Tag Archives: florin puşcaş

De ce îl promovează ‘unul Puşcaş’ pe Adrian Năstase

romania curataDupă ce am contrazis-o în cazul familiei Bodnariu şi a propagandei ruse – într-un limbaj mai dur, dar cu argumente, nu cu atacuri la persoană – pe Alina Mungiu-Pippidi, editorialista “României curate” răspunde în acelaşi stil practicat în ultimele articole pe care le-a semnat: cu afirmaţii pretins axiomatice, atacuri la persoană şi o remarcabilă absenţă a argumentelor. Continue reading

Aoleu, săriţi, ne taie Robu copacii!

După câini vagabonzi şi ciori căcăcioase, timişorenii noştri dragi au găsit un nou pretext pentru a-şi pune poalele în cap: tăierile de copaci. De multe lucruri am putea suferi prin partea asta de lume, dar – slavă Domnului! – plictisul nu şi-a găsit loc pe listă.

De la peisagişti revoltaţi că se pune mai degrabă accentul pe fluidizarea traficului decât pe conservarea copacilor, până la babe ataşate emoţional de diverşi pomi fructiferi, nimic nu lipseşte din acest efort colectiv de imitare a activiştilor Greenpeace.

Continue reading

Cinism pe pâine

Atracţia exercitată de diferite curente extremiste asupra unor persoane inteligente este, cel puţin pentru mine, o inepuizabilă sursă de mirare. Bunăoară, sunt fascinat de adepţii neo-comunismului de salon, băieţii ăştia veseli care văd în capitalism rădăcina tuturor relelor, chiar dacă nu avem alt sistem socio-economic compatibil cu democraţia. Generatoare de perplexităţi sunt şi manifestările de la polul opus. Zilele acestea, un anarhist bezmetic, autointitulat fondator şi director de blog, stârneşte admiraţia de gloată a capitaliştilor români supăraţi pe viaţă. Toţi neaveniţii sunt chinuiţi de gândul că duc în spate milioane de asistaţi social, li se pare că ei sunt miezul economiei. Sâmburele de fascism înfloreşte în logica lor defectă, de vreme de pensionarii, oamenii cu handicap, şomerii şi bugetarii nu merită decât să fie lăsaţi să moară de foame. Capitalismul lor sălbatic, stors de orice solidaritate umană şi urmă de morală, nu are nevoie de asemenea oameni. Continue reading

În apărarea lui Mihail Neamţu

Nu credeam că o să vină şi momentul acesta, dar iată că a venit. Am ajuns să-i iau apărarea lui Mihail Neamţu, după o lungă perioadă în care criticile la adresa lui m-au făcut să-mi pierd şi câţiva amici virtuali de pe Facebook (bine, recunosc, asta nu e aşa de grav, dar merita menţionat, de dragul unei cronologii corecte). Omul e de cele mai multe ori de un penibil cumplit, lăsând o puternică senzaţie că tot ce face şi spune e artificial, sforţat. Dar, dincolo de antipatia pe care mi-o stârneşte, găsesc de cuviinţă să-i iau apărarea în acest moment, când se „bucură” de o neaşteptată atenţie negativă.

De fapt, e mult spus „a lua apărarea”. Dacă e să fim scrupuloşi, ceea ce intenţionez să fac aici e mai degrabă o critică a criticii. Greu de priceput cum un personaj obscur, ca Mihail Neamţu, poate stârni atât de multe reacţii. Dar, totuşi, o face. Ba chiar stârneşte reacţii pline de pasiune, semn că până şi editorialiştii (nu doar cei care scriu ştiri) se desfată în irelevant. Continue reading

Memoria internetului: Get over yourself, domnule Tismăneanu!

Au trecut deja opt luni de când Vladimir Tismăneanu a fost schimbat din funcţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Un moment dureros pentru reputatul profesor, desigur, mai ales când convingerea era că tabără în slujba căreia s-a pus va sta la putere 20 de ani. Nu a fost aşa, iar Vladimir Tismăneanu s-a pomenit victima unui procedeu pe care îl considera, în martie 2010, o culme a firescului. Însă, ce a fost firesc în cazul lui Marius Oprea, nu a mai fost firesc în cazul domnului Tismăneanu. Prin urmare, acesta din urmă a reuşit să umple internetul de lamentări, preluate cu devotament de admiratori şi publicaţii prietene. Cea mai recentă, chiar ieri.

Să te lamentezi timp de opt luni pentru că ţi-a fost luată jucăria nu e tocmai uşor. E aproape înduioşător. Îți vine să-l crezi pe om, să-l compătimeşti chiar. Din fericire, internetul – cu memoria lui ceva mai lungă decât a noastră – ne salvează de asemenea sentimente sfâşietoare. Tot ce trebuie să facem este să punem în oglindă două evenimente aproape identice, două schimbări politice şi atitudinea domnului Tismăneanu în cele două cazuri. Continue reading

Ne auzim la radio!

Sâmbătă, pe 20 noiembrie, mă puteți auzi la Radio 3 Net „Florin Pittiș”. Evident, dacă reușiți să vă treziți până la ora 12.oo, când începe emisiunea „Liber să spun”. Ce caut eu pe acolo și, mai ales, cum am fost invitat la radio? Long story short, vorba românului, emisiunea a apărut la inițiativa jurnalistei Nicoleta Balaci, fondatoare a grupului de jurnaliști pe facebook. Pentru prima ediție, Nicoleta a invitat două persoane. Adică pe mine, în calitate de anonim, pardon, de pierde-vară în presa locală, și pe mai puțin anonima Corina Drăgotescu. Vom vorbi despre presă, credibilitate, etică și alte nimicuri vitale. Așadar, vă aștept cu întrebări în direct pe site, între 12.00 și 13.00 (evident, doar întrebări de genul „nu-i așa că ești cel mai tare din parcare?” etc.) și opinii (de genul: „să vorbească doar Florin, că el știe”).

 

 

Cum am devenit jurnalist

Simplu, m-am angajat la un ziar. :) În realitate nu a fost atât de simplu. Mi-am făcut un blog în septembrie 2008 şi i-am zis ideipertinente.wordpress.com. După o lună, timp în care am prins gustul “jurnalului” online, am trecut pe domeniu propriu, dar am păstrat deviza. Aşa s-a născut florinpuscas.ro, “Idei pertinente într-o lume impertinentă – un blog pentru oameni civilizaţi“. Citind acum textele pe care le scriam în urmă cu mai puţin de doi ani, mă încearcă o uşoară senzaţie de ruşine. Formulările logice şi corectitudinea gramatică nu  mi-au fost alături de la început. Subiectele abordate erau şi ele, probabil, destul de puerile.

Totuşi, au existat câţiva oameni care mă citeau. Unii mai şi comentau. Culmea, de bine. Aşa că am mers mai departe crezându-mă blogger talentat şi visându-mă profesionist. Am cunoscut mulţi oameni prin blogul ăsta. Majoritatea oameni faini.  Doar că, obsesia bloggerului, traficul rareori se încăpăţâna să depăşească 1000 de vizitatori pe săptămână, deşi eu scriam zilnic.

Când am împlinit un an de blogăreală, începusem să cred că nu voi ajunge nicăieri cu scrisul, aşa că nu am mai pierdut nopţile în încercarea de a-mi forţa inspiraţia să producă un text pe zi. Atunci a venit oportunitatea numită VoxPublica. Probabil nu simţi cu adevărat ce înseamnă scrisul pe internet până nu ai articole cu mii de citiri. Dar nici critica nu o simţi până nu ai sute de comentarii cu înjurături. :) Am scris mai rău sau mai bine şi am învăţat multe de când scriu “pentru mogul”.

Acum, la nouă luni de când mă gândeam să mă las de scris (timp în care, aşa cum ştiu cei care m-au mai citit, nu am avut un job), am ajuns să trăiesc din scris. Lucrez la cotidialul regional Ziua de Vest, scriu pe platformele VoxPublica şi SportVox şi pot să spun că există şi joburi pe care le prestezi de plăcere. “Asta-i pohta ce-am pohtit”, vorba cui a brevetat-o.  Nu pot decât, aşa ca un om credincios cum mă găsesc,  să-i mulţumesc lui Dumnezeu. E reconfortant să vezi că lucrurile se leagă, că, privind în urmă, tot ceea ce s-a întâmplat are sens.

Eu sunt un blogger mulţumit, un jurnalist entuziast, un soţ iubit şi un tată fericit. Voi ce mai faceţi? :)

 

Interviu cu un pelican

microfon

Se întâmplă în ultimul timp să mă trezesc vorbind exagerat de mult despre mine însumi. Obişnuiam să cred că nu îmi place să fac asta. Doar că unele lucrui se întâmplă indiferent dacă le planifici sau nu. Şi dacă tot am isprăvit de curând prima mea excursie în jurul soarelui în calitate de blogger, m-am apucat de dat interviuri. Nu că aş fi eu cel mai interesant blogger care ar putea să facă subiectul unui interviu, însă nu puteam să refuz oferta venită de la incultura.ro. Am răspuns unui set de întrebări generale, despre mine, despre blogosferă, politică, fotbal şi cultură în România. Vă invit aşadar să citiţi: Interviul săptămânii / Blogger: Florin Puşcaş. Iar pentru explicarea titlului, puteţi asculta melodia de mai jos. Oare am îndrăznit prea mult indentificându-mă cu autorul versurilor?