Secretul fiscal vs. transparenţa în activităţile publice

Ministerul Finantelor PubliceLa sfârşitul lunii noiembrie, Nicolae Robu, primarul Timişoarei, făcea public un top 10 al datornicilor (persoane juridice) la bugetul local. Au existat oameni care, din diverse interese sau pur şi simplu dintr-o înţelegere incorectă a legilor, au susţinut că Robu a încălcat secretul fiscal (punctul 11.1 din Codul de procedură fiscală). Am scris aici, pe blog, că asemenea acuzaţii sunt neîntemeiate şi am făcut trimitere la Legea 161/2003. De altfel, e absurd să vorbeşti de secret fiscal când pe site-ul Ministerului Finanţelor se pot accesa date contabile (inclusiv datorii) de la orice firmă din ţară.

Unii oameni au continuat să susţină teoria secretului fiscal, în parte mânaţi şi de faptul că topul primarului nu conţinea date corecte. Am fost mirat să aflu că până şi directorul Direcţiei Fiscale a Primăriei Timişoara vorbea despe secret fiscal. Cum nu sunt nici jurist, nici economist, se poate ca explicaţiile mele să nu fie crezute de toată lumea, lucru de înţeles. Astfel, am apelat la Ministerul Finanţelor Publice, pentru o explicaţie oficială. Redau mai jos, integral, răspunsul primit. Explicaţiile, subliniate de mine, sunt la final.

Prin informaţie de interes public se înţelege “orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei”, astfel cum este prevăzut la art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, în conformitate cu alin. 1) al art. 12 al aceluiaşi act normativ:

“(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 111, următoarele informaţii:
a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;
b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;
c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces;
g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.”

Potrivit art. 1 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, prin reglementarea transparenţei informaţiilor referitoare la obligaţiile bugetare restante se urmăreşte descurajarea, prevenirea şi reducerea acumulărilor de arierate la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul fondului naţional unic pentru asigurări sociale de sănătate şi bugetele locale.

Astfel, în vederea eliminării suspiciunilor referitoare la debitorii care nu îşi achită obligaţiile în termenul legal şi la organizarea activităţii de colectare a veniturilor aferente bugetului consolidat al statului, s-au stabilit reguli speciale referitoare la publicitatea datelor privind cuantumul şi tipul debitelor restante pe care le înregistrază anumite categorii de contribuabili.

Pe de altă parte, secretul fiscal reglementat la art. 11 din Codul de procedură fiscală, care are ca obiect informaţiile pe care le deţin funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.

Totodată, în aplicarea prevederilor legale invocate mai sus, regăsim la pct. 11.1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1050/2004, următoarele:

„11.1. În categoria informaţiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura şi cuantumul obligaţiilor fiscale, natura, sursa şi suma veniturilor debitorului, plăţi, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informaţii obţinute din declaraţii ori documente prezentate de către contribuabili sau orice alte informaţii cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.”

Astfel, din interpretarea textului de lege de mai sus rezultă că publicarea obligaţiilor fiscale restante nu sunt considerate secret fiscal în sensul art. 11 din Codul de procedură fiscală.

În plus, faţă de cele de mai sus, considerăm relevant principiul fundamental de drept “legea specială derogă de la legea generală” (specialia generalibus derogant) în ceea ce priveşte secretul fiscal.

Pe cale de consecinţă, legea generală se aplică în orice materie şi în toate cazurile, mai puţin în acelea în care legiuitorul stabileşte un regim special şi derogatoriu, în cazul în speţă, Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, instituie reglementări speciale cu privire la publicitatea informaţiilor.

Leave a Reply