Întâlnirea dintre rahat şi ventilator

shit-hitting-the-fan-660x273Legea tăcerii există doar în filmele cu mafioţi. În realitate, cel puţin în cea românească, nimeni nu vrea să se ducă la fund de unul singur, iar celebra capră a vecinului devine personaj principal într-o comedie neagră de interes naţional. Lucru lesne observabil în cazul Microsoft, mai mult decât evident în cazul Vanghelie, aflat abia la început.

„The shit just hit the fan”, ar zice prietenii noştri americani. Când inculpaţii se înghesuie care mai de care să arunce rahatul în ventilatorul DNA, toţi cei aflaţi în raza de acţiune a mecanismului se dau de ceasul morţii să se eschiveze. Contorsionismul logic şi moral, teoriile panicarde şi conspiraţioniste, aruncarea în derizoriu, chiar piedicile legale – sunt câteva dintre procedeele din arsenalul celor care se simt cu musca pe căciulă.

Departe de mine intenţia de a opera cu generalizări gratuite. Se poate ca unii dintre cei reticenţi la tandemul DNA-SRI sau care denunţă pericolul unei aşa-zise republici a procurorilor să fie animaţi de intenţii bune, încercaţi de fobii legitime şi neinteresate. (Dacă e s-o zic pe aia dreaptă, şi eu m-am enervat când m-a căutat poliţia acasă să mă întrebe de ce am votat la referendum în altă localitate decât cea de domiciliu.) Dar experienţa începe să ne arate din ce în ce mai clar că detractorii DNA, deopotrivă politicieni şi oameni de presă, speră doar să-şi scape pielea. Nimic şocant sau nebănuit. Suntem deja vaccinaţi. Rămâne totuşi o oarecare surpriză, fie ea doar una a confirmării lucrurilor intuite, când vedem din ce în ce tot mai multe pelerine pătate de materia zburată din ventilator.

Revenind la inexistenta lege a tăcerii, e limpede că lucrurile sunt abia la început. De acum, e chiar incorect să acuzăm DNA de excez de zel. Procurorii merg pe firul continuu al probelor, stenogramelor şi delaţiunilor. Încă doi-trei politicieni slobozi la gură, plus megadosarul ilegalităţilor din presă, despre care se tot vorbeşte prin târg, şi peisajul e în continuă schimbare. Cum spuneam: „The shit just hit the fan!”

Putem doar să ne tragem punga de popcorn mai aproape sau, după caz, să vă potriviţi mai bine morcovul în fund. Suntem toţi nevinovaţi… până la proba contrarie, când „cele spuse în şoaptă vor fi strigate în gura mare, de pe acoperişurile caselor”. Rezistenţa e futilă, resemnarea e recomandată. Vorba unui personaj de film: „Open your eyes! This is the life we chose, the life we lead. And there is only one guarantee: none of us will see heaven.” („Deschide ochii! Asta e viaţa pe care am ales-o, asta e viaţa pe care o ducem. Şi există o singură garanţie: niciunul dintre noi nu va vedea Raiul.”)

Leave a Reply