Tag Archives: blogosfera

Coincidenţă sau teaser politic în blogosferă?

ilie bolojanIlie Bolojan este un politician interesant. Unul dintre cei puţini, despre care se pot spune mai multe lucruri pozitive decât lucruri negative. Eu, unul, am rămas cu amintirea prefectului de Bihor Ilie Bolojan care a reuşit să reducă birocraţia la un minim decent. În perioada respectivă, m-am dus dimineaţa să dau examenul pentru permisul de conducere şi la ora 15 plecam cu documentul în mână. Dacă realizările avute în funcţia de secretar general al Guvernului Tăriceanu îmi scapă, înţeleg că faptele de vitejie ale primarului Ilie Bolojan l-au făcut eroul pozitiv al multor orădeni.

A reuşit, însă, popularitatea locală a edilului să răzbată până prin alte colţuri de ţară? Aşa s-ar părea, având în vedere că unul dintre cei mai influenţi bloggeri din România scrie, de la sute de kilometri depărtare, un articol laudativ pentru Ilie Bolojan, fără niciun motiv evident (niţel exagerat şi cu unele inexactităţi, dar nu asta e ideea). Mai mult, articolul este distribuit pe Facebook, împreună cu un comentariu la fel de pozitiv, de nu mai puţin influentul jurnalist Moise Guran. Continue reading

Crimele din Blogosfereşti – episodul 3

Celor nefamiliarizaţi cu serialul, întrerupt o perioadă îndelungată din diverse motive, vă recomad să citiţi şi “Crimele din Blogosfereşti – episod pilot“, “Crimele din Blogosfereşti – episodul 1” (Şoapte în cafenea) şi “Crimele din blogosfereşti – episodul 2” (Ori la bal ori la spital).

Popa prostu’

Aşa cum era de aşteptat, agitaţia din jurul alegerilor s-a făcut resimţită şi în oraşul nostru, Blogosfereşti. Dacă Zamolxis şi Alphadog, cărora li s-a alăturat şi reinventatul Cătălin, îşi petreceau dimineţile tot în PageRank Caffe, contrazicându-se pe teme politice şi bârfindu-şi vecinii, cartierul Timişoara era zguduit de fanatismul unor indivizi cel puţin dubioşi. Unul dintre ei, un popă rău de gură, cunoscut ca un scriitor ratat, îşi petrecea zilele urlând lozinci partizane sau defămătoare, după caz. Abnegaţia de care dădea dovadă, absurdă în ochii oricărui cetăţean respectabil al Blogosfereştiului, i-a atras porecla de Popa prostu’. Dar să vedem cum s-a ajuns aici. Continue reading

Crimele din Blogosfereşti – episod pilot

oras

Orăşelului nostru îi zice Blogosfereşti. La noi în oraş trăiesc tot felul de oameni, ca în orice alt oraş, ar putea spune un necunoscător. Adevărul însă e că fiecare locuitor din Blogosfereşti are o poveste aparte, ceea ce face din urbea noastră una cu totul şi cu totul diferită de alte orăşele din România. Cu o oarecare autonomie administrativ-economică  şi o organizare oligarhică, localitatea duce o existenţă aparent liniştită, în eternul şi fascinantul peisaj mioritic. Cei 27 de oligarhi conduc destinele urbei printr-o autoimpunere bazată pe tradiţie şi nepotism. În realitate însă, fiecare blogosferean face numai ce îl taie capul, cât e ziua de lungă. Continue reading

Starea morală a mediului online sau de ce prefer să stau în banca mea

Starea morală a mediului online

În societatea contemporană, cele mai consumate, căutate şi gustate chestiuni sunt mizeriile, scandalurile şi mondenităţile. Nu e de mirare că televiziunile, în goana lor nebună după rating, după ce ani de-a rândul au blamat OTV-ul, au ajuns să preia modelul Diaconescian. De asemenea, în contexul degradării culturale şi morale din România, nu mai miră pe nimeni succesul tabloidelor de genul “Cancan”, “Click” sau “Libertatea”, concomitent  cu falimentul ziarelor serioase, cu adevărat informative.

Pe cât de trist sună constatările de mai sus, pe atât de logică este extinderea stării de fapt şi asupra mediului online. Oamenii nu au cum să devină brusc mai docili, mai civilizaţi şi cu mai mult bun simţ, odată cu accesarea internetului. Din contră! Tarele umane individuale se observă de multe ori mai bine aici. De ce ne atrag frivolităţile, scandalurile şi incultura? Aceasta este o întrebare esenţială în procesul de “recuperare” a societăţii româneşti.

În calitate de blogger, ar fi oarecum paradoxal să blamez întregul mediu online. Nici nu aş avea motive să o fac, ţinând cont de mulţimea persoanelor de mare caracter pe care le-am cunoscut prin intermediul blogului. Lucrurile care merită blamate sunt “bunurile virtuale” de larg consum, mai ales pe bloguri, care nu au nimic în comun cu moralitatea şi bunul simţ.

De ce prefer să stau în banca mea

Anunţându-mi pe twitter pierderea locului de muncă, am primit, mai în glumă mai în serios, sfatul acesta. Discuţia a continuat cu o întrebare din partea mea şi apoi cu răspunsul. Evident că răspunsul a fost unul aproximativ, însă are o oarecare doză de adevăr. Ori în condiţiile acestea, eu nu am cum să îmi doresc să fiu un “problogger”. Este un lucru distractiv, “cool”, mişto, sau cum vreţi să îl numiţi, însă lipsit de o perspectivă cu adevărat semnificativă, dincolo de banii câştigaţi. De exemplu, chiar dacă popularitatea este atragătoare, ea este în acelaşi timp şi înşelătoare. Doar pentru că oamenii par interesaţi de o excursie petrecută într-un cerc restrâns, nu înseamnă că o relatare a unui asemenea eveniment are  ceva interesant în ea. Oamenii vin mai mult atraşi de “curent”, după modelul muştelor…

Un alt motiv pentru care prefer să stau în banca mea, cel puţin deocamdată, are legătură cu ftw.ro (ex-blogoree.ro). Unii dintre voi sunt la curent cu activitatea mea de acolo şi cu faptul că sunt unul dintre cei mai activi 3 utilizatori, conform topului realizat pe baza punctelor “karma” (dovada aici). Ei bine, începând de azi, nu voi mai utiliza ftw.ro. Decizia a venit ca urmare a acestui retweet (click). Link-ul de acolo duce la acest comentariu, evident o inepţie şi o jignire la adresa utilizatorilor de ftw.ro. Răspunsul meu la promovarea unei asemena opinii tocmai de pe contul de twitter a ftw.ro a fost acesta şi apoi acesta. După două răspunsuri irelevante venite de la twitter.com/ftwro, stimabilul Sadak, care se pare că este implicat în organizarea site-ului ftw.ro, a considerat potrivit să îmi răspundă cu următoarele două tweet-uri: unu, doi. Acum rămâne la latitudinea dumneavoastră să stabiliţi dacă respectivul comentariu este un feedback sau pur şi simplu o mizerie, şi dacă s-a obosit cineva să i-o “corecteze cu argumente”, aşa cum se susţine.

Aşadar, aşa cum am anunţat şi pe twitter, începând de azi, nu voi mai utiliza ftw.ro. Nu pentru modificările de care s-a plâns toată lumea, nici pentru design-ul evident inferior celui de pe vechea blogoree, ci datorită promovării unor atitudini bolnăvicioase şi ridicării nesimţirii (ca să nu zic prostiei) la rang de virtute. Nu este admisibil ca administratorii site-ului să îşi jignească userii printr-un asemenea retweet! Această “abstinenţă” va dura până când voi avea o reacţie oficială din partea posesorului ftw.ro, Bobby Voicu, sau până când va apărea o scuză publică pentru jignirea adusă tuturor utilizatorilor de acolo. Dacă în calitate de user cu rank:1 nu merit o asemenea explicaţie, înseamnă că site-ul îşi merită nefericita populare cu  bloggeri care se autopromovează, total neinteresaţi de crearea unei comunităţi.

Un al treilea motiv pentru care aş putea spune că prefer să stau în banca mea când vine vorba de activitatea bloggeristică, este reprezentat de tristul adevăr conform căruia bunul simţ, deşi încă trăieşte, nu este dorit, nu este ageat şi nici nu prinde la public.

Cu stimă şi consideraţie,

Un naiv inadaptat!

Gând #4

ways

Foto by THEfunkyman

În timpul jogging-ului meu intelectual zilnic, am constatat că unii oameni nu sunt capabili să-şi aleagă singuri obiectele admiraţiei. Din teama de a nu simpatiza cu mediocritatea şi de a cădea astfel în penibil, sau poate doar dintr-un spirit de turmă, ei aşteaptă întotdeauna aprobarea celor avizaţi, ca abia apoi să-şi proclame adeziunile. De aici şi densitatea falşilor “guru”.

Nenorocirea e că majoritatea persoanelor ajunse la rangul de “guru” sau doar de “trendsetter” – aşa cum absurd îi numim, considerând probabil că limba noastră maternă nu ne mai este de folos – sunt tot oameni supuşi greşelii. Ceea ce ei declară ca fiind bun şi de calitate, uneori se dovedeşte a fi un lucru de prost-gust sau de-a dreptul stupid. Se produce astfel o intoxicare în masă, iar noi luăm de bune lucruri care în alte contexte nu ar fi valorat doi bani.

Justificarea blogului

Numărul blogrurilor din România se întâmplă să fie în creştere. Numai cele monitorizate de zelist sunt undeva în jur de 32000. Dintre acestea, aproximativ 10000 sunt actualizate cel puţin o dată pe săptămână. S-ar părea că în curând va fi un lucru mai puţin obişnuit să nu ai blog, vorba unui coleg. Dar ce anume se scrie pe 32000 de bloguri?

De la o vreme nu mai citesc atât de multe bloguri ca acum câteva luni. În mare parte situaţia se datorează unui program încărcat. O vină are şi feed readerul, care m-a învăţat comod şi mi-a stopat vagabondajul blogosferic. Cu toate acestea, ajung să citesc câteva sute de articole săptămânal, de pe câteva zeci de bloguri. Constat astfel că există câteva categorii de bloggeri, în funcţie de conţinutut blogurilor proprietate personală. De clasificări şi taxonomii însă suntem sătui.

Pentru a evita o nouă clasificare şi în acelaşi timp pentru a răspunde la întrebarea “ce anume se scrie pe atâtea bloguri?”, prefer să folosesc blogosfera ca termen de comparaţie pentru a-mi explica propriile tendinţe. Deci ce anume fac eu, de ce şi de unde am învăţat?

Mă găsesc evindent incapabil să emit păreri şi verdicte pe bandă rulantă. Aş putea totuşi să o fac, însă calitatea acestora ar avea de suferit. Părerile despre orice sunt un sindrom acut pe multe bloguri. Din pacate, prea puţini oameni sunt avizaţi să îşi dea cu părerea în domenii bine determinate. Pe de altă parte, review-ul fiind o modă actuală, este încercat de toată lumea, cu mai mult sau mai puţin succes şi talent.

O altă incapacitate personală este aceea de a-mi povesti viaţa de zi cu zi pe blog. Unii o fac bine şi cu talent, însă de la o vreme devine destul de plictisitor să citeşti iar şi iar: “m-am dus acolo, am făcut aia şi aialaltă, m-am distrat nu ştiu unde” etc.  Din păcate nu toată lumea dispune de abilitatea de a-şi ambala viaţa în relatări captivante şi/sau amuzante. Ceea ce iese este de multe ori neinteresant, însă pe ici pe colo mai  merită citit.

Prefer aşadar să mă arunc în tentative de literatură, combinate cu frânturi de alte specii bloggeristice, inclusiv cele menţionate mai sus. Dacă am găsit o utilitate blogurilor personale, aceea e de călăuze spre relaxare şi invăţături de buzunar pitite între rânduri. Când am nevoie de informaţii tehnice şi sfaturi ştiu unde să caut. Pe un blog prefer să citesc o poveste, un text bine scris care să-mi facă ziua mai zâmbitoare, decât să pierd vremea citind despre ultima variantă de telefon mobil.

Se prea poate să-mi iasă o scriere de calitate abia o dată la o săptămână sau la două săptămâni. De încercat însă încerc în fiecare zi. De ce o fac pe blog şi nu undeva într-un carneţel v-am mai spus. Dincolo de plăcerea de a avea o comunitate în jurul blogului, incapabil fiind să ţin drumul de unul singur, sunt încă dependent de feedback-ul vostru. Ca să nu mai vorbim de oamenii de calitate cunoscuţi prin intermediul blogului…

În concluzie, nu cred că era o neaparată nevoie de justificare, dar am ţinut să vă spun aceste lucruri. Până la urmă, dependent de inspiraţie, un blog este “ceea ce-şi aduce aminte despre sine însuşi”.







Anunţ!

În atenţia bloggerilor!

Pentru că îmi place să citesc bloguri şi cred în potenţialul bloggerilor, am hotărât să fiu mai deschis la ideea ce link exchange. Rog toţi bloggerii care mă au în blogroll să mă anunţe fie prin email fie printr-un comentariu la acest post. De asemenea bloggerii care doresc un schimb de link cu florinpuscas.ro pot urma acelaşi traseu.

În mail sau comentariu trebuie să daţi cel puţin două link-uri către post-uri  create de voi şi pe care le consideraţi reuşite. Nu vor fi luate în considerare blogurile cu un conţinut vulgar, limbaj indecent şi grad redus de originalitate.

Nu vă grăbiţi să judecaţi acest demers! De pe urma lui s-ar putea să am şi eu de câştigat, e adevărat. Însă îmi doresc în primul rând să contribui, în măsura în care ţine de mine, la promovarea altor bloggeri.

Succes!

Codul deontologic al bloggerului

DEONTOGOLIE – Doctrină privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni. Din fr. deontologie.  Sursa: DEX98.

Ideea unui asemenea cod, am prins-o din zbor citind un post scris de Ana. Un demers de bun-simţ în vederea realizării codului de deontologice bloggeristică este, nu numai de dorit, ci de-a dreptul imperios necesar. Competenţa conceperii unor reguli pertinente de etică nu îmi aparţine mine sau unui alt blogger. Ea aparţine tuturor bloggerilor şi cititorilor acestora.

Cu siguranţă blogurile sunt locuri în care oamenii se simt liberi să îşi exprime părerile, se bucură de posibilitatea de a-şi afirma propriile convingeri şi/sau nemulţumiri şi nu se sfiesc să înjure pe oricine îndrăzneşte să acţioneze contrar preferinţelor lor. Aici, mai mult decât în oricare alt loc, se manifestă libertatea individului de fi el însuşi sau de a pretinde că este altcineva.

Tuturor ne place să ne exprimăm liber, să criticăm şi să atacăm pe cine vrem şi când vrem, să comentăm, să fim comentaţi şi aşa mai departe. Însă tocmai această lipsă a limitărilor sau a unui oarecare cod etic a dus la apariţia conflictelor între bloggeri, între bloggeri şi cititori sau între bloggeri şi alte persoane din exterior. Practic, morala şi deontologia este amintită abia atunci când se aduc acuzaţii de spam, de furt de conţinut şi de densitate a bannerelor publicitare. Şi toate acestea cu referire doar la alte persoane, niciodată la noi înşine.

Bloggingul a devenit cu siguranţă un lucru serios. Un blogger cu notorietate are probabil mai multă influenţă asupra maselor de cititori decât un senator sau un deputat. Lipsa unui cod deontologic se constituie în momentul de faţă ca o frână în calea dezvoltării blogosferei şi a creşterii puterii de influenţă şi a puterii economice a blogurilor.

Pentru a elimina discuţiile şi conflictele inutile, pentru a da un impuls fenomenului web 2.0, pentru a creşte credibilitatea bloggerilor şi pentru a îmbunătăţi imaginea acestora în offline şi în faţa potenţialilor investitori, este momentul să propunem măsuri care să ducă la reglementarea anumitor situaţii şi la organizarea bloggerilor indiferent de notorietate şi trafic.

Câteva propuneri de reguli şi princii de urmat de către bloggeri ar arăta cam aşa:

1. Bloggerul trebuie să facă publică sursa de provenienţă a informaţiei în cazul în care aceasta a fost preluată. Prin informaţie înţelegem material scris, imagini, filme etc (de adăugat). Orice încălcare a acestui principiu se consideră furt.

2. Bloggerul trebuie să evite spam-ul. Prin spam înţelegându-se mail-uri nesolicitate trimise în masă, comentarii offtopic sau generate automat, SEO spam, etc. (de adăugat/corectat).

3. Bloggerul trebuie să evite atacurile la persoană, injuriile şi insultele. Se contestă acţiunile unor persoane, nu persoanele în sine.

4. Comentariile se fac la subiect, despre subiect, în cunoştinţă de cauză şi într-o manieră decentă.

5. Solicitările de link exchange se fac civilizat, într-un limbaj corect care să denote respect. A se evita abordările de acest gen în cazurile în care posesorul blogului a făcut public faptul că aceste cereri nu sunt bine primite.

Acestea sunt doar câteva exemple de indicaţii şi principii care ar putea face parte dintr-un cod deontologic al bloggerului. Mă puteţi corecta şi completa prin comentarii la acest post sau prin post-uri pe propriile bloguri. Când se vor strânge mai multe propuneri, se poate trece la filtrarea şi promovarea lor. Împreună putem face blogosfera un loc mai bun!

Întrebări pentru bloggeri şi cititori

Pentru bloggeri: Cum aţi reacţiona dacă aţi fi abordaţi într-un loc public de un cititor? Dacă v-ar recunoaşte şi s-ar declara un cititor fidel al blogului? Ce anume i-aţi spune?

Pentru cititorii de bloguri: Dacă aţi recunoaşte un blogger pe care îl citiţi frecvent la metrou, pe stradă, în tramvai sau într-un alt loc, l-aţi aborda? Dacă da, ce anume i-aţi spune? Dacă nu, de ce nu?

question

Update: Am primit PowerPoint-ul de mai jos prin email de la Frantzi. Ar fi păcat să nu îl împart cu voi! 😆 Continue reading

Dragoste cu năbădăi

Lăsaţi muzica să cânte şi citiţi! :-)

Ne-am cunoscut mai demult, într-o vreme în care căutarea unei identităţi proprii mă purta peste dealuri şi văi. Era frumoasă ca un vis. La început nici nu îndrăzneam să mă gândesc la ea într-un mod serios. A trecut mult timp până am început să sper că drumurile noastre se vor uni.

Relaţia noastră a început ca o aventură. Eram atât de entuziasmat! Adevărul e că nu ne-am fi descoperit reciproc fără ajutorul unor oameni. Dar asta nu scade cu nimic din valoarea sentimentelor noastre. S-ar putea spune că destinul ne-ar fi adus împreună oricum.

Au trecut anii şi eu încă ţin la ea ca la început. Am trecut şi prin greutăţi în relaţia noastră, mai ales din cauza mea. Nu i-am fost întotdeauna fidel. Spre ruşinea mea, am mai luat-o şi “pe alături”. Tentaţiile sunt mari şi tendinţa umană e de a alege căile uşoare şi atrăgătoare pe moment. De multe ori am plătit pentru greşelile mele, dar ea întotdeauna m-a iertat şi m-a primit înapoi.

Iubita mea nu e deloc banală. Întotdeauna a avut ceva deosebit. Nu e la fel ca şi cele pe care le găseşti la orice colţ de stradă, în reviste şi chiar pe net. E misterioasă şi fermecătoare. Întotdeauna poţi să descoperi ceva nou la ea. E adevărat că trebuie să te lupţi să o cucereşti la nesfârşit, dar efortul merită făcut! Comparând-o cu toate celelalte variante, atât de la îndemână, pot spune că abia atunci când trăieşti alături de ea simţi adevăratul farmec al vieţii.

Dar vă rog, nu fiţi trişti gândindu-vă că doar eu am o asemenea relaţie. Din fericire, cu toţii putem să trăim alături de EA. Sună imoral, dar nu e deloc aşa. Nici măcar nu voi fi gelos dacă voi fi nevoit să o împart cu voi. Poate doar puţin şi din când în când, dar o să îmi treacă repede. Până la urmă, fiecare are dreptul să iubescă şi să fie iubit. Iar atunci când iubita mea se numeşte ORIGINALITATE, nu văd de ce nu ar fi şi iubita voastră.

_______________________________________________________________________________

Cătălin m-a provocat să scriu despre originalitate. Să scrii despre originalitate într-un mod original, nu e o sarcină tocmai uşoară. Primul lucru care mi-a venit în minte gândindu-mă la originalitate, a fost această comparaţie cu o femeie. Cu o femeie capricioasă. Comparaţia dintre mine/noi şi un iubit aventurier a venit ca o continuare logică.

Cu speranţa că v-a plăcut şi că nu v-am speriat prea tare până să ajungeţi la deznodământ, vă încurajez să fiţi originali în tot ceea ce faceţi. Imitarea, copiatul, trăirea în umbra altora, nu fac decât să vă frâneze dezvoltarea. Spor!

Dacă v-a plăcut, votaţi articolul pe blogoree!

Linkurs – Da’ concursu’ cât e concursu’?

Impulsionat de febra concursurilor care bântuie prin blogosferă, mai ales cu scopul câştigării de voturi la recent încheiatul Roblogfest, am zis să organizez şi eu un concurs. Deja aveam planificată o sesiune de promovare a unor post-uri care mi-au plăcut în ultimele zile, aşa că am hotărât să sparg puţin monotonia. Ciocnirea între un “top links of the week” şi un concurs, a dat naştere la “LINKURS”.

Linkursul este o nouă rubrică pe care o începem azi. Eu propun 5 link-uri către post-uri care mi-au plăcut zilele acestea, voi vă daţi cu părerea şi propuneţi premii pentru autori. Fiecare autor trebuie să primească un premiu inedit. La sfârşit premiile vor fi anunţate public şi va apărea un nou post pentru decernare. Operaţiunea se repetă la fiecare două săptămâni (aproximativ).

Aşadar, link-urile de azi sunt următoarele:

– De la Chestiuni: Doctor Jeckyll and mr. Blogger. Iniţial nedumerit de faptul că s-a apucat Cristi să mă descrie tocmai pe mine, am ajuns în cele din urmă să îmi dau seama că este vorba de neamul blogăresc în general.

– De la Nenea Iancu alias Ionuţ, cumnatul meu inegalabil: Cum să faci achiziţii deştepte. Sfaturi bune, la obiect, demne de luat în seamă. În sfârşit s-a pus nenea Iancu serios pe blogging!

– De la Andi Bob: Viaţa unui şef de departament povestită de fiul său Superman. Mi-a fost greu să mă opresc asupra unui post, având în vedere că mi-au plăcut mai multe în ultimul timp. Andi ne ţine la curent cu noutăţile din lumea culturii româneşti. De data asta o carte pe care aştept să o citesc.

– De la Cătălin: A bunch of monkeys. Un filmuleţ interesant despre oameni şi comportamentul lor. Nu mă încântă neaparat comparaţia cu maimuţele, dar per total e ceva de urmărit. La fel ca şi blogul lui Cătălin în ansamblu.

– De la Buburuza: Ceşcuţa de ceai. O poveste scurtă dar plină de… semnificaţie. Merită citită!

Acestea sunt nominalizările de la prima ediţie LINKURS. Cu regretul că nu am putut să vă menţionez pe toţi cei care îmi sunteţi dragi, vă promit că urmaţi voi! Şi acum… la vot şi la dat cu părerea. Să inventăm nişte premii!

Pentru că dorm…

Ce bine că există somnul! Chestia aia care se întâmplă în timp ce sforăi, nu mă refer la peştele cu acelaşi nume. Somnul e o plăcere, un viciu, un obicei şi mai ales o nevoie. Unii oameni folosesc un clişeu de genul: “O viaţă ai! Şi pe aia să o dormi?”. Îmi vine să le pun somnifere pe ascuns în mâncare celor care încearcă să mă convingă să renunţ la dragostea mea pentru somn.

Nu am deloc probleme cu somnul. Sunt în stare să adorm în aproape orice loc şi poziţie. Cele mai ciudate locuri în care am adormit au fost tramvaiul, o căruţă plină de fân, un lan de porumb, un amfiteatru, o bancă în parc, pe WC, pe nişte scări etc. Dintre momente prost alese pentru somn pot să menţionez: la un examen, în timpul serviciului, în autobuz când trebuia să cobor. Într-o zi era să adorm în picioare. Eu şi caii. Partea bună e că nu am adormit niciodată la volan.

De ce vă spun toate astea? Nu prea am idee. Poate pentru că în seara asta nu am chef de nimic decât de somn şi în loc să dorm m-am apucat să ţin o prelegere despre teoria somnului. Sau poate pentru că mă gândesc entuziasmat la porţia de somn care urmează şi la faptul că o să uit tot ce mă face acum să fiu fără chef. Somnul se pricepe şi la anesteziat neplăceri sufleteşti. Nu ştiaţi? Mă rog…poate doar în cazul meu. După o ceartă sănătoasă cu soţia eu dorm ca legănat şi până dimineaţa uit totul. În schimb ea are o memorie mult mai bună!

Mă vizitează din când în când ispita abandonului. Încearcă să mă convingă să renunţ. Se foloseşte de metode mârşave. Şi aşa ajung să fiu parcă “singur ca un copil printre oameni mari”. Dar eu mă încăpăţânez să merg mai departe. Să scriu pe blog, să visez la lucruri care mă depăşesc deocamdată, să cred, să iubesc, să mă menţin în rara şi inadaptata “sectă” a bunui simţ. În momentele astea apare soluţia salvatoare: somnul!

Deci e bine de ştiut. În cazul în care eraţi curioşi din ce cauză sunteţi acum aici, ei bine aflaţi că e şi datorită somnului. :-)

P.S.: Am descoperit de curând o melodie care îmi place foarte mult. Nu ştiu de ce anume dar îmi place. Are legătură şi cu subiectul articolului ăsta aşa că m-am gândit să vă răsfăţ puţin urechile. 😀 Somn uşor cititorule, oriunde te-ai afla!

Amy McDonald-This is the life

Cele 10 porunci ale bloggerului pertinent

1. Să nu venerezi alţi bloggeri şi să nu îi periezi degeaba!

2. Să nu petreci pe alte bloguri mai mult timp decât petreci pe al tău. Blogul tău e un blog gelos şi nu o să te răsplătească dacă îl trădezi.

3. Să nu înjuri alţi bloggeri, să nu îi vorbeşti de rău pe la spate şi să nu îţi baţi joc de ei. Altfel o să o păţeşti şi tu.

4. Din când în cand fă o pauză! Un blogger epuizat nu mai are niciun haz. Blogul nu e toată viaţa ta. Aminteşte-ţi de prieteni, familie şi alte hobby-uri. Chiar şi Dumnezeu s-a odihnit după 6 zile de muncă.

5. Respectă-i pe cei mai experimentaţi decât tine şi mai ales pe cei de la care ai învăţat câte ceva.

6. Să nu “omorî” bloggerii începători nici pe cei mai puţin pricepuţi sau cunoscuţi. Cu toţii avem nevoie de încurajare şi încredere. Nu le tăia “craca de sub picioare”!

7. Nu te prostitua de dragul traficului, de dragul unui link exchange, a banilor sau a faimei! Nu înnebuni de dragul SEO!

8. Să nu furi conţinut, idei, teme sau orice altceva! De nicăieri!

9. Să nu dai informaţii false despre blogul tău sau alţi bloggeri. Nu râspândi zvonuri neadevărate sau neverificate aiurea prin blogosferă! Pe scurt: nu minţi!

10. Să nu pofteşti succesul, traficul, faima, banii, ideile altor bloggeri. Dacă vrei ceva, munceşte!

Ce mai zic vecinii

La nenea Chestiuni puteţi citi un articol despre Obama, cultura americană şi prejudecăţile românilor: “Avem o rugăciune. Cum procedăm?”

Hux se întoarce cu un review. De data asta la o Lancia Ypsilon: “Lancia Ypsilon şi cutia robotizată DFN”

INconstantIN, harnic ca de obicei, ne pune în temă cu nominalizările la Oscar: “Lista completă a nominalizărilor pentru premiile Oscar 2009”

Andi sparge zelist-ul cu: “Primele 100 de zile ale lui Obama văzute de Amnesty International”

Leonid îşi anuntă intrarea în rândurile twitter-iştilor într-o manieră ironico-amuzantă: “Miau ori twitt”

Dojo, de curând intrată la mine în blogroll, îşi varsă mânia literară asupra patronilor de pizzerii şi a distribuitorilor de pizza: “Scrisoare deschisă către patronii de pizzerii”. Asta după ce acum câteva zile a luat apărarea articolelor lungi, într-o manieră genială.

Definitiv se plângea de căldura din Timişoara, după o perioadă de ger: “Mi-e cald”

Palconi nu se prea omoară cu scrisul dar când scrie, scrie lucruri interesante. Ultimul post: Un “Omagiu pentru Mihai Eminescu” de ziua lui.

Andrei S. spune bârfei pe nume într-un articol scurt şi controversat: “Bârfind…”