Vă rugăm să ne iertaţi, domnule Maniu!

Jurnalul Naţional („Ziar vertical”), Anul XX, Numărul 5952, Marţi, 3 iulie 2012

„În ţara asta prefăcută / Rahaţii scriu în loc să pută.” (P. T.)

Ca jurnalist, ca român, ca om, mi-e ruşine de coperta de azi a cotidianului Jurnalul Naţional şi nu pot să mă scutur de senzaţia unui plonjon într-o latrină. Să fii fițuică de partid nu e mare lucru, mai ales într-o perioadă în care aproape toate publicațiile din România se încadrează la acest capitol și, uneori, echilibristica între părtinire și pertinență pare că înregistrează un oarecare succes. Dansul pe sârmă nu ține însă foarte mult, iar derapajele se lasă cu insulte la adresa inteligenței, a bunului simț și a propriei istorii, mult dincolo de măruntele noastre lupte cotidiene, uselisto-pedeliste.

Îmi vine greu să cred că există oameni inteligenți care nu văd nimic greșit în alăturarea de pe coperta Jurnalului Național. Și totuși, alăturarea s-a… comis. Chiar dacă Adrian Năstase ar fi cu adevărat un deținut politic (nu este cazul, dacă ne raportăm la felul în care definește Consiliul Europeni termenul), el este în același timp și o persoană care a profitat din plin de avantajele oferite de regimul comunist din România, în vreme ce „partenerii” lui de pagină au suferit tocmai din cauza numitului regim. Pentru aceștia din urmă, un sincer „Iertați-ne, chiar dacă le comitem cu bună-știință!”

________

Câteva informații, pe post de anexă la ceea ce este deja evident:

Iuliu Maniu – principalul militant pentru revenirea la un sistem democratic după Al Doilea Război Mondial, opozant al comuniștilor și al rămânerii României în sfera de influență a Rusiei, arestat în urma unei înscenări, judecat și condamnat în doar câteva zile, înfometat, deținut în condiții inumane, mort în Penitenciarul de la Sighet, cadavru aruncat în Cimitirul Săracilor.

Gheorghe Tătărescu – întemniţat fără să fie judecat, la Sighet şi la Bucureşti.

Constantin Argetoianu – arestat în 1950 de regimul comunist, a murit în închisoarea de la Sighet, fără să aibă parte de un proces.

Ion Gigurtu – arestat, împreună cu soția sa, a fost judecat și condamnat la 15 ani de închisoare pentru represiunea Partidului Comunist.

Generalul Arthur Văitoianu – arestat la 83 de ani, întemniţat la Sighet timp de 8 ani, eliberat cu un an înainte să moară.

Adrian Năstase – fiu de director în Ministerul Învăţământului în perioada comunistă, a trăit în cartierul elitei comuniste, judecător şi preşedinte de organizaţii în domeniul dreptului (tot în perioada de tristă amintire), căsătorit cu fiica unui ministru de externe comunist, apoi cu fiica fostului ministru comunist al agriculturii; corupţia, abuzurile şi afacerile cu statul erau foarte populare în mandatul său de prim-ministru, dovadă stau şi dosarele în care este cercetat. A fost judecat în dosarul „Trofeul Calității”, pe parcursul câtorva ani, cu sute de martori, și condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție a unui stat democratic, membru UE. Să numești condamnarea lui Năstase „condamnare politică” e cel puţin o dovadă de dispreţ faţă de instituţiile statului, dincolo de influenţa, de necontestat, pe care preşedintele a dobândit-o în ultimii ani în rândul judecătorilor.

Nu ne-ar strica să vedem ce înseamnă de fapt să fii deţinut politic:

„O persoană lipsită de libertatea personală va fi considerată deținut politic:

a. dacă detenția a fost impusă cu violarea uneia din garanțiile fundamentale stabilite prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele sale, în special acelea referitoare la libertatea de gândire, de conștiință și religioasă, la libertatea de exprimare și de informare, la libertatea de întrunire pașnică și libertatea de asociere;

b. dacă detenția a fost impusă din motive pur politice, fără legătură cu vreo infracțiune;

c. dacă, din motive politice, durata detenției sau condițiile de detenție sunt vădit disproporționate cu infracțiunea săvârșită de persoană sau pentru care persoana este suspectată;

d. dacă, din motive politice, persoana este deținută în condiții discriminatorii în comparație cu alte persoane;

e. dacă detenția este rezultatul unor proceduri clar nedrepte și dacă aceasta pare să fie în legătură cu motivele politice ale autorităților.”

3 responses on “Vă rugăm să ne iertaţi, domnule Maniu!

Leave a Reply