Justificarea blogului

Numărul blogrurilor din România se întâmplă să fie în creştere. Numai cele monitorizate de zelist sunt undeva în jur de 32000. Dintre acestea, aproximativ 10000 sunt actualizate cel puţin o dată pe săptămână. S-ar părea că în curând va fi un lucru mai puţin obişnuit să nu ai blog, vorba unui coleg. Dar ce anume se scrie pe 32000 de bloguri?

De la o vreme nu mai citesc atât de multe bloguri ca acum câteva luni. În mare parte situaţia se datorează unui program încărcat. O vină are şi feed readerul, care m-a învăţat comod şi mi-a stopat vagabondajul blogosferic. Cu toate acestea, ajung să citesc câteva sute de articole săptămânal, de pe câteva zeci de bloguri. Constat astfel că există câteva categorii de bloggeri, în funcţie de conţinutut blogurilor proprietate personală. De clasificări şi taxonomii însă suntem sătui.

Pentru a evita o nouă clasificare şi în acelaşi timp pentru a răspunde la întrebarea “ce anume se scrie pe atâtea bloguri?”, prefer să folosesc blogosfera ca termen de comparaţie pentru a-mi explica propriile tendinţe. Deci ce anume fac eu, de ce şi de unde am învăţat?

Mă găsesc evindent incapabil să emit păreri şi verdicte pe bandă rulantă. Aş putea totuşi să o fac, însă calitatea acestora ar avea de suferit. Părerile despre orice sunt un sindrom acut pe multe bloguri. Din pacate, prea puţini oameni sunt avizaţi să îşi dea cu părerea în domenii bine determinate. Pe de altă parte, review-ul fiind o modă actuală, este încercat de toată lumea, cu mai mult sau mai puţin succes şi talent.

O altă incapacitate personală este aceea de a-mi povesti viaţa de zi cu zi pe blog. Unii o fac bine şi cu talent, însă de la o vreme devine destul de plictisitor să citeşti iar şi iar: “m-am dus acolo, am făcut aia şi aialaltă, m-am distrat nu ştiu unde” etc.  Din păcate nu toată lumea dispune de abilitatea de a-şi ambala viaţa în relatări captivante şi/sau amuzante. Ceea ce iese este de multe ori neinteresant, însă pe ici pe colo mai  merită citit.

Prefer aşadar să mă arunc în tentative de literatură, combinate cu frânturi de alte specii bloggeristice, inclusiv cele menţionate mai sus. Dacă am găsit o utilitate blogurilor personale, aceea e de călăuze spre relaxare şi invăţături de buzunar pitite între rânduri. Când am nevoie de informaţii tehnice şi sfaturi ştiu unde să caut. Pe un blog prefer să citesc o poveste, un text bine scris care să-mi facă ziua mai zâmbitoare, decât să pierd vremea citind despre ultima variantă de telefon mobil.

Se prea poate să-mi iasă o scriere de calitate abia o dată la o săptămână sau la două săptămâni. De încercat însă încerc în fiecare zi. De ce o fac pe blog şi nu undeva într-un carneţel v-am mai spus. Dincolo de plăcerea de a avea o comunitate în jurul blogului, incapabil fiind să ţin drumul de unul singur, sunt încă dependent de feedback-ul vostru. Ca să nu mai vorbim de oamenii de calitate cunoscuţi prin intermediul blogului…

În concluzie, nu cred că era o neaparată nevoie de justificare, dar am ţinut să vă spun aceste lucruri. Până la urmă, dependent de inspiraţie, un blog este “ceea ce-şi aduce aminte despre sine însuşi”.







12 responses on “Justificarea blogului

  1. menialy

    si tu ai putea sa iti povestesti viata personala si sa iasa ceva bun. cu ceva antrenament…
    Iti zic eu ce e greu: sa scrii la persoana 1, ca barbat – cand tu esti femeie. Desi – si invers e greu.

  2. Ionut

    Tentativele de literatura pe care le faci tu ma determina sa-ti verific in fiecare zi postarile. Nu trebuie sa cauti o justificare pentru blogul tau, tu faci ceea ce iti place, la fel cum nu trebuie sa cauti nici pentru al altora, poate si ei fac la fel

  3. Florin Puşcaş Post author

    @menialy 😆 Sa scrii la persoana I ca barbat cand esti femeie? Chiar o sa incerc sa scriu un post la persoana I ca si cum as fi femeie. 😛

    @Ionut Nu am vrut sa judec pe nimeni, desi mi-am dat seama ca s-ar putea sa parca asa. Fiecare face ce ii place si asta face blogurile interesante. :-)
    Multumesc pentru lectura! :-)

  4. pass

    Paradoxal, pe tine te citesc zilnic dar la mine n-am mai scris de ceva vreme…..si asta pentru ca timpul este inamicul meu iar decizia de a scrie vine dintr-o refulare zilnica…Daca nu ma enerveaza ceva destul de tare sau daca nu am o discutie dincolo de “cel putin interesanta’ nu-mi gasesc timpul necesar sa scriu.
    Spor la inspiratie !
    App, stilul tau e dragut si face ca revenirea pe blog sa fie placuta… si chiar asa, nu-ti trebuie justificare atata timp cat nu-ti dezamagesti cititorii( ca ai ceva).

    pass’s last blog post..De pe la munci

  5. Florin Puşcaş Post author

    @pass Era o vorba pe care am tot repetat-o pana am uitat unde am auzit-o: “Nu scrii pentru ca ai ceva de zis, ci pentru ca vrei sa zici ceva”. La mine asa e. La mine asa e. Nu am sute de subiecte despre care sa scriu si nici nu mi se intampla zilnic ceva care sa scoata inspiratia din mine. Pur si simplu ma hotarasc sa scriu si incep sa o fac. :-)
    De data asta asa m-am gandit, ca ar fi nevoie as ma explic. Stilul meu s-a schimbat intr-o oarecare masura fata de inceputurile blogheristice. :-)
    Multumesc pentru vizitele zilnice. :-)

  6. gmx

    Continua sa scrii Florin ! In fiecare dimineata intru pe blogul tau si citesc ce ai mai scris tu pe la 3 noaptea cand te viziteaza muzele..:)

    gmx’s last blog post..Grilă antistres

  7. Florin Puşcaş Post author

    @Vania Da, confirm inclinatia ta. 😛 Imi place sa cred ca inclin si eu in aceeasi directie, dar cu mai multe referiri la proprietar. 😀

    @gala Ma bucur sa aud ca merge cafea mai bine pe gat cu un pic de florinpuscas.ro. 😆
    Da, conteaza cum… si conteaza cine citeste. :-)
    O seara faina!

  8. dAImon

    omule, invata sa scrii mai scurt. ai momente cand iti iese, unele insemnari sunt savuroase, insa in asta n-am reusit sa gasesc cateva puncte-cheie la o prima citire.

    sorry.

    dAImon’s last blog post..Post intermediar.

  9. Florin Puşcaş Post author

    @dAImon Pai… ce sa zic? Incearca o a doua citire! 😉
    Asa cum ziceam, se prea poate sa imi iasa un post bun o data pe saptamana sau o data la doua saptamani. Ceea ce e o frecventa buna (ar zice o persoana care se ocupa in mod profesionist cu scrisul). Insa nu vreau sa scriu mai scurt. Nu scriu ca sa devin un zeu blogosferic, sa prin radacin pe aici si sa ma adore masele. Eu scriu pentru imi place si pentru ca vreau sa invat calea de iesire din blogosfera. :-)
    In fine, sorry daca te-am dezamagit. Evident nu pot excela tot timpul.
    O zi faina sa ai!

Leave a Reply