Tag Archives: traian basescu

Populistul Băsescu poate distruge democraţia cu mâna lui Dragnea

În toamna anului 2009, când anticorupţia nu mai putea fi singurul cal de bătaie în politică, Traian Băsescu avea nevoie de o temă populistă de acaparare a dezbaterilor publice. Şi-a ales un adversar facil – o instituţie pe cât de importantă, pe atât de rău-famată. Fără respect pentru cutumele democratice, fără o preocupare minimă faţă de efectele pe termen lung, preşedintele se urca pe tema unui referendum cu final previzibil: Parlamentul unicameral cu 300 de aleşi.

Din neştiinţă, pe o judecată emoţională, am votat pentru ambele modificări, aşa cum au făcut milioane de români. Dincolo de această culpă personală, privind retrospectiv, m-aş fi aşteptat ca năstruşnica idee să fie abandonată de Traian Băsescu după ce şi-a atins scopul celui de-al doilea mandat. Dar – nu-i aşa? – scopul nu este niciodată atins definitiv în politică, astfel că fostul preşedinte s-a urcat din nou pe mârţoaga leşinată a unicameralului cu 300 de aleşi. Doar că, de data aceasta, a găsit în cealaltă parte a scenei un Dragnea dispus să facă din gloabă un armăsar odios. Continue reading

Iohannis şi secta LPC

iohannis-basescuAţi auzit de secta LPC? Sunt indivizii care îşi zic “Loiali Până la Capăt”, în speranţa că respectivul capăt nu va fi la Rahova. Nişte conaţionali care se autodefinesc prin raportare la Traian Băsescu, pentru că au dezvoltat un soi ciudat de reflex pavlovian: cum îşi aduc aminte de fostul preşedinte, cum aplaudă, cad în reverii/adoraţie, muşcă, după caz. Continue reading

„Argumentul” pro-Kövesi folosit de Băsescu în discuţiile cu Ponta

Victor Ponta a propus-o, la a doua răzgândire, pe Laura Codruţa Kövesi la şefia DNA. Evenimentul, generator de perplexităţi colective, şubrezeşte lanţul de iubire din USL, aruncându-i în derută chiar şi pe cei care susţin necondiţionat actuala coaliţie de guvernământ. Cei mai optimişti susţinători sunt de părere că momentul de rătăcire al premierului va fi îndreptat rapid, graţie lucidităţii partenerilor liberali, rămași fideli dictonului „schimbare până la capăt” (aplicând uneori metoda „schimbare prin absorbție”). Pe alții, pragmatismul îi îndeamnă să înghită pe nemestecate explicația liderului social-democrat, conform căreia Laura Codruţa Kövesi a fost propusă la DNA ca să-și bage Daniel Morar unghia în gât (eventual și de dragul partenerilor europeni). Și mai există a treia categorie, a celor care sunt convinși că, după episodul „dottore”, Băsescu i-a găsit în sfârșit lui Ponta un punct cu adevărat vulnerabil, un mijloc ideal de șantaj. Pe margina teoriei cu șantajul circulă niște informații cel puțin interesante.

Continue reading

Comisia de la Veneţia a decis: Fanii preşedintelui sodomizează limba română

Iertat să-mi fie termenul fani „sodomizare”, dar, în cazul de faţă, verbul „a abuza” mi s-a părut total depăşit. Un abuz asupra limbii române poate fi comis eventual de o persoană care îşi descrie pe Facebook meniul şi postează poze cu pisici „drăgutze”. Când te numeşti intelectual, mare formator de opinie, acrobaţiile semnatice şi jefuirea cuvintelor de propriul conţinut este o – uite că iar o zic – sodomizare în toată regula.

Spre lauda lor, după alegeri, politicienii pierzători au renunţat la discursurile politicianiste, au uitat de lovituri de stat şi schimbări ale direcţiei către Rusia şi China. Alegerile au trecut, la ce să-şi mai risipească energia? Aşa că au schimbat macazul către o opoziţie normală (şi atât de necesară!) şi, de ce nu?, o cooperare în domeniile cu adevărat importante. Dar maşinăria de propagandă a fostei puteri are frânele proaste – odată pornită, nu o opreşti peste noapte. Astfel, după publicarea opiniei Comisiei de la Veneţia, corul „Puciuri şi alte lovituri de stat” şi-a intrat în rol, anunţând că, într-adevăr, astă vară a fost puci. Parlamentar, paşnic, nereuşit, supus analizei internaţionale, dar puciu-i puci. Cred că există şi un termen medical pentru tendinţa asta de a o ţine langa într-un univers paralel… Continue reading

Reţete cu roşii şi portocale

În esenţă, toate acţiunile noastre au la bază nevoia fundamentală de hrană. Criza politică = criză financiară = lipsa lichidităţior = foame = colaps. Aşa că, în ultimele săptămâni, am încercat să testăm nişte reţete noi şi revoluţionare. Scopul era acela de a descoperi o soluţie pentru hrănirea milioanelor de români. Un fel de plan culinar cincinal. Dacă nu aş şti că e deja prea târziu, v-aş sugera să nu încercaţi reţetele acasă. Dar să vedem ce am descoperit. Continue reading

Corabia nebunilor

– Bunicule, bunicule, îmi spui te rog o poveste? Nepotul îşi trăgea bunicul de mânecă, obişnuit fiind cu poveştile captivante spuse pe înserat.

Bunicul îşi stinse trabucul din care trăgea leneş de trei zile, luă copilul în braţe, îl duse în dormitor pentru a-l aşeza în pat şi începu:

– Vrei să-ţi spună bunicu’ o poveste? Care poveste vrei să ţi-o zic?

– Una pe care nu mi-ai mai zis-o bunicule. – îl rugă nerăbdător nepotul.

– O poveste nouă deci… Să vedem ce poveşti de adormit voinici de grădiniţă mai circulă zilele astea. Pe aia cu marinarul, geana şi crinul nu cred că ţi-am zis-o. Se numeşte Corabia nebunilor. Doar că nu are sfârşit încă. Dar oricum, de obicei Moş Ene vine înainte de final.

A fost odată ca niciodată, că de nu ar fi, nu s-ar povesti ore întregi în fiecare zi. A fost o corabie ca orice altă corabie, plutind mai mult în derivă decât controlat pe mările Pămânului. Pentru unii era vas de croazieră, cu lux şi belşug. Pentru restul, cei mulţi, era loc unde îşi duceau traiul de pe o zi pe alta slujindu-i pe fericiţii beneficiari ai croazierei. Şi cum se întâmplă de obicei, când lipsa de ocupaţie, banii şi puterea li se urcă la cap oamenilor, cei mai mulţi locatari ai ambarcaţiunii îşi ocupau zilele disputându-şi căpitănia acestui vaporaş, coajă de nucă plină de complexe. Continue reading