Laura Codruța Kovesi nu va pleca, dar gestul lui Tudorel Toader era necesar. Posibile urmări

Am spus, joi seară, „la cald”, după participarea la informarea de presă de la Ministerul Justiției: „Tot ce a zis Toader despre Kovesi a fost în categoria critică justificată.” Nu știu dacă, din punct de vedere legal, raportul ministrului e suficient pentru o revocare, dar toate criticile au fost corecte. Toader, în calitatea lui de ministru al Justiției, avea obligația să spună lucrurilor pe nume: Multe acțiuni ale șefei DNA “sunt inacceptabile într-un stat de drept”.

Argumentele ministrului, cu trimiterea indirectă la formula lui Blackstone, sunt valide pentru oricine nu este animat de ură în conturarea propriilor opinii. Din păcate, nimeni nu pare acum dispus să discute despre acțiunile șefei DNA. Sau, în cel mai bun caz, se recunoaște nevoia cercetării în continuare a unor posibile abuzuri, însă se contestă soluția găsită de Tudorel Toader. Spui ceva despre Kovesi, ți se răspunde fie cu o jignire, fie cu un contraexemplu („X și Y au făcut alte fapte mai rele.”), ca și cum abuzurile pot fi justificate în acest fel. Greșeala primordială este aceea de a compara conduita șefei DNA cu păcatele unor persoane pe care le detestăm, nu cu o conduită ideală în cazul unui astfel de șef de instituție.  În logica răului mai mic, facilă dar păguboasă, nu e de mirare că unii se agață de Kovesi și o investesc sentimental cu rolul de salvator.

Putem fi aproape siguri că șefa DNA nu va pleca. CSM va da un aviz consultativ negativ, iar președintele Iohannis va refuza revocarea. Este puțin probabil ca raportul citat aseară de Toader, odată publicat, să schimbe ceva semnificativ. Dezbaterea publică e una sentimentală, iar deciziile sunt politice, deci țin cont de argumente care nu sunt de ordin juridic. Astfel, până la o analiză a raportului complet, se cuvinte să tragem câteva concluzii despre  contextul și urmările politice ale gestului făcut de ministrul Justiției:

– Mișcarea lui Tudorel Toader a fost una inteligentă și care îi aduce mai multe avantaje. Cei care nu îl apreciau își vor păstra opinia, dar susținătorii PSD-ALDE sunt prinși definitiv sub vraja ministrului. Așadar, Toader nu avea nimic de pierdut făcând acest anunț. A luat presiunea de pe proprii umeri și a mutat-o pe umerii lui Iohannis (cu unele consecințe notate mai jos).

– Raportul lui Toader se anunță, din prezentarea de aseară, un document amplu și bine redactat. Un efect important este înlăturarea non-argumentului „niște penali atacă DNA”. Avem un document oficial, redactat de un specialist în Drept, membru al Comisiei de la Veneția. Persoanele care denunță neregulile de la DNA, fără să fie de partea „corupților”, pot face trimitere la acest document în susținerea propriilor opinii.

– Paradoxal, poziția șefei DNA poate fi una întărită, pe moment, de solicitarea de revocare și, cel mai probabil, de respingerea acestei solicitări. Este clar însă că atacurile la adresa DNA sunt departe de final. Dacă o ieșire prematură din scenă ar fi transformat-o în eroină, încă un an în funcție va fi un festival de dezvăluiri care ar putea distruge nu numai reputația profesională a Laurei Kovesi, ci și imaginea publică a instituției pe care o conduce.

– S-au separat clar apele între două tabere, în vedere alegerilor prezidențiale din 2019. Inevitabil, Klaus Iohannis este legat de Laura Codruța Kovesi, ceea ce îi aduce fidelitatea unei părți a electoratului, dar îl și obligă să deconteze public eventualele dezvăluiri devastatoare menționate la punctul anterior.

– Legat de punctul anterior, știm de pe acum care va fi tema principală a campaniei electorale de anul viitor: justiția. Poate fi o oportunitate pentru PSD de a evita temele economice dureroase, dar și de a se pretinde o victimă (Conform raţionamentului lui Hugo: „Excesul de pedeapsă nu duce oare la stingerea delictului, ajungând prin aceasta la o răsturnare de situaţii, vina delincventului fiind înlocuită cu vina represiunii, făcând din vinovat, victimă, din datornic, creditor şi punând definitiv dreptul de partea celui ce-l violase?”). În același timp, justiția este o temă care stârnește emoții colective, ceea ce ar putea duce la o mai mare mobilizare la vot, nefavorabilă PSD.

– Liviu Dragnea se găsește din nou într-o poziție de forță, în faţa colegilor de partid, înainte de Congresul PSD din martie. Un refuz al președintelui poate fi chiar și mai avantajos decât o revocare, pentru că liderul PSD are nevoie de un dușman public la care să se raporteze. În plus, după o eventuală revocare, tot președintele Iohannis ar numi un înlocuitor, nu Dragnea sau PSD. Aici merită menţionat şi faptul că teza panicardă conform căreia plecarea lui Kovesi ar însemna sfârşitul anticorupţiei este total nejustificată. Scenariul  suspendării preşedintelui este în prezent unul fantezist (deşi nu se cuvinte nici să subestimăm disperarea unora).

– Am fi naivi să credem că Liviu Dragnea nu vizează o candidatură la prezidențialele din 2019, însă o opinie inedită începe să se contureze în tabăra susținătorilor puterii: Tudorel Toader ar fi un candidat redutabil. Dar e mult până departe…

Leave a Reply