Tag Archives: limba romana

Doamnei Maria Grapini, cu toată dragostea

grapiniStimată doamnă europarlamentar, permiteţi-mi să vă reţin doar câteva minute. În cei aproape trei ani de când aveţi parte de o atenţie mediatică importantă (din momentul în care v-aţi asumat o funcţie de ministru), s-a lipit de dumneavostră o foarte supărătoare etichetă. Să o spun într-o manieră cât se poate de delicată: aveţi unele dificultăţi în a folosi corect limba română. Sunt convins că este foarte neplăcut să aveţi parte de critici, glume şi chiar jigniri de-a lungul şi de-a latul internetului, din partea celor pe care îi numiţi „vrăjmaşi”. Vreau să vă asigur că nu am niciun fel de antipatie faţă de dumneavoastră, nu sunt animat de interese politice şi nici nu-mi propun să revoluţionez deja ampla nişă a glumelor despre Maria Grapini. Scriu, aşadar, fără patimă, în speranţa că nu e totul pierdut. Continue reading

Confesiunile unui fost elev narcisist

Am descoperit textul de mai jos într-o sticlă care plutea agale pe canalul Bega. O fi adevărată povestea, o fi doar un basm, poate contează mai puţin. Ceea ce ne interesează pe noi este  să-i oferim autorului posibilitatea unei confesiuni publice.

Am avut întotdeauna o relaţie aparte cu profele de română. Oricât de hotărât eram să le fiu pe plac, întotdeauna sfârşeam apostrofat, scos afară din clasă şi la limita corigenţei. Mie îmi plăceau profele şi ele cred că mă plăceau pe mine, însă pretenţiile lor exagerate şi refuzul meu de a învăţa comentarii kilometrice se soldau cu nervi şi resentimente.

Ceea ce vreau să exprim în aceste cuvinte este regretul enorm legat de unele aspecte ale comportamentului meu. Ştiu că le-am scos peri albi şi sunt gata să suport o parte din costul vopselei de păr atât de des utlilizate de la o vreme.

Îmi cer scuze în primul rând faţă de profesoara mea de română din clasa a V-a, care bănuind că lecturez tema din memorie şi nu din caiet, a fost nevoită să îşi calce pe inimă şi să-mi dea nota 3 cu menţiunea “temă neefectuată şi citită din memorie”. Ştiu că i-a fost greu să facă acest gest văzându-mi faţa inocentă şi schimonosită la gândul taberei de vară de la care tocmai îmi luam adio. Mă recunosc vinovat pentru mustrarile de conştiinţă ale profesoarei mele.

Vreau de asemenea să îmi cer scuze şi să-i mulţumesc pentru înţelegere profesoarei mele de limba română din liceu. Toate clipele de perplexitate, spasmele de râs şi blocajele mintale pricinuite de lucrările mele îmi stau pe conştiinţă ca un bolovan. Îmi pare rău pentru că în clasa a IX-a, trebuind să povestesc “Harap Alb”, am scris în lucrare că “Harap alb trebuia să se deplaseze de la împăratul X la împăratul Y”, neuitând să specific faptul că numele îmi scapă.

Regret de asemenea neruşinarea dovedită în clasa a XI-a, când într-o caracterizare a lui Alexandru Lăpuşneanul am menţionat: “Acesta era un om bun, cu un suflet mare şi dragoste faţă de popor. Ţelul lui primordial era întegrarea tării în structurile euro-atlantice”.  Perspectiva mea idealisto-avangardistă i-a pricinuit profesoarei o cădere de calciu.

Însă dintre toate faptele reprobabile comise în ignoranţa adolescenţei mele, cel mai mult regret momentele în care mă admiram în oglindă. Aveam întotdeuna în buzunar o oglindă de genul celor găsite în trusele de machiaj. Colegii de clasă se amuzau teribil pe seama mea, mai ales că aveam un obicei neruşinat de a mă admira, de a-mi stoarce coşurile şi de a folosi lipstick-ul doar în timpul orelor de română. Biata profesoară numai ea ştie cât a pătimit în mijlocul râsetelor din clasă şi câte gânduri negre de suicid i-au trecut prin cap fiind convinsă că gestul meu era o aluzie la infăţişarea ei.

Multe ar mai fi de mărturisit. Fapte care întrec orice imaginaţie morbidă şi fac inima oricărei profesoare să stea în loc. Dar mă voi opri aici, cu speranţa că fostele mele profesoare vor găsi puterea sufletească de a trece peste suferinţele cauzate de mine. Conştient că o persoană este capabilă să iubescă numai fiind iubită, vreau să le asigur de toată dragostea mea, prin intermdiul acestui text care urmează să plutească spre necunoscut.

Cu stimă, un fost elev narcisist de nota 5, incapabil să înveţe comentarii dar capabil să se exprime coerent şi corect!

Fă-te avocat Săndele

Ceea ce vedeţi mai jos este o “Întâmpinare” formulată şi redactată de o doamnă avocat pentru bunica unui coleg. Cu excepţia datelor confidenţiale, pe care le-am înlocuit cu “X”-uri, textul este redat în întregime şi fără alte modificări. Vă las să vă delectaţi cu exprimarea folosită şi ortografierea acestei adevărate “opere de artă”.

_______________________________________________________________________________________

intampinare

_______________________________________________________________________________________

Da, da, da! Este vorba despre o persoană care a absolvit facultatea de drept în ultimii 10 ani. Genial!