Jurnal de şomer – ziua #3

Gândindu-mă la melodia pe care am ataşat-o primei pagini de jurnal, îmi imaginez lumea ca nişte imense scări. Mă imaginez pe mine născut pe nişte scări. Mă gândesc la o lume întreagă născută pe scări, ducându-şi greutatea zilei când în sus când în jos. Scara asta pare destul abruptă, cu trepte înguste, mai ales că ne naştem cu o oarecare povară în spinare şi cu o înclinaţie naturală de a o lua la vale, ca pe un fel de tobogan al răului, al irosirii şi al egoismului. Sigur, nu e uşor să-ţi dai seama unde anume te afli, dacă urci sau dacă eşti în coborâre. Cel mai înţelept lucru, şi singurul care te ajută să urci, este să te foloseşti de propriile talente şi abilităţi pentru a urca, pentru a deveni.

Scările acestea sunt destul de triste. Sunt împânzite de oameni eşuaţi în afara propriilor vise şi potenţiale vieţi. Artişti ajunşi medici sau ingineri, ingineri ajunşi profesori, mame împotmolite în prostituţie. Şi mai sunt şi eu. Nu ştiu prea exact sensul mişcării mele. Aş zice totuşi că stau pe loc, dar aşa ceva nu se poate. Încerc doar să mă scutur de lucrurile care nu mă reprezintă, să văd mai clar ce pot să fac, ce ştiu să fac şi ce mi-ar plăcea să fac. Încerc să văd în care poveste trebuie să mă strecor pentru a nu face umbră pământului degeaba. Viaţa de şomer îţi oferă asemenea oportunităţi.

Sunt răcit, n-am poftă de mâncare şi nici inspiraţia nu mă prea vizitează. Nici nu prea are cum, având în vedere că stau toată ziua în casă. Poate mi-ar prinde bine un birou instalat undeva pe un trotuar în centru. Oamenii sunt o permanentă sursă de inspiraţie scriitoricească.

4 responses on “Jurnal de şomer – ziua #3

  1. volare

    uite 8’53 de urcus…cine stie? poate iti dau idei (pertinente, of course). Nu stiu unde vei gasi insa fasolea impertinenta. 😆

  2. Mister D

    Trebuie sa ai grija, atunci cand urci pe scara, sa nu te calce cineva pe degetele de la maini. Nu strica o centura de siguranta…

Leave a Reply