Tag Archives: laura codruta kovesi

La plecarea doamnei K

De patru zile, de când Laura Codruţa Kovesi nu mai este şefa DNA, nu am simţit nevoia să scriu ceva pe această temă întoarsă deja de alţii pe toate feţele. Faptul i-a mirat pe unii amici, obişnuiţi cu apucăturile jurnaliştilor din această epocă a reţelelor sociale – instrumente care te fac de multe ori să cazi în păcatul unui spirit flecar. Nu mi-aş recunoaşte nici acum vreun drept de a mă băga în discuţie, dacă nu ar fi utile câteva precizări. În privinţa formei, nicidecum a fondului. În rest, dezbaterea îmi este profund indiferentă. Continue reading

Laura Codruța Kovesi nu va pleca, dar gestul lui Tudorel Toader era necesar. Posibile urmări

Am spus, joi seară, „la cald”, după participarea la informarea de presă de la Ministerul Justiției: „Tot ce a zis Toader despre Kovesi a fost în categoria critică justificată.” Nu știu dacă, din punct de vedere legal, raportul ministrului e suficient pentru o revocare, dar toate criticile au fost corecte. Toader, în calitatea lui de ministru al Justiției, avea obligația să spună lucrurilor pe nume: Multe acțiuni ale șefei DNA “sunt inacceptabile într-un stat de drept”.

Argumentele ministrului, cu trimiterea indirectă la formula lui Blackstone, sunt valide pentru oricine nu este animat de ură în conturarea propriilor opinii. Din păcate, nimeni nu pare acum dispus să discute despre acțiunile șefei DNA. Sau, în cel mai bun caz, se recunoaște nevoia cercetării în continuare a unor posibile abuzuri, însă se contestă soluția găsită de Tudorel Toader. Spui ceva despre Kovesi, ți se răspunde fie cu o jignire, fie cu un contraexemplu („X și Y au făcut alte fapte mai rele.”), ca și cum abuzurile pot fi justificate în acest fel. Greșeala primordială este aceea de a compara conduita șefei DNA cu păcatele unor persoane pe care le detestăm, nu cu o conduită ideală în cazul unui astfel de șef de instituție.  În logica răului mai mic, facilă dar păguboasă, nu e de mirare că unii se agață de Kovesi și o investesc sentimental cu rolul de salvator. Continue reading

Mişcarea de PR a şefei DNA, şah la Tudorel Toader

Am asistat miercuri la prima conferinţă de presă organizată de DNA în aproape cinci ani de când instituţia este condusă de Laura Codruţa Kovesi. Venită în cel mai delicat moment pentru DNA, de la înfiinţare până în prezent, conferinţa a fost o mutare importantă în acest război de “public relations” (PR) între taberele politico-juridice, intens susţinute financiar din zone obscure.

Cum nu sunt tocmai un fan al şefei DNA, nu aş putea spune că am avut aşteptări prea mari înainte de participarea la conferinţă. În cinci ani de interviuri cu întrebări dinainte stabilite (doar la instituţii de presă prietene) şi de statui ridicate în tot felul de publicaţii internaţionale (care, între noi fie vorba, au propriile interese), Laura Codruţa Kovesi nu a demonstrat că ar avea un vocabular prea bogat, că ar fi vreun geniu al retoricii sau vreo culme a coerenţei logice. Am înţeles, procurorii nu trebuie să fie maeştri ai scenei, ci jongleri ai Codului de Procedură Penală. Prin urmare, mă aşteptam ca la conferinţa de presă să asist la un monolog al Laurei Kovesi sau, cel mult, la o declaraţie urmată de trei întrebări comode. Continue reading

„Argumentul” pro-Kövesi folosit de Băsescu în discuţiile cu Ponta

Victor Ponta a propus-o, la a doua răzgândire, pe Laura Codruţa Kövesi la şefia DNA. Evenimentul, generator de perplexităţi colective, şubrezeşte lanţul de iubire din USL, aruncându-i în derută chiar şi pe cei care susţin necondiţionat actuala coaliţie de guvernământ. Cei mai optimişti susţinători sunt de părere că momentul de rătăcire al premierului va fi îndreptat rapid, graţie lucidităţii partenerilor liberali, rămași fideli dictonului „schimbare până la capăt” (aplicând uneori metoda „schimbare prin absorbție”). Pe alții, pragmatismul îi îndeamnă să înghită pe nemestecate explicația liderului social-democrat, conform căreia Laura Codruţa Kövesi a fost propusă la DNA ca să-și bage Daniel Morar unghia în gât (eventual și de dragul partenerilor europeni). Și mai există a treia categorie, a celor care sunt convinși că, după episodul „dottore”, Băsescu i-a găsit în sfârșit lui Ponta un punct cu adevărat vulnerabil, un mijloc ideal de șantaj. Pe margina teoriei cu șantajul circulă niște informații cel puțin interesante.

Continue reading