În apărarea lui Mihail Neamţu

Nu credeam că o să vină şi momentul acesta, dar iată că a venit. Am ajuns să-i iau apărarea lui Mihail Neamţu, după o lungă perioadă în care criticile la adresa lui m-au făcut să-mi pierd şi câţiva amici virtuali de pe Facebook (bine, recunosc, asta nu e aşa de grav, dar merita menţionat, de dragul unei cronologii corecte). Omul e de cele mai multe ori de un penibil cumplit, lăsând o puternică senzaţie că tot ce face şi spune e artificial, sforţat. Dar, dincolo de antipatia pe care mi-o stârneşte, găsesc de cuviinţă să-i iau apărarea în acest moment, când se „bucură” de o neaşteptată atenţie negativă.

De fapt, e mult spus „a lua apărarea”. Dacă e să fim scrupuloşi, ceea ce intenţionez să fac aici e mai degrabă o critică a criticii. Greu de priceput cum un personaj obscur, ca Mihail Neamţu, poate stârni atât de multe reacţii. Dar, totuşi, o face. Ba chiar stârneşte reacţii pline de pasiune, semn că până şi editorialiştii (nu doar cei care scriu ştiri) se desfată în irelevant. Continue reading

Elogiul toleranţei. Despre relaţia majorităţii cu minoritatea LGBT

Îmi place acest cuvânt: toleranţă. Pare a îngloba atât de armonios ataşatamentul faţă propriile valori, acceptarea celor diferiţi, morala tradiţională şi respectul faţă de fiinţa umană, ba chiar iubirea faţă de aproape. Nu răstoarnă cutumele, nu bagă „sub preş” lucrurile care nu convin, nu le trece cu vederea, ci recunoaşte paşnic libertăţile (chiar şi libertatea de a face lucruri considerate îndeobşte greşite, dar legale). Toleranţa nu este doar un soi de indulgenţă. Ea scoate din ecuaţie dispreţul şi atitudinile de superioritate. Toleranţa exclude dogmatismul. Mai presus de toate, toleranţa înseamnă că viziunile unora nu pot fi impuse altora.

Când vine vorba despre toleranţă, îmi aduc aminte de Leon Bloy, cu al lui „nu se ştie cine dă şi cine primeşte”. Continue reading

Scrisoarea unui monarhist către actuala coaliţie de guvernământ

Stimaţi parlamentari şi lideri ai partidelor aflate la guvernare,

Vă scriu aceste rânduri în contextul în care, aşa cum aţi anunţat, vă pregătiţi să modificaţi Constituţia României. O operaţiune necesară şi deosebit de importantă, care sper că va avea la bază interesele tuturor cetăţenilor din România şi nu diverse calcule politicianiste de moment. Pornind de la această prezumţie de bună-credinţă – pe care sper că o veţi respecta -, redactez această scrisoare, urmând ca la final să vă rog un lucru despre care am convingerea că nu este de nerealizat.

A trecut un an şi jumătate de la momentul în care preşedintele Băsescu făcea nişte afirmaţii total deplasate, neconforme cu realitatea şi de o bădărănie de nedescris la adresa Regelui Mihai. Am apreciat faptul că mulţi dintre dumneavostră aţi reacţionat şi aţi denunţat comportamentul preşedintelui. Am apreciat, de asemenea, o serie de acţiuni prin care v-aţi arătat respectul faţă de Casa Regală şi faţă de Regele Mihai. Discursul ţinut de Majestatea Sa în Parlamentul României a fost un moment emoţionat şi cu o semnificaţie deosebită pentru români în general şi pentru monarhişti în special. Desigur, nu am uitat faptul că unii dintre dumneavostră aveaţi, până nu demult, o cu totul altă atitudine faţă de Rege, dar am înţeles în acelaşi timp şi importanţa reconcilierii, a iertării şi chiar a uitării. Regele este al tuturor românilor şi mă bucur să-l văd mult deasupra intrigilor, a ranchiunelor şi a jocurilor politice. Continue reading

Memoria internetului: Get over yourself, domnule Tismăneanu!

Au trecut deja opt luni de când Vladimir Tismăneanu a fost schimbat din funcţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Un moment dureros pentru reputatul profesor, desigur, mai ales când convingerea era că tabără în slujba căreia s-a pus va sta la putere 20 de ani. Nu a fost aşa, iar Vladimir Tismăneanu s-a pomenit victima unui procedeu pe care îl considera, în martie 2010, o culme a firescului. Însă, ce a fost firesc în cazul lui Marius Oprea, nu a mai fost firesc în cazul domnului Tismăneanu. Prin urmare, acesta din urmă a reuşit să umple internetul de lamentări, preluate cu devotament de admiratori şi publicaţii prietene. Cea mai recentă, chiar ieri.

Să te lamentezi timp de opt luni pentru că ţi-a fost luată jucăria nu e tocmai uşor. E aproape înduioşător. Îți vine să-l crezi pe om, să-l compătimeşti chiar. Din fericire, internetul – cu memoria lui ceva mai lungă decât a noastră – ne salvează de asemenea sentimente sfâşietoare. Tot ce trebuie să facem este să punem în oglindă două evenimente aproape identice, două schimbări politice şi atitudinea domnului Tismăneanu în cele două cazuri. Continue reading

Sergiu Nicolaescu, pe urmele lui Adrian Păunescu

„Desigur că ne-ar plăcea ca toţi bunii scriitori să fie şi fiinţe bune, altruiste, generoase, căci credem că literatura e altruistă şi generoasă. În realitate, nu-i aşa. Uneori, geniul ajunge la noi printr-o fiinţă demnă de dispreţ, chiar josnică, şi uneori oameni minunaţi, care merită să meargă în cer până la altare, sunt foarte proşti scriitori, care ne omoară de plictiseală, ale căror cărţi ne cad din mână. Ce păcat!” Mario Vargas Llosa

A murit şi Sergiu Nicolaescu. La fel ca în cazul morţii lui Adrian Păunescu, evenimentul din această dimineaţă stârneşte deja reacţii contradictorii, de la evocări bombastice, la detractări violente, trecând prin tot felul de dezvrăjiri voalate. Că Nicolaescu a fost un mare regiozor, cel puţin la scară naţională, nu încape nicio îndoială. La fel de sigur e însă şi faptul că informaţiile pe care le avem despre acesta nu conturează imaginea unei personalităţi cu o conduită morală de urmat. Continue reading

Sărbătoriţi-vă republica, dragi români spălaţi pe creier!

În urmă cu 65 de ani, pe data de 30 decembrie 1947, Regele Mihai era forţat să abdice. Noua putere româno-sovietică reuşea să înlăture ultimul obstacol din calea comunizării ţării şi să proclame Republica Populară România.

S-a suit scroafa-n copac, spune o vorbă neaoşă. 65 de ani de manipulare, de spălare pe creier şi de umilinţă şi-au pus amprenta mai ales asupra mentalităţii şi a sistemului de valori. Uneori, sunt înclinat să cred că pervertirea e definitivă, moment în care, de obicei, încep să caut pe internet programe pentru imigranţi din diverse ţări. Alteori, sunt mai optimist. Cu o oarecare doză de naiviate, încerc să mă conving că „scroafa” şi purceii ei nu ne vor privi la nesfârşit cu aroganţă din copac. Continue reading

Soarta presei în noul context politic

Politicul influenţează presa tocmai pentru că presa influenţează, direct şi indirect, politicul. Altfel de ar sta lucrurile, politicului nu i-ar păsa câtuşi de puţin de presă. Aşa săracă, frivolă şi partinică, presa din România se clatină dar îşi păstrează un rol deloc de neglijat în procesul politic, atât în preajma alegerilor, cât mai ales în perioadele dintre acestea. În acest context, o schimbare importantă în configuraţia scenei politice, precum cea produsă pe 9 decembrie, va avea efecte şi asupra cercului (vicios?) politicieni-presă-public-politicieni. Care efecte, combinate cu tendinţele independente de sfera politicului, vor modela peisajul presei româneşti din următorii ani. În cele ce urmează, câteva consideraţii deloc exhaustive despre evoluţia imediată a presei din România.

Presa scrisă

Criza presei scrise are puţine legături cu politica. Ziarele tipărite fac faţă cu greu mediului online. Practic, nu mai există ziare centrale, de vreme ce vânzările abia ajung la nivelul ziarelor locale din anii ’90. Publicaţiile online încep să se mişte, dar, deocamdată, doar jumătate dintre gospodăriile din România au acces la internet. Nu aprofundez acest aspect pentru că nu face obiectul articolului de faţă. Continue reading

Comisia de la Veneţia a decis: Fanii preşedintelui sodomizează limba română

Iertat să-mi fie termenul fani „sodomizare”, dar, în cazul de faţă, verbul „a abuza” mi s-a părut total depăşit. Un abuz asupra limbii române poate fi comis eventual de o persoană care îşi descrie pe Facebook meniul şi postează poze cu pisici „drăgutze”. Când te numeşti intelectual, mare formator de opinie, acrobaţiile semnatice şi jefuirea cuvintelor de propriul conţinut este o – uite că iar o zic – sodomizare în toată regula.

Spre lauda lor, după alegeri, politicienii pierzători au renunţat la discursurile politicianiste, au uitat de lovituri de stat şi schimbări ale direcţiei către Rusia şi China. Alegerile au trecut, la ce să-şi mai risipească energia? Aşa că au schimbat macazul către o opoziţie normală (şi atât de necesară!) şi, de ce nu?, o cooperare în domeniile cu adevărat importante. Dar maşinăria de propagandă a fostei puteri are frânele proaste – odată pornită, nu o opreşti peste noapte. Astfel, după publicarea opiniei Comisiei de la Veneţia, corul „Puciuri şi alte lovituri de stat” şi-a intrat în rol, anunţând că, într-adevăr, astă vară a fost puci. Parlamentar, paşnic, nereuşit, supus analizei internaţionale, dar puciu-i puci. Cred că există şi un termen medical pentru tendinţa asta de a o ţine langa într-un univers paralel… Continue reading

Guvernare fără PNL? Cât va dura până când liberalii îşi vor lua un şut în fund de la colegii de alianţă?

PNL are azi cea mai importantă prezenţă în parlament de după 1990. 150 de mandate – 101 la Camera Deputaţilor şi 49 la Senat – fac din PNL, vorba lui Antonescu, un partid mare, cel mai important partid (teoretic) de dreapta. Bucuria în politică nu ţine însă foarte mult şi iată-i pe liberali că se gândesc deja, pe bună dreptate, la posibilele infidelităţi ale colegilor de alianţă. Continue reading

Se întâmplă la Timişoara: Petrecere în interiorul unui monument istoric

La Muzeul de Artă din Timişoara este programat, pe 6 decembrie, un eveniment de-a râsu-plânsu: „Balul Vienez de la Timişoara by Ioana Haţegan”. Organizatorii acestui eveniment spun că sunt aşteptate să participe la acest bal aproximativ 220 de persoane, care vor fi obligate să facă sponsorizări. Acestea pornesc de la 350 de euro pentru o persoană fizică şi pot ajunge chiar până la 14.000 de euro, pentru companiile mai mari. Există şi alte pachete de sponsorizări. Spre exemplu, o sponsorizare de 7.500 de euro include o masă personalizată de patru locuri la evenimentul de la Muzeul de Artă. Deşi la acest eveniment vor participa peste 200 de invitaţi, la Muzeul de Artă nu există decât două toalete. Continue reading

Becali şi „sectele satanice”. O reacţie din cadrul USL

Pe scurt, contextul e următorul: Gigi Becali a avut două apariţii la România TV, în care a vorbit nu tocmai elogios despre „pocăiţi”, „ baptişti”, „sectanţi”. În opinia bipedului Becali, toţi cei care nu sunt adepţii un religii „moştenite” fac parte din „secte satanice”. De asemenea, tot ce e în afara ortodoxiei este „lepădare de Cristos”. Nu dezbatem aici inepţiile lui Becali. Mai interesante au fost reacţiile celor care au fost direct acuzaţi că fac parte din „secte satanice”.

Cultul Creştin Baptist a trimis o sesizare mai multor instituţii, din ţară şi din străinătate. Mai multe reacţii adunate AICI. Dincolo de acest demers oficial, am văzut pe bloguri şi pe facebook reacţii de genul „Ăştia sunt oamenii pe care îi scoate în faţă USL-ul. Ăştia o să guverneze România. Cum să votezi cu ei?”. Bun, mi-am zis, doar că pe listele USL se află şi câţiva reprezentanţi ai „sectelor satanice”. Oare ei ce părere au despre colegul lor de alianţă? Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe unul dintre aceşti candidaţi ai USL. Continue reading

Domnule Ungureanu, tot securist aţi rămas?* (+Eficienţa agentului electoral Băsescu)

Întrebat, la Gândul Live, dacă din punctul său de vedere Ponta va fi premier şi după 9 decembrie, Ungureanu a răspuns: „Evident nu. Nu participă la anumite zile de naştere. Impresia pe care o am este că actualul premier ştie că nu va mai fi premier după 9 decembrie. Loviturile vin de unde nu te aştepţi. Există condiţii mai mult sau mai puţin vizibile pentru a obţine statutul de candidat.” (Gândul.info)

Co-preşedintele ARD Mihai Răzvan Ungureanu i-a cerut preşedintelui Senatului, Crin Antonescu, să aducă dovezi referitoare la implicarea serviciilor secrete în politică, așa cum a afirmat recent. „Şi îi mai spun ceva domnului preşedinte al Senatului, Crin Antonescu. Presupunând, prin absurd, că serviciile speciale ale României s-ar implica în politică, tare mi-e teamă că domnia sa nu ar fi om politic”, a declarat MRU. Continue reading