Poate nu ar trebui să mă simt vinovat pentru că mi-am ignorat blogul, însă aşa mă simt. Vinovat în primul rând faţă de mine însumi. Scrisul a devenit o dependenţă. A nu scrie e un fel de “uite-aşa nimic n-are gust când suntem despărţiţi” în variantă personalizată. Dar ce să fac?… Recunosc, starea de şomer [...]

Continue reading...

Da, de asta sufăr. Nu ştiu ce am că nu mai pot să scriu mai nimic. Pur şi simplu nu am mare lucru de zis. Şi chiar dacă am, nu pot să mă apuc de zis. În plus, nici de citit nu prea mai pot citi. Citesc o pagină, două, apoi mă demoralizez total şi [...]

Continue reading...

Marţi e o boală asemănătoare cu luni. Da, e şi o zi, dar asta e mai puţin important în contextul actual. Boala e mai degrabă o formă cronică de luni. Totuşi, dat fiind faptul că are mijloace specifice de acţiune, a fost catalogată ca boală independentă de cumplita luni. Se manifestă prin atacuri de panică [...]

Continue reading...

Stând în faţa calculatorului la ora 2 noaptea, ascultând muzică şi citind tot felul de scrieri, m-am văzut cuprins de o tristeţe şi o dezamăgire pe cât de subită pe atât de inexplicabilă. Toate gândurile negre ale zădărniciei au trecut prin mintea mea prea odihnită de la o vreme. Deprinderea de a scrie zilnic e [...]

Continue reading...

La penitenciarul de pe strada Minciunii, după masa de prânz, deţinuţii obişnuiesc să se plimbe în grădina cu flori amenajată special în spatele clădirii principale. Florile au fost plantate de alţi locatari ai aşezământului. Nu că ar însemna ceva pentru ei, sau că le-ar aminti de frumuseţile din afara zidurilor, ci mai degrabă pentru a [...]

Continue reading...

Faptul că sunt obligat de circumstanţe să ascult zilnic Radio Zu timp de aproape opt ore, are şi consecinţe pozitive. Pe lângă multitudinea de aiureli pe care spun DJ-ii şi de comentarii ale ascultătorilor, la fel de elevate, din când în când se difuzează şi un grupaj de ştiri. Astfel am aflat azi de legea [...]

Continue reading...