Iohannis îşi dă foc la scară

iohannis spsCând au auzit vorbindu-se despre „un alt fel de politică”, „fapte, nu vorbe” sau „mai puţin scandal, mai mult interes pentru esenţa problemelor”, votanţii lui Klaus Iohannis cu siguranţă că nu s-au gândit la „liniştea” propovăduită şi de Ion Iliescu. Şi totuşi, ceea ce a susţinut noul preşedinte în şedinţa CSM seamănă periculos de mult cu o batistă aruncată peste ţambal.

Justiția trebuie exercitată cu demnitate, respect și sobrietate, nu etalată sub aspect de exotism mediatic. În același timp, Justiția se face cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților civile, inclusiv a prezumției de nevinovăție și a dreptului la imagine. Din acest punct de vedere, este de dorit ca CSM-ul și Inspecția Judiciară să ia atitudine, potrivit atribuțiilor legale, la modul cel mai serios ori de câte ori apar scurgeri nepermise de informații în presă, din dosarele penale aflate în curs de instrumentare. (…) Aici nu e vorba de a apăra inculpații și faptele lor de ochii opiniei publice, ci de exercitarea cu decență a actului de justiție, de apărarea principiilor care stau la baza oricărei societăți democratice”, a afirmat Iohannis.

Desigur, nu putem şti cu precizie ce înseamnă pentru preşedinte „scurgeri nepermise de informaţii în presă”. Ce ştim sigur e că, dacă presa nu ar fi prezentat de-a lungul timpului informaţii „din dosarele penale aflate în curs de instrumentare”, pe 21 decembrie 2014 am fi asistat la finalul trimfalist al celui de-al doilea mandat de preşedinte al lui Adrian Năstase. Surpriză sau nu, pe noul preşedinte nu l-ar fi chemat Klaus Iohannis. Marii corupţi ar fi ciocnit fericiţi şampania la ceremonia de investitură, iar dacă vreun procuror ar fi fost încercat uneori de o doză prea mare de curiozitate, principalii lideri politici ar fi pichetat sediile parchetelor şi ar fi pierdut ore întregi „pe sticlă”, acuzând lipsa de probe din dosare.

Imaginea poate părea hiperbolizată, însă nu există niciun dubiu că tocmai „scurgerile” din dosare au dat posibilitatea „prostimii” cu drept de vot să-şi facă o minimă imagine despre apucăturile celor care se vor votaţi. La fel cum i-au ajutat pe procurori să demonstreze că nu acţionează abuziv. Dacă domnul Iohannis a ajuns foarte sus, a făcut-o urcându-se pe o scară specială, oarecum fără precedent. O parte din scara cu pricina a fost construită tocmai pe revolta populară împotriva corupţiei şi a protejării corupţilor de către politic. Timpul o va eroda, pentru că aşa suntem noi, românii – ne place să căutăm nod în papură. Nu văd de ce s-ar chinui noul preşedinte să accelereze eroziunea dând foc treptelor pe care a călcat.

Procurorii sunt şi ei oameni, nu trebuie să visăm cu ochii deschişi la o republică a DNA, iar presa e de multe ori slabă şi superficială. Chiar şi aşa, oare nu corupţii sunt singurii vinovaţi pentru încălcarea „prezumției de nevinovăție și a dreptului la imagine”? Câţi dintre cei care au apărut în stenograme „scurse” negociind şpăgi şi făcând trafic de influenţă s-au dovedit până la urmă nevinovaţi? Presa se face vinovată de încălcarea „principiilor care stau la baza oricărei societăţi democratice”? Sunt nişte întrebări pe care ar trebui să şi le pună chiar domnul Iohannis (sau consilierii săi). Poate va ajunge totuşi la concluzia că decuplarea presei de la informaţiile din dosare – o măsură poate normală într-o democraţie consolidată, în care cetăţenii s-au obişnuit cu gândirea critică şi nu votează politicieni care le bagă mâna în buzunar – le dă corupţilor posibilitatea de a manipula opinia publică în continuare.

Leave a Reply