Tag Archives: crestinism

Creştineşte, despre eutanasierea câinilor vagabonzi

Deşi are importanţa ei, problema câinilor fără stăpân pare a se fi cocoţat abuziv în fruntea listei de preocupări ale opiniei publice româneşti. Întoarsă pe toate feţele, chestiunea i-a radicalizat şi pe cei mai cuminţi dintre noi. La epuizarea argumentelor şi reapariţia protestelor de stradă, perimiteţi-mi să vă mai reţin niţel în această zonă. Continue reading

Becali şi „sectele satanice”. O reacţie din cadrul USL

Pe scurt, contextul e următorul: Gigi Becali a avut două apariţii la România TV, în care a vorbit nu tocmai elogios despre „pocăiţi”, „ baptişti”, „sectanţi”. În opinia bipedului Becali, toţi cei care nu sunt adepţii un religii „moştenite” fac parte din „secte satanice”. De asemenea, tot ce e în afara ortodoxiei este „lepădare de Cristos”. Nu dezbatem aici inepţiile lui Becali. Mai interesante au fost reacţiile celor care au fost direct acuzaţi că fac parte din „secte satanice”.

Cultul Creştin Baptist a trimis o sesizare mai multor instituţii, din ţară şi din străinătate. Mai multe reacţii adunate AICI. Dincolo de acest demers oficial, am văzut pe bloguri şi pe facebook reacţii de genul „Ăştia sunt oamenii pe care îi scoate în faţă USL-ul. Ăştia o să guverneze România. Cum să votezi cu ei?”. Bun, mi-am zis, doar că pe listele USL se află şi câţiva reprezentanţi ai „sectelor satanice”. Oare ei ce părere au despre colegul lor de alianţă? Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe unul dintre aceşti candidaţi ai USL. Continue reading

Despre pericolul de a fi creştin în Europa

Să fii creştin a fost o treabă periculoasă încă de acum două milenii. Chiar şi în prezent, “creştinii reprezintă grupul cel mai persecutat din lume“. Poate suntem obişnuiţi cu ideea că în China, Pakistan, Iran şi alte ţări, creştinii suferă de pe urma inadaptării la majoritatea religioasă locală. Dar cum rămâne cu persecuţiile creştinilor de lângă noi? Fără să exagerăm, am putea spune că drepturile ne-ar fi mai în siguranţă şi dacă am fi musulmani, homosexuali sau porci de guineea. Nu că apărarea drepturilor minorităţilor ar fi un lucru rău. Răul apare abia atunci când minorităţile ajung să discrimineze majoritatea. Când valorile moral-creştine nu numai că sunt privite cu repulsie, ci sunt scoase cu forţa din mentalitatea colectivă. Continue reading

Scrisoarea unui diavol bătrân către unul mai tânăr. Varianta românească

Oribile Michiduţă, diavol de Valahia, te salut cu respect de aici din Infern! Atât eu cât şi PreaMaleficul Lucifer ţinem să te felicităm pentru felul în care gestionezi situaţia din România. Pe zi ce trece observăm tot mai multe crime, jafuri, minciuni, depresii şi sinucideri în ţara care ţi-a fost repartizată. Sunt mândru de tine şi de fiecare dată te dau exemplu diavolilor care se ocupă de alte ţări. Mai rar mi-a fost dat să văd atâta ingeniozitate în stârnirea scandalurilor, coruperea clasei politice, distragerea atenţiei de la lucrurile importante şi subminarea sentimentelor pozitive chiar şi în rândul comunităţilor de creştini.

Îmi place foarte mult ceea ce se întâmplă în România în prezent! Jocurile murdare de culise şi acuzele reciproce ale candidaţilor la preşedinţie mă amuză teribil. Nu mă mai satur să privesc angajaţii nemulţumiţi şi protestele din stradă. Întotdeauna am fost de părere că şomerii sunt o pradă mai uşoară. Şi cu toate că disperarea a ajuns la paroxism, reuşeşti să îi ţii pe români într-o stare de derută, lamentându-se toată ziua fără să găsească o soluţie concretă. Speranţa lor e mereu împinsă înainte, ca halca de carne în faţa câinilor de la sanie. Îi omori încet şi sigur, după modelul picăturii chinezeşti. Mai malefic de atât nici nu se putea dragă Michiduţă!

Citeşte continuarea pe voxpublica.ro (click)!

Darwin, Nitzsche şi Dumnezeu

Descoperirea unei fosile de dimensiunile unei pisici, a avut ieri menirea de  a ridica din nou în aer colbul fanatismului. Presupusa “verigă lipsa” cu siguranţă nu rezolvă niciuna dintre problemele omenirii, însă stârneşte deja dezbateri intense între adepţii evoluţionismului şi adepţii creaţionismului. Deşi nu îşi are defel locul în asemenea discuţii, fanatismul îi determină atât pe unii cât şi pe alţii să arunce cu jigniri spre tabăra adversă.

(Sunt sătul de păreri şi opinii personale (deşi la un moment dat ele sunt cele care contează cu adevărat) şi nu mai scriu demult pe blog pentru a-mi da cu părerea, însă de data asta trebuie să recunosc: văzută obiectiv, disputa pune în avantaj creştinismul. Nu pentru că nu cred eu în evoluţionism, ci pentru simplul fapt că însuşi creştinismul nu are nevoie de dovezi. El se bazează pe credinţă (deşi există ele şi dovezile). Pe când evoluţionismul se bazează pe ştiinţă. Care ştiinţă se ştie, e departe de a fi exhaustivă şi infailibilă.)
___________________________________________________________________________________

[…]Într-o seară friguroasă de toamnă, Charles Darwin îşi purta pe ultimul drum sora mai mare. Dintre cei cinci copii născuţi în familia Darwin înaintea lui Charles, ea fusese cea care l-a susţinut mereu şi l-a încurajat în momente de cumpănă. O durere cumplită îl încerca în momentele acelea în timp ce păşea în faţa cortegiului funerar. La intrarea în cimitir, un domn înalt, îmbrăcat într-un palton gri, se apropie de el şi îi şopti la ureche: “De ce plângi? Era doar o maimuţă!”[…]

Oricât de aberant ar putea părea fragmentul de povestire de mai sus, în lumina teoriei imaginate de Darwin, el tinde cu siguranţă să capete sens…

Nitzsche spunea cândva: “Dumnezeu a murit!”. Acum după mulţi ani, pe ambalajul omenirii se poate vedea un bileţel scris de mână: “Darwin şi Nitzsche au murit. Semnat: Dumnezeu!”

Şi ca să ştiţi de la ce anume a pornit toată poliloghia mea cvasiaberantă şi incoerentă, puteţi vedea mai jos ştirea zilei de ieri! Continue reading