Tag Archives: preşedinte

Traian Băsescu şi autodenunţul ‘scăpat’ în direct

basescu b1tvPoate sună ciudat, dar în ultimele luni, de când a părăsit Dealul Cotrocenilor, am ajuns să-l apreciez pe Traian Băsescu. După o foarte plăcută şi reconfortantă (pentru caracterul salubru al spaţiului public din ţara noastră) perioadă în care a tăcut, fostul preşedinte s-a apucat de debitat prostii populiste la foc automat. Dacă ăsta e Traian Băsescu fără chingile funcţiei prezidenţiale, încep să admir stăpânirea de sine de care a dat dovadă timp de 10 ani. Derapajele de limbaj atât de cunoscute sunt, de fapt, mici erori în comparaţie cu potenţialul debit de afirmaţii generatoare de perplexităţi. Continue reading

Victor Vadim Tudor Ponta şi tardiva reacţie a lui Klaus Iohannis

ponta vadimLa fel cum poporul român s-a născut, în limbajul mitologic de lemn, din doi bărbaţi – Decebal şi Traian –, premierul Ponta pare, în ultima perioadă, copilul politic al controversaţilor Viktor Orban şi Alexis Tsipras. Naş de botez o fi fost Corneliu Vadim Tudor, motiv pentru care “copilul”, dacă nu i-a preluat numele, îi duce mai departe măcar năravul şi prejudecăţile. Continue reading

Spiritul Anei Pauker la Cotroceni

250px-Ana_PaukerTov. Ana (Pauker):Ziua independenţei trebuie să fie serios organizată, altfel duşmanii vor face din 10 Mai ziua independenţei.

Tov. Teohari (Georgescu):Sunt de acord. La anul va trebui să prevedem în calendar toate lipsurile şi să stabilim exact sărbătorile legale. De exemplu, 9 Mai este şi ziua victoriei asupra fascismului şi ziua independenţei şi ziua eroilor.” (Arhivele Militare Române, fond microfilme, rola AS 1 207, c. 4-5)

Klaus Iohannis, 9 mai 2015, Palatul Cotroceni:Marcăm Ziua Europei, dar şi sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Această zi este, însă, una aparte și pentru că se împlinesc 138 de ani de la momentul proclamării independenţei de stat a României, obţinută cu jertfa a mii de români. Toate acestea se cuvin a fi amintite și onorate astăzi.” (presidency.ro) Continue reading

Iohannis şi secta LPC

iohannis-basescuAţi auzit de secta LPC? Sunt indivizii care îşi zic “Loiali Până la Capăt”, în speranţa că respectivul capăt nu va fi la Rahova. Nişte conaţionali care se autodefinesc prin raportare la Traian Băsescu, pentru că au dezvoltat un soi ciudat de reflex pavlovian: cum îşi aduc aminte de fostul preşedinte, cum aplaudă, cad în reverii/adoraţie, muşcă, după caz. Continue reading

Iohannis îşi dă foc la scară

iohannis spsCând au auzit vorbindu-se despre „un alt fel de politică”, „fapte, nu vorbe” sau „mai puţin scandal, mai mult interes pentru esenţa problemelor”, votanţii lui Klaus Iohannis cu siguranţă că nu s-au gândit la „liniştea” propovăduită şi de Ion Iliescu. Şi totuşi, ceea ce a susţinut noul preşedinte în şedinţa CSM seamănă periculos de mult cu o batistă aruncată peste ţambal. Continue reading

Iohannis şi Forţa Bună a imposturii

iohannis11Îmi închipui că, după câştigarea alegerilor, Klaus Iohannis a avut numeroase ocazii să privească în jur şi să-şi spună mirat: „Puţini am fost, mulţi am rămas.” Şi pe bună dreptate, la câţi impostori desăvârşiţi încearcă să călărească valul euforiei naţionale.

Asistăm la o revendicare multiplă a unei victorii, manevră începută chiar a doua zi după alegeri de Elena Udrea, cea care proclama pe Facebook o aşa-zisă victorie a „băsismului”. În aceeaşi notă, anumite canale media dau de zor ordine oricui este dispus să asculte, iar abaterile sunt sancţionate prompt prin apel la „glasul străzii” şi „mesajul votului”. O fi o impresie eronată, dar nucleul gălăgios pare a fi tocmai în zona celor care nu au votat cu Iohannis în turul 1, cei care vedeau iniţial în noul preşedinte doar premierul Grivco sau un liberal pucist. Continue reading

Dan Petrescu preşedinte!

Pentru momentele în care ne-a fost ruşine că suntem români. Pentru momentele în care am crezut că nu mai există nicio speranţă în ţara asta şi ne-am întrebat de ce nu suntem şi noi la fel ca vesticii. Pentru momentele în care ne-am crezut proştii Europei, când de fapt nu suntem, doar ne place să ne comportăm ca nişte proşti în 99% dintre cazuri. Pentru momentele în care am crezut că munca şi onestitatea noastră sunt în zadar înghiţite de ticăloşia din jur. Pentru toate aceste momente, performanţele echipei de fotbal Unirea Urziceni merită tot respectul nostru.

Echipa din orăşelul ialomiţean a devenit în această toamnă un simbol. Nu pentru că ar fi realizat performanţe miraculoase şi nemaivăzute. O minune ar fi dacă ar câştiga Liga Campionilor, lucru care, probabil, nu se va întâmpla niciodată. În schimb, angrenajul construit de Dan Petrescu din jucători refuzaţi de alte formaţii, a devenit un simbol prin disciplină şi realism. Un simbol al tuturor românilor muncitori, oneşti şi visători. O dovadă că prin muncă, îndrăzneală şi seriozitate se poate compensa atât deficitul financiar cât şi handicapul istoric. Putem învăţa de la Unirea Urziceni să lăsam lamentările şi să trecem la fapte. Să nu mimăm jocul şi să nu ne dăm accidentaţi la trecerea timpului. Dacă ne-am vedea de munca noastră şi am avea conştiinţa lucrului bine făcut, poate am obţine şi o ţară mai bună. Mai “user-friendly” dacă vreţi.

Totuşi, nu putem să nu ne gândim la o echipă precum Unirea, fără să-l punem la socoteală şi la antronorul ei. Fără el, indiferent de valoarea lor individuală, jucătorii ar fi alergat bezmetici pe teren. La fel cum un popor, fără conducători, se învârte în jurul cozii în căutarea prosperităţii. Cam aşa cum am procedat noi în ultimii 20 de ani, încercând să facem din mamut gazelă. Chiar şi acum, avem un candidat care seamănă cu şefii de la Dinamo: mereu promite, poate chiar crede ce spune, însă niciodată nu mai ajunge unde doreşte. Pe când, celălalt candidat seamănă mai mult cu antrenorul echipei Steaua: e coordonat din spate de alţii, ca o păpuşă de cârpe.

Era o campanie online cu sloganul “Române, fii mai neamţ!”. Acum nici nu mai e nevoie să mergem atât de departe. Putem spune “Române, fii mai Galamaz, Apostol, Varga, Bilaşco, etc.”. Şi între timp poate ne găsim şi un Dan Petrescu în politică.

*Mulţumiri lui Cristi Voiculescu pentru ideea titlului!

Ţineţi minte trei cuvinte: Florin Puşcaş preşedinte

Am hotărât să nu mai scriu articole cu tentă politică pentru o vreme. Ca orice hotărâre, şi aceasta şi-a găsit rapid buturuga care să-i încerce stabilitatea. Mai exact, am primit o leapşă de la stimabilul INconstantIN. Ar trebui să enumăr 10 motive pentru care nu îl votez pe Sorin Oprescu. Cu scuzele de rigoare, îmi permit să nu onorez leapşa sub forma în care mi-a fost predată. De altfel, sunt de acord cu toate cele 10 motive enumerate de el, la care aş mai adăuga doar alura de dictator şi mutra acră. În schimb, vă propun un exerciţiu al lipsei de modestie şi al grandomaniei. Să ne imaginăm fiecare dintre noi să am fi în locul preşedintelui.

Să presupunem că ne-am trezit în prima zi de mandat, locatari la Cotroceni, înfipţi bine în realitatea unui mandat de 5 ani în fruntea ţării. Ce fel de preşedinţi am fi? Nu ştiu voi ce părere aveţi despre propriile voastre persoane, însă eu ştiu ce anume m-ar face să nu mă votez pe mine însumi. O să enumăr doar 10 motive.

1. Nu sunt punctual. Cum ar arăta un preşedinte care s-ar lăsa aşteptat la întâlnirile diplomatice, la şedinţele cu partidele sau la conferinţele de presă?

2. Fac lucrurile în ultimul moment. Deşi de fiecare dată îmi promit că mă voi schimba, mereu mă trezesc în criză de timp, regretând că nu am făcut lucrurile la momentul oportun. Continue reading

Motive pentru vot

S-a întâmplat ca doi bloggeri să paseze aceeaşi leapşă tuturor celor din blogroll. Este vorba despre Marius şi ADC. Cum şi eu am onoarea să mă regăsesc pe acolo, cred că e musai să nu trecem cu vederea provocarea. Eu i-am zis “Motive pentru vot”, însă mai degrabă ar merge “Motive pentru a-ţi anula singur buletinul de vot”. Asta pentru că sarcina mea în momentul de faţă este aceea de a găsi un motiv să îi votez pe fiecare dintre cei patru principali candidaţi la preşedinţie. Să începem aşadar! Uşor nu e! :roll:

Traian Băsescu. Dacă l-aş vota, aş face-o pentru că este hotărât şi printre multe prostii, a făcut şi câteva lucruri bune în cei 5 ani de mandat.

Mircea Geoană. Dacă m-aş regăsi într-un moment de deviaţie intelectuală şi aş vota PSD şi pe Geoană, ar fi pentru că a avut o carieră frumoasă de diplomat.

Crin Antonescu. Dacă l-aş vota, aş face-o probabil pentru că pare băiat de treabă, chiar dacă nu văd cum a ajuns tocmai el să candideze.

Sorin Oprescu. În cazul lui e mai greu. Să mă gândesc… Poate l-aş vota pentru că e medic şi am şi eu o soră medic. 😀 Alt motiv nu găsesc.

Dacă sunteţi curioşi încotro se va îndrepta ştampila pe buletinul meu de vot, mă vad nevoit să vă menţin curiozitatea. Nu am niciun fel de simpatii şi opţiuni. Rămâne de meditat pe tema asta. Iar dacă vreţi să vedeţi şi o altfel de abordare, mai puţin măgulitoare la adresa pretendenţilor la fotoliul de la Cotroceni, vă invit să citiţi articolul scris de mine pe Voxpublica.ro: Monologul electoratului în drum spre abator!

Leapşa merge mai departe către toţi cei din blogroll-ul meu dispuşi să o primească. Spor la născocit pretexte! :-)

Eu şi Obama

Nu puţini au fost cei care s-au îndoit de veridicitatea apariţiilor mele la TV. Motivul principal era acela că împreună cu numele meu, nu apar şi eu în filmări. Filmuleţul de mai jos vine să demostreze notorietatea mea de curând dobândită. Am fost descoperit ca fiind persoana din spatele reuşitelor lui Barack Obama, preşedintele Statelor Unite ale Americii, şi nu numai. Vizionare plăcută! Acum vă puteţi lăuda că îl cunoaşteţi pe “the man behind Barack Obama!”