Procurorul Ponta, avocatul infractorilor

nichita-ponta208, 295, 296, 297, 302, 307, 360, 361, 365 poate chiar 299 şi 300. Nu sunt numerele câştigătoare la tombola penalilor din PSD, ci articole ale Codului Penal sub incidenţa cărora ar putea intra faptele comise (sau la care a instigat) de Gheorghe Nichita. Primarul Iaşului a folosit structurile din subordine, ba chiar a apelat şi la un clan mafiot pentru a-şi urmări iubita, însă pentru Victor Ponta acestea nu constituie argumente pentru privarea de libertate.

Pentru fostul procuror Victor Ponta, paradoxal, hărţuirea, violarea secretului corespondenţei, delapidarea, deturnarea de fonduri, purtarea abuzivă, abuzul în serviciu, uzurparea funcţiei, folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual, accesul ilegal la un sistem informatic şi operaţiunile ilegale cu dispozitive sau programe informatice – toate fapte care au prevăzute pedepse cu închisoarea – nu denotă un pericol social şi nu justifică o cerere de arestare preventivă.

“După spionarea unei iubite, nu ştiam că pentru asta eşti arestat preventiv. Ca să nu spionezi o altă iubită, sau de ce?”, spunea Ponta în interviul de la B1 TV. În aceeaşi emisiune, premierul mai afirma: “O să mai fac sau nu politică în funcţie de cum va fi evaluată guvernarea la final.” Variante în afara politicii ar fi multe pentru Ponta, dar, cu asemenea declaraţii, la profesia de bază – Slavă Domnului! – nu poate reveni.

Interviul lui Victor Ponta de la B1 TV mai lămureşte încă o chestiune.

Este deja de notorietate stilul premierului de a se comporta în relaţia cu “colegii din presă“. Îl întrebi despre votul parlamentarilor PSD pe o anumită temă, îţi răspunde că e premier şi nu controlează Parlamentul. Îl Întrebi de Guvern, îţi răspunde că e deputat. Jonglarea cu propriile funcţii îi permite să se eschiveze în faţa întrebărilor incomode, iar când nici eschiva nu mai ţine, se găsesc procedee de contraatac – la patronii evazionişti din presă spre exemplu -, după modelul “unde dai şi unde crapă”.

Discursul despre justiţie din interviul cu Dan Andronic pune capăt, involuntar sau nu, la eschivele premierului şi răspunde la cel puţin două întrebări: “Ce părere are Ponta despre iniţiativa senatorului Şerban Nicolae, care vrea să scape corupţii de cătuşe şi arest?” şi “Ponta coordonează manevrele de respingere a cererilor justiţiei în Parlament sau parlamentarii acţionează de capul lor?” În ambele probleme, generatoare de valuri de antipatie populară faţă de clasa politică şi imagine externă negativă, premierul se autodeconspiră ca mare păpuşar, semn că episodul 16 noiembrie 2014 şi-a epuizat efectele.

Deloc surprinzător, având în vedere că vorbim despre acelaşi Victor Ponta care, în ultimele luni, nu a ratat ocazia să-şi exprime regretul pentru faptul că Justiţia i-a scos din circuit pe doi dintre “cei mai buni miniştri” ai săi: Relu Fenechiu şi Darius Vâlcov.

Mai rămâne de văzut dacă Gheorghe Nichita va rămâne în libertate şi după judecarea contestaţiei DNA la Curtea de Apel Bucureşti. Interesantă trebuie să fie şi motivarea Tribunalului Bucureşti, instanţa care l-a lăsat pe primar în libertate, în condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decide arest preventiv în cazuri mult mai lejere (ca actualitate şi pericol social), pentru simplul fapt că “ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile și s-ar produce temerea că justiția nu acționează suficient de ferm”.

Leave a Reply