Tag Archives: DNA

Teoria conspiraţiei cu ‘procuroarea lui Dragnea’

Alexandra Carmen Lăncrănjan, devenită celebră prin instrumentarea celui de-al treilea dosar al lui Liviu Dragnea, a avut un schimb de replici de la distanţă cu Tudorel Toader. Procuroarea DNA i-a transmis ministrului justiţiei, sub autoritatea căruia se presupune că se află (potrivit Constituţiei), să “pună mâna pe carte”. Evident, s-ar putea ca Toader să fi scris cărţile după care a învăţat Lăncrănjan, dar asta e altă poveste. Cert e că au ieşit titluri de presă de genul “Tudorel Toader şi-a rupt dinţii în abuzul în serviciu” sau “Procuroarea lui Dragnea îl face de râs pe Tudorel Toader”.

Până să se lămurească precis cineva asupra temei în discuţie între cei doi (abuzul în serviciu în legislaţia din Germania), Inspecţia Judiciară s-a autosesizat. În cauză sunt efectuate verificări prealabile, care reprezintă o etapă premergătoare cercetării disciplinare, competenţa Inspecţiei Judiciare fiind aceea “de a stabili dacă există indiciile săvârşirii de către magistraţi a unei abateri disciplinare şi de a se pronunţa, după caz, în funcţie de rezultatul verificărilor”, spune Agerpres.

Trecem peste discuţia referitoare la abuzul în serviciu în Germania – nu ne pricepem şi nu ne propunem să ultragiem o disciplină pe care nu o cunoaştem. Nu ne băgăm nici în dezbaterea despre dreptul procurorilor de a se lua de şireturi cu ministrul Justiţiei – ar fi inutil, din moment ce singura cheie de exegeză populară este “ai noştri” vs. “ăialalţi”. Dacă tinerii magistraţi ies de la INM convinşi că sunt independenţi şi, prin urmare, pot să facă şi să spună orice, aceasta este iarăşi problema sistemului şi a cui îl gestionează. Un alt aspect ar fi demn de menţionat: comicul de situaţie izvorât din existenţa simultană a două teorii conspiraţioniste perfect contradictorii. Continue reading

La plecarea doamnei K

De patru zile, de când Laura Codruţa Kovesi nu mai este şefa DNA, nu am simţit nevoia să scriu ceva pe această temă întoarsă deja de alţii pe toate feţele. Faptul i-a mirat pe unii amici, obişnuiţi cu apucăturile jurnaliştilor din această epocă a reţelelor sociale – instrumente care te fac de multe ori să cazi în păcatul unui spirit flecar. Nu mi-aş recunoaşte nici acum vreun drept de a mă băga în discuţie, dacă nu ar fi utile câteva precizări. În privinţa formei, nicidecum a fondului. În rest, dezbaterea îmi este profund indiferentă. Continue reading

Laura Codruța Kovesi nu va pleca, dar gestul lui Tudorel Toader era necesar. Posibile urmări

Am spus, joi seară, „la cald”, după participarea la informarea de presă de la Ministerul Justiției: „Tot ce a zis Toader despre Kovesi a fost în categoria critică justificată.” Nu știu dacă, din punct de vedere legal, raportul ministrului e suficient pentru o revocare, dar toate criticile au fost corecte. Toader, în calitatea lui de ministru al Justiției, avea obligația să spună lucrurilor pe nume: Multe acțiuni ale șefei DNA “sunt inacceptabile într-un stat de drept”.

Argumentele ministrului, cu trimiterea indirectă la formula lui Blackstone, sunt valide pentru oricine nu este animat de ură în conturarea propriilor opinii. Din păcate, nimeni nu pare acum dispus să discute despre acțiunile șefei DNA. Sau, în cel mai bun caz, se recunoaște nevoia cercetării în continuare a unor posibile abuzuri, însă se contestă soluția găsită de Tudorel Toader. Spui ceva despre Kovesi, ți se răspunde fie cu o jignire, fie cu un contraexemplu („X și Y au făcut alte fapte mai rele.”), ca și cum abuzurile pot fi justificate în acest fel. Greșeala primordială este aceea de a compara conduita șefei DNA cu păcatele unor persoane pe care le detestăm, nu cu o conduită ideală în cazul unui astfel de șef de instituție.  În logica răului mai mic, facilă dar păguboasă, nu e de mirare că unii se agață de Kovesi și o investesc sentimental cu rolul de salvator. Continue reading

Mişcarea de PR a şefei DNA, şah la Tudorel Toader

Am asistat miercuri la prima conferinţă de presă organizată de DNA în aproape cinci ani de când instituţia este condusă de Laura Codruţa Kovesi. Venită în cel mai delicat moment pentru DNA, de la înfiinţare până în prezent, conferinţa a fost o mutare importantă în acest război de “public relations” (PR) între taberele politico-juridice, intens susţinute financiar din zone obscure.

Cum nu sunt tocmai un fan al şefei DNA, nu aş putea spune că am avut aşteptări prea mari înainte de participarea la conferinţă. În cinci ani de interviuri cu întrebări dinainte stabilite (doar la instituţii de presă prietene) şi de statui ridicate în tot felul de publicaţii internaţionale (care, între noi fie vorba, au propriile interese), Laura Codruţa Kovesi nu a demonstrat că ar avea un vocabular prea bogat, că ar fi vreun geniu al retoricii sau vreo culme a coerenţei logice. Am înţeles, procurorii nu trebuie să fie maeştri ai scenei, ci jongleri ai Codului de Procedură Penală. Prin urmare, mă aşteptam ca la conferinţa de presă să asist la un monolog al Laurei Kovesi sau, cel mult, la o declaraţie urmată de trei întrebări comode. Continue reading

Icoana făcătoare de minuni a cuviosului Ghiţă Fugarul

A fost nevoie să apară Sebastian Ghiţă de câteva ori la măsuţă pentru ca SRI să descopere deontologia. Era pe când nu s-a zărit, azi îl vedem şi nu e, vorba Poetului, pentru că lumina stinsului amor dintre Ghiţă şi SRI ne urmăreşte încă.

S-ar părea că apariţia icoanei lui Ghiţă la televiziunea pe care încă o patronează ne-a adus o descoperire epocală: există o comisie parlamentară de control a activităţii SRI. Considerată până deunăzi un mit urban, comisia cu pricina dă semne că ar vrea să se ocupe şi cu altceva în afară de înlăturarea scamelor de pe epoleţi. Prindem din urmă vechea speranţă că vom afla cândva şi noi, muritorii de rând, de ce are nevoie SRI de un buget mai mare decât cele ale serviciilor similare din Franţa sau Germania. Sau mai uşor cu visele pe scări? Continue reading

Şi dacă Adrian Năstase are dreptate?

adrian-nastaseSe întâmplă destul de des, pe stiripesurse.ro, să fim criticaţi sau chiar înjuraţi pentru că preluăm opiniile unor foşti deţinuţi, cum ar fi Adrian Năstase. De ce o facem? Pentru că, deşi nu pot fi consideraţi autorităţi morale, uneori se pot dovedi mai lucizi decât alţi actori ai opiniei publice. Acest fenomen aparent paradoxal poate fi observat şi în scandalul “scriitorilor” din puşcării. Continue reading

Procurorul Ponta, avocatul infractorilor

nichita-ponta208, 295, 296, 297, 302, 307, 360, 361, 365 poate chiar 299 şi 300. Nu sunt numerele câştigătoare la tombola penalilor din PSD, ci articole ale Codului Penal sub incidenţa cărora ar putea intra faptele comise (sau la care a instigat) de Gheorghe Nichita. Primarul Iaşului a folosit structurile din subordine, ba chiar a apelat şi la un clan mafiot pentru a-şi urmări iubita, însă pentru Victor Ponta acestea nu constituie argumente pentru privarea de libertate.

Pentru fostul procuror Victor Ponta, paradoxal, hărţuirea, violarea secretului corespondenţei, delapidarea, deturnarea de fonduri, purtarea abuzivă, abuzul în serviciu, uzurparea funcţiei, folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual, accesul ilegal la un sistem informatic şi operaţiunile ilegale cu dispozitive sau programe informatice – toate fapte care au prevăzute pedepse cu închisoarea – nu denotă un pericol social şi nu justifică o cerere de arestare preventivă. Continue reading

Întâlnirea dintre rahat şi ventilator

shit-hitting-the-fan-660x273Legea tăcerii există doar în filmele cu mafioţi. În realitate, cel puţin în cea românească, nimeni nu vrea să se ducă la fund de unul singur, iar celebra capră a vecinului devine personaj principal într-o comedie neagră de interes naţional. Lucru lesne observabil în cazul Microsoft, mai mult decât evident în cazul Vanghelie, aflat abia la început. Continue reading

Contra curentului: Ponta are dreptate

portofel golDezvoltarea este posibilă când terminăm cu marea corupţie. Noi nu facem lupta anticorupţie pentru raportul MCV, ci pentru noi şi pentru progresul ţării noastre.” Sunt cuvintele preşedintelui Iohannis, însă adevărul e spus doar pe jumătate. Cealaltă jumătate a soluţiei pentru “progresul ţării noastre” a fost doar sugerată vineri de Victor Ponta: “Ştiţi foarte bine că e un dezastru cu salarizarea în sistemul bugetar, începând cu preşedintele ţării şi primul-ministru.

Nu că aş ţine neapărat să fiu înjurat, dar sunt nevoit să o zic direct: funcţionarii publici, primarii, parlamentarii şi miniştrii au salarii prea mici. Desigur, ar fi multe argumente pentru a o da cotită, m-aş putea gândi la câteva motive decente pentru care demnitarii ar putea fi arşi pe rug, nu premiaţi cu salarii mai mari, dar socotesc totuşi că scopul ultim şi suprem nu e (doar) să ne răzbunăm pe cineva, ci să ne asigurăm că lucrurile vor sta altfel pe viitor. De la o vreme, de partea cu răzbunarea pare să se ocupe eficient procurorii DNA. Mai rămâne întrebarea: Cum facem ca ăia care vin în locul corupţilor săltaţi de procurori să nu fie expuşi aceloraşi metehne? Continue reading

Iohannis îşi dă foc la scară

iohannis spsCând au auzit vorbindu-se despre „un alt fel de politică”, „fapte, nu vorbe” sau „mai puţin scandal, mai mult interes pentru esenţa problemelor”, votanţii lui Klaus Iohannis cu siguranţă că nu s-au gândit la „liniştea” propovăduită şi de Ion Iliescu. Şi totuşi, ceea ce a susţinut noul preşedinte în şedinţa CSM seamănă periculos de mult cu o batistă aruncată peste ţambal. Continue reading

„Diverşi cercetaţi penal” – ieri şi azi

dnaAu americanii o vorbă: „Karma is a bitch”. Nici în chestii budiste nu cred, nici cuvinte licenţioase nu-mi place să folosesc, dar vorba asta americănească se potriveşte prea bine în unele contexte politice. Pentru că unii (a se citi „majoritatea”) politicieni au obiceiul de a întinde coarda, iar din când în când le scapă şi îi pişcă de degete.

Continue reading

„Argumentul” pro-Kövesi folosit de Băsescu în discuţiile cu Ponta

Victor Ponta a propus-o, la a doua răzgândire, pe Laura Codruţa Kövesi la şefia DNA. Evenimentul, generator de perplexităţi colective, şubrezeşte lanţul de iubire din USL, aruncându-i în derută chiar şi pe cei care susţin necondiţionat actuala coaliţie de guvernământ. Cei mai optimişti susţinători sunt de părere că momentul de rătăcire al premierului va fi îndreptat rapid, graţie lucidităţii partenerilor liberali, rămași fideli dictonului „schimbare până la capăt” (aplicând uneori metoda „schimbare prin absorbție”). Pe alții, pragmatismul îi îndeamnă să înghită pe nemestecate explicația liderului social-democrat, conform căreia Laura Codruţa Kövesi a fost propusă la DNA ca să-și bage Daniel Morar unghia în gât (eventual și de dragul partenerilor europeni). Și mai există a treia categorie, a celor care sunt convinși că, după episodul „dottore”, Băsescu i-a găsit în sfârșit lui Ponta un punct cu adevărat vulnerabil, un mijloc ideal de șantaj. Pe margina teoriei cu șantajul circulă niște informații cel puțin interesante.

Continue reading

Cum ajunge un ministru să demisioneze

Eşti de curând într-o funcţie de conducere? Lucrezi ca funcţionar public şi nu ai vrea să faci o eroare fatală? Te sfătuiesc să eviţi situaţiile de genul celei pe are urmează să o prezint.

Să presupunem că eşti ministru. Ministru de interne de exemplu. Ţi se dau în administrare 30 de miloane de euro. 10 milioane de la Banca Mondială, 10 milioane de la Uniunea Europeană şi 10 milioane de la bugetul de stat. Probabil că sunt pentru logistică, optimizarea structurilor şi cursuri de logică pentru personalul angajat. Tu trebuie să cheltuieşti banii în aşa fel încât să asiguri îndeplinirea obiectivelor şi transparenţa totală. După o perioadă cu durată prestabilită, trebuie să înapoiezi banii necheltuiţi şi să dai un raport complet privitor la fiecare cent cheltuit.

La data scadentă rămân 5 milioane de euro necheltuiţi. Două milioane trebuie păstraţi în visteriile ministerului. Restul de trei milioane trebuie returnaţi celor trei creditori. Un milion Băncii Mondiale, unul Uniunii Europene şi unul bugetului de stat. Dacă le dai fiecăruia câte un milion înapoi din cele 10 primite la început, înseamnă că ei ţi-au dat câte 9 milioane de euro. 9 milioane + 9 milioane + 9 milioane = 27 de milioane. Plus cele două milioane păstrate în visteriile ministerului se fac 29 de milioane de euro.

Dar la început erau 30 de milioane. Unde a dispărut un milion? Gândeştete acum la faptul că va trebui să completezi un raport. Trebuie să explici investiţiile făcute. Iar tu ai o gaură de un milion de euro în buget!

Singura soluţie: Dă-ţi demisia şi roagă-te să nu ajungi la DNA! 😀