Tag Archives: libertate

Ziua Internaţională a Presei Libere

presaJurnaliştii din întreaga lume se confruntă în continuare nu doar cu riscul de a fi încarceraţi sau concediaţi în urma presiunilor politice sau economice, dar şi cu pericolul de a fi ucişi sau supuşi ameninţărilor fizice sau actelor de terorism – este concluzia jurnaliştilor care au participat miercuri, la Busan, în Coreea de Sud, la o discuţie despre libertatea presei, în cadrul Conferinţei Mondiale a Jurnaliştilor.” (Agerpres, 16 aprilie 2015)

“Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.” Acum 2000 de ani, mass-media încă nu se inventase, dar îmi place să cred că Isus, în divinitatea sa atemporală, s-a referit şi la jurnalişti când a zis cuvintele de mai sus. Măcar azi, de Ziua Internaţională a Presei Libere. Iar noi, ca nişte vajnici urmaşi ai lui Pilat din Pont, într-un naufragiu treptat, suntem obligaţi de fişa postului să ne întrebăm “Quid est veritas?”.

La mulţi ani, zic şi eu, dacă am cui. Mi-aş zice mie, dar încă nu sunt convins că nu am asistat incognito, vorba lui Pessoa, la deruta progresivă a tuturor ipostazelor în care mi-aş fi dorit să fiu.

Gând #2

freedom

Foto by Phreak 2.0

Una dintre nevoile esenţiale ale oamenilor, dacă nu cea mai stringentă, este nevoia de libertate. Tânjim după libertate, alergăm în căutarea ei, ne luptăm cu eroism pentru ea, îi elogiem frumuseţea în cântece şi, culmea, ne trezim tot scalvi. Dorinţele noastre, dorinţele altora, lucrurile, obiceiurile, viciile, religia, propria persoană, persoana iubită, Dumnezeu, diavolul, toate ne atrag şi ne transformă în scalvi. Iar noi alergăm spre ele cu braţele deschise pentru că, într-o zi, cineva cu un simţ al umorului sadic a aşezat pe ele eticheta “libertate”.

Până la urmă, singura libertate care ne este îngăduită, pare a fi libertatea de a alege sclavii cui vrem să fim. Iar aici, invariabil sfârşesc de fiecare dată prin a recurge la gândirea bipolară care împarte toate lucrurile în albe şi negre, bune şi rele.

Evadare

3151826864_6a3ee7280f_b

La penitenciarul de pe strada Minciunii, după masa de prânz, deţinuţii obişnuiesc să se plimbe în grădina cu flori amenajată special în spatele clădirii principale. Florile au fost plantate de alţi locatari ai aşezământului. Nu că ar însemna ceva pentru ei, sau că le-ar aminti de frumuseţile din afara zidurilor, ci mai degrabă pentru a păstra unele aparenţe, evident în contradictoriu cu realitatea. Pe ziduri, unul lângă altul, sunt scrijelite numele unor foşti (şi poate actuali) deţinuţi. Nicăieri în lume, pe niciun perete, nu mai există o asemenea aglomerare de cuvinte. Continue reading