O dată în viaţă

Vă spuneam ieri că nu am fost în viaţa mea la facultate de 1 octombrie nu? Ei bine azi s-a întâmplat minunea. Culmea ironiei m-am trezit şi eu mă duc la facultate de 1 octombrie tocmai după ce am absolvit. Dacă în studenţia mea pe plaiuri clujene aveam alte treburi la începutul lunii octombrie, azi am fost prezent încă de la ora 9:30 la Universitatea de Vest Timişoara. Totuşi, să nu vă închipuiţi că am asistat la vreo ceremonie de deschidere a anului universitar. Am tras cu ochiul în aula magna doar cât să fac două poze şi m-am grăbit să fug de aerul de plictiseală şi emoţii “bobociene” care domnea în interior. În rest am împărţit câteva Fitzuici, mi-am pozat orarul cursurilor de la master, am cunoscut nişte boboci timizi şi am schimbat câteva cuvinte cu o cunoştinţă din Bihorul meu natal.

Toate bune şi frumoase mai ales că în momentul în care plictiseala începea să îmi rânjească de pe la colţuri iar eu rânjeam la soţia mea în speranţa că o voi convinge să plecăm acasă, m-au sunat de la o firmă de topografie şi cadastru pentru un interviu. Ce a urmat e o poveste prea lungă iar pe mine m-a cuprins subit o poftă de economii…la cuvinte. Cert e că de mâine intru în clasa muncitoare. Cică într-o perioadă de probă. Theeeeee… clară treaba că oamenii ăştia nu stiu peste cine au dat. 😛 Dar îi iert….bieţii oameni nu au nici o vină. 😉

În concluzie… care era concluzia? A da! Concluzia e că nu sunt încă prea bătrân să fac lucruri pe care nu le-am mai făcut niciodată. Şi că viaţa merge înainte chiar dacă uneori trebuie să ne înarmăm cu încăpăţânarea de a urca iar şi iar bolovanul în vârful dealului la fel ca Sisif.

Leave a Reply