Tag Archives: concediu

Sărbători fericite!

Scuzaţi titlul total lipsit de imaginaţie şi originalitate! Mi-aş fi dorit să pot să fac urarea printr-un comentariu pe blogurile cititorilor mei. Sau printr-un email pentru cei care nu au blog. Nu am mai apucat, însă am vrut să ştiţi că m-am gândit la voi. Urmează o mică pauză de la blogging. O să fiu plecat la socri la Buşteni şi la părinţi în Bihor. Sper să vă bucuraţi de sărbătoarea naşterii Domnului împreună cu toţi cei dragi vouă! :) Iar pentru a ilustra urarea, am ales aceeaşi imagine ca anul trecut. Una foarte sugestivă de altfel. Ne revedem cu prima ocazie când o să mai am acces la internet!

brad

Concediu

Busteni - vedere de pe Caraiman

Foto by Alexi1982

Am două săptămâni de concediu. Două săptămâni e o perioadă pe care o numesc concediu pentru abia peste două săptămâni îmi expiră colaborarea la vechiul loc de muncă. Deci aş putea spune că sunt în concediu pe o durată nedeterminată. Ce e 100% sigur e că săptămâna aceasta voi fi la Buşteni într-o adevărată reuniune a clanului Popescu, de la care mi-am “furat” soţia. Totul va culmina în 22 august când sora mai mică a soţiei mele se va căsători. Am impresia că am participat vara asta la un adevărat maraton al nunţilor.

În zilele care urmează nu voi fi online decât foarte rar. Nu am idee dacă voi reuşi să postez ceva. Nici să răspund la comentarii nu e sigur că voi reuşi. Probabil depind într-o oarecare măsură de bunăvoinţa cumnatului meu, Nenea Iancu, de a mă lăsa să-i folosesc iPhone-ul. Totuşi, s-ar putea să apară nişte postări noi, dat fiind faptul că l-am lăsat şef de trib pe Daniel. Cine este Daniel? Nu am idee! Întrebaţi-l voi!

Cam atât. Un concediu plăcut să am! Iar voi… ei bine voi să vă bucuraţi de o săptămână fără mine! 😀

Păzea că vin!

La ora la care citiţi aceste rânduri eu voi fi deja plecat. Din oraş vreau să zic. După ce în noiembrie 2008 am anunţat în exclusivitate logodna surorii mele, petrecută la Veneţia, şi după ce la sfârşitul lunii mai a anului acesta am relatat obiectiv cununia civilă, mâine mă voi îndrepta spre meleaguri ardelene pentru nuntă. Cu o escală de o zi în Bihor, călătoria mea la Cluj o să dureze o săptămână.

Concediul mult aşteptat se va petrece mai puţin online şi mai mult offline, iar o condiţie esenţială este odihna. Pentru a fi în stare să socializez şi pentru a nu deveni o tânără speranţă a azilelor de bătrâni, trebuie să mă odihnesc. Poveştile le lăsăm pentru mâine. O săptămână excelentă în continuare!

Şi dacă toate cuvintele nu sunt de ajuns şi aveţi nevoie de un stimulent al imaginaţiei, puteţi vedea în imaginea de mai jos, circumstanţele în care voi călători. :-)

În tren

Offline

În următoarele patru zile voi fi plecat într-un miniconcediu de Paşte. Mă aşteaptă o călătorie de 10 ore cu trenul până la Buşteni. Încă o dată mă felicit pentru că mi-am găsit o soţie dintr-o asemenea zonă frumoasă.

Ce înseamnă cele patru zile pentru blog? Înseamnă o lipsă de activitate cvasitotală. Până luni seara când ajung din nou în Timişoara, nu voi mai scrie nimic. S-ar putea totuşi să republic unele post-uri mai vechi, debitate în perioade în care aveam mult mai puţini cititori. Comentariile vor primii răspunsuri tot la întoarcere. Celor care mă suspectau de dependenţă de blogging, le aduc la cunoştinţă faptul că urmează să petrec 4 zile relaxante şi fără pic de stres… sper.

Şi ca un ultim gest de “la revedere”, am realizat un filmuleţ în timp de eram la volan. Îmi cer scuze pentru imaginea în mişcare (rulam pe un drum de exploatare) şi pentru discursul şovăielnic. M-am văzut nevoit să fiu mai atent la drum decat la propriile-mi cuvinte. Un Paşte fericit şi aştept să ne revedem!

Bucăţi de vacanţă

Prin busteni - poza 2 Prin Busteni - poza 1 Eu si socrul meu papanasi Noi doi Cristina si tatal ei In Busteni - ecran publicitar langa Costila Ionut si Irina la papanasi Eu, sotia mea si socrul meu In Busteni - Primaria Eu si iubita mea sotie Ionut si Irina La socrii la Busteni In tren

Recunosc! Mi-am ignorat blogul în ultima săptămână. O săptămână plină de evenimente şi în acelaşi timp odihnitoare. Pe lângă timpul exagerat de îndelungat pe care l-am petrecut în tren, am avut parte şi de zăpadă, munte, aglomeraţie, pizza, papanaşi, frig, căldură, cadouri, artificii şi filme.

Aveam nevoie de o pauză de la cotidianul timişorean, muncă şi chiar de la blogging. Partea cu blogging-ul probabil nu ar fi avut loc dacă între mine şi internet nu fi existat un paralelism distrus din când în când doar de iPhone-ul cumnatului. După o scurtă stare de disperare care m-a încercat în momentul în care am hotărât să nu scriu nimic pe blog în zilele petrecute la Buşteni, am redescoperit relaxarea pe care ţi-o dă izolarea, filmele de la TV întrerupte de minute bune de publicitate care te fac să uiţi subiectul acţiunii şi cititul unei cărţi fără stresul trecerii timpului.

Aşadar am revenit! Forţe proaspete şi idei noi aşteaptă să fie sacrificate pe altarul diform construit din pietre neşlefuite care se numeşte viaţa mea. Mulţumesc celor care au fost alături de mine pe blog (şi pe lângă) anul trecut, celor care au continuat să mă viziteze în timpul sărbătorilor şi celor care veţi fi prin zonă în 2009. :-)

Şi era să uit: La mulţi ani!

La mijloc de poveste

Nuuuuu!!! Mai stai! Nu pleca aşa de repede! Mi-ai adus atâta bucurie şi linişte! De când eşti cu mine sunt fericit şi plin de poftă de viaţă. Mi-ai adus odihna şi liniştea dimineţilor dormite până înspre prânz, pe care crezusem că le-am pierdut. Acum când m-am obişnuit cu tine îmi spui că mai stai cu mine doar o săptămână? Ştiam de la început că relaţia noastră nu o să dureze, dar nu mă gândeam că soarta o să ne despartă după numai două săptămâni.

De ce nu vrei să îţi aminteşti de toate dimineţile petrecute împreună? Cum ne trezeam târziu şi mai stăteam în pat de dragul moţăielii, cum stăteam treji până târziu în noapte pentru a citi bloguri, cum ne plimbam prin Mall pe scările rulante şi priveam minute în şir la vitrinele pline de nimicuri… Toate astea nu mai înseamnă acum nimic pentru tine?

Ştiu că nu vei putea sta departe de mine, la fel cum nici eu nu pot sta departe de tine. Ştiu că într-o zi te vei întoarce la mine şi ne vom bucura din nou de viaţă împreună. Te voi aştepta nerăbdător să revii, voi visa la fiecare clipă care ne aşteaptă, amintindu-mi de toate momentele noastre speciale. Nimic şi nimeni nu va putea şterge din mintea şi din inima mea amintirea zilelor pe care soarta ne-a îngăduit să le petrecem împreună.

Acum când a trecut deja o săptămână şi ne aşteaptă a doua (şi cea din urmă) săptămână împreună, vreau să mă asigur că ştii cât de mult te iubesc, cât de mult mă bucur de existenţa ta şi cât de mult o să-mi lipseşti… dragul meu concediu!