Iohannis şi Forţa Bună a imposturii

iohannis11Îmi închipui că, după câştigarea alegerilor, Klaus Iohannis a avut numeroase ocazii să privească în jur şi să-şi spună mirat: „Puţini am fost, mulţi am rămas.” Şi pe bună dreptate, la câţi impostori desăvârşiţi încearcă să călărească valul euforiei naţionale.

Asistăm la o revendicare multiplă a unei victorii, manevră începută chiar a doua zi după alegeri de Elena Udrea, cea care proclama pe Facebook o aşa-zisă victorie a „băsismului”. În aceeaşi notă, anumite canale media dau de zor ordine oricui este dispus să asculte, iar abaterile sunt sancţionate prompt prin apel la „glasul străzii” şi „mesajul votului”. O fi o impresie eronată, dar nucleul gălăgios pare a fi tocmai în zona celor care nu au votat cu Iohannis în turul 1, cei care vedeau iniţial în noul preşedinte doar premierul Grivco sau un liberal pucist.

De departe cel mai numeros grup care revendică fiecare respiraţie a lui Iohannis în calitate de preşedinte este grupul fanilor de pe Facebook. Internauţii sunt poate cei mai îndreptăţiţi să încerce iluzia că l-au făcut pe Iohannis preşedinte, deşi, în mod evident, o asemenea presupunere ar fi eronată în cazul oricărui grup social. În avântul colectiv şi entuziasmul de gloată, românii aciuaţi pe Facebook mai au puţin şi pretind ca toate deciziile lui Iohannis să fie luate prin plebiscit online. Lucru care nu ar ridica prea multe îngrijorări dacă discernământul popular nu ar da semne de funcţionare cu intermitenţe.

Bunăoară, bursa zvonurilor îl dă pe Dan Mihalache drept viitor şef al Administraţiei Prezidenţiale. Oricine aruncă o privire spre parcursul profesional al arogantului strateg vede elemente care pot spurca icoana laică a noului preşedinte. De la ideile lui Mihalache, de după Revoluţie, din Drapelul roşu (abia devenit Renaşterea), până la ieşirile publice jenante din 2012, parcurgând şi trecutul său pesedist, există destule elemente care nu-l recomandă drept un personaj de aşezat în vitrina de la Cotroceni. Desigur, Iohannis este preşedintele tuturor românilor şi poate colabora cu oricine, dar totuşi…

În tabăra ultraşilor din peluza Facebook există suficiente exemple de aplicare selectivă a principiului expus în paragraful anterior. Dar, de bună seamă, nu poţi să ajungi şi să te menţii preşedinte bazându-te doar pe susţinerea sfinţilor din calendar. Unele nume merg cu lămâie. Mă opresc însă la o situaţie care, cel puţin pentru mine, este de neexplicat. Cum se poate să combaţi un personaj ca Mihalache încolonându-te în spatele unui personaj precum Robert Turcescu?

Sub pretextul luptei anti-Mihalache, Turcescu încearcă să coaguleze mişcarea Facebook pro-Iohannis (sau anti-PSD) sub denumirea „Partidul Forţa Bună” (Partidul FB, de la Facebook). Un individ care s-a aflat o lungă perioadă într-o situaţie de impostură nu poate fi nici iniţiatorul, nici vectorul, nici liderul unei mişcări de asanare morală a clasei politice. Desigur, omul a recunoscut şi s-a căit de păcatul de a fi fost ofiţer acoperit şi jurnalist în acelaşi timp, dar iertarea este apanajul Divinităţii. Locul lui Robert Turcescu e cel mult în partidul penitenţilor care încearcă să-şi redobândească o urmă de credibilitate.

Articol publicat şi pe stiripesurse.ro.

One response on “Iohannis şi Forţa Bună a imposturii

  1. Mihai

    Momentan nu ne-am luat nimic înapoi atâta timp cât băncile sunt controlate de austrieci, iar alte companii sunt controlate de străini, adică asta este părerea mea. Ne vom lua ţara înapoi când nu ne va mai dicta străinii să jucăm după cum cântă ei şi se va respecta Constituţia!

Leave a Reply