Tag Archives: Busteni

Concediu

Busteni - vedere de pe Caraiman

Foto by Alexi1982

Am două săptămâni de concediu. Două săptămâni e o perioadă pe care o numesc concediu pentru abia peste două săptămâni îmi expiră colaborarea la vechiul loc de muncă. Deci aş putea spune că sunt în concediu pe o durată nedeterminată. Ce e 100% sigur e că săptămâna aceasta voi fi la Buşteni într-o adevărată reuniune a clanului Popescu, de la care mi-am “furat” soţia. Totul va culmina în 22 august când sora mai mică a soţiei mele se va căsători. Am impresia că am participat vara asta la un adevărat maraton al nunţilor.

În zilele care urmează nu voi fi online decât foarte rar. Nu am idee dacă voi reuşi să postez ceva. Nici să răspund la comentarii nu e sigur că voi reuşi. Probabil depind într-o oarecare măsură de bunăvoinţa cumnatului meu, Nenea Iancu, de a mă lăsa să-i folosesc iPhone-ul. Totuşi, s-ar putea să apară nişte postări noi, dat fiind faptul că l-am lăsat şef de trib pe Daniel. Cine este Daniel? Nu am idee! Întrebaţi-l voi!

Cam atât. Un concediu plăcut să am! Iar voi… ei bine voi să vă bucuraţi de o săptămână fără mine! 😀

Dezbaterile s-au născut la clasa a II-a

Lăsaţi muzica să cânte şi citiţi!

Prima mea călătorie cu trenul s-a întâmplat în clasa a XI-a. Olimpiada naţională de geografie de la Focşani mi-a oferit ocazia să traversez toată ţara într-un minunat compartiment de tren accelerat, la clasa a II-a. Mă răzbunam astfel pe o copilărie umblată prin lume doar prin intermediul cărţilor.

Au trecut de atunci câţiva ani în care am parcurs zeci de mii de kilometri pe calea ferată. Să nu fi mers cu trenul mi se pare acum de-a dreptul ciudat. Dacă tot judecăm lumea raportând-o la noi înşine, îmi permit să nu îi înţeleg pe neiniţiaţii în tainele CFR-ului. Cele 20 de ore de călătorie între Timişoara, Buşteni şi retur îmi permit să mă pretind a fi un cunoscător.

Am călătorit cu un accelerat la clasa a II-a. Masterand fiind, am reducere de 50% doar acolo. De altfel, nici banii nu mă dau afară din casă. Nu e tocmai plăcut să călătoreşti printre oameni mirosind a grajd, dar nici o ruşine nu  poate fi. Mahatma Gandhi, unul dintre cei mai mari lideri din toate timpurile, omul care a contribuit decisiv la independenţa Indiei, călătorea doar la clasa a III-a. În India trenurile au trei clase, iar clasa a doua de la noi e lux pe lângă ceea ce se poate vedea acolo. Totuşi, de fiecare dată când era chestionat în privinţa motivelor pentru care călătoreşte la clasa a III-a, Gandhi răspundea simplu: “Pentru că nu există clasa a IV-a”.

____________________________________________________________________________________ Continue reading

Bucăţi de vacanţă

Prin busteni - poza 2 Prin Busteni - poza 1 Eu si socrul meu papanasi Noi doi Cristina si tatal ei In Busteni - ecran publicitar langa Costila Ionut si Irina la papanasi Eu, sotia mea si socrul meu In Busteni - Primaria Eu si iubita mea sotie Ionut si Irina La socrii la Busteni In tren

Recunosc! Mi-am ignorat blogul în ultima săptămână. O săptămână plină de evenimente şi în acelaşi timp odihnitoare. Pe lângă timpul exagerat de îndelungat pe care l-am petrecut în tren, am avut parte şi de zăpadă, munte, aglomeraţie, pizza, papanaşi, frig, căldură, cadouri, artificii şi filme.

Aveam nevoie de o pauză de la cotidianul timişorean, muncă şi chiar de la blogging. Partea cu blogging-ul probabil nu ar fi avut loc dacă între mine şi internet nu fi existat un paralelism distrus din când în când doar de iPhone-ul cumnatului. După o scurtă stare de disperare care m-a încercat în momentul în care am hotărât să nu scriu nimic pe blog în zilele petrecute la Buşteni, am redescoperit relaxarea pe care ţi-o dă izolarea, filmele de la TV întrerupte de minute bune de publicitate care te fac să uiţi subiectul acţiunii şi cititul unei cărţi fără stresul trecerii timpului.

Aşadar am revenit! Forţe proaspete şi idei noi aşteaptă să fie sacrificate pe altarul diform construit din pietre neşlefuite care se numeşte viaţa mea. Mulţumesc celor care au fost alături de mine pe blog (şi pe lângă) anul trecut, celor care au continuat să mă viziteze în timpul sărbătorilor şi celor care veţi fi prin zonă în 2009. :-)

Şi era să uit: La mulţi ani!

Ura şi la gară

În câteva minute trebuie să plec. Mă aşteaptă muntele, strigă după mine! Cum se întâmplă de obicei însă, pentru a ajunge la fructe trebuie să te urci în pom. La pachet cu un revelion la Buşteni vin şi două nopţi de călătorit cu trenul. Ce mi-aş putea dori mai mult decât o noapte în trenurile CFR? O plăcere de neînlocuit!

Sper să mă înţelegeţi dacă nu o să reuşesc să postez în fiecare zi. O să revin în forţă în 2009 cu materiale proaspete: planuri pentru anul 2009, o crimă în exclusivitate şi multe altele. :-) Staţi însă pe aproape pentru ştiri din Buşteni!

Trei poze pentru a şti unde îmi petrec următoarele zile! 😉

Sursa foto