Icoana făcătoare de minuni a cuviosului Ghiţă Fugarul

A fost nevoie să apară Sebastian Ghiţă de câteva ori la măsuţă pentru ca SRI să descopere deontologia. Era pe când nu s-a zărit, azi îl vedem şi nu e, vorba Poetului, pentru că lumina stinsului amor dintre Ghiţă şi SRI ne urmăreşte încă.

S-ar părea că apariţia icoanei lui Ghiţă la televiziunea pe care încă o patronează ne-a adus o descoperire epocală: există o comisie parlamentară de control a activităţii SRI. Considerată până deunăzi un mit urban, comisia cu pricina dă semne că ar vrea să se ocupe şi cu altceva în afară de înlăturarea scamelor de pe epoleţi. Prindem din urmă vechea speranţă că vom afla cândva şi noi, muritorii de rând, de ce are nevoie SRI de un buget mai mare decât cele ale serviciilor similare din Franţa sau Germania. Sau mai uşor cu visele pe scări?

 În plină perioadă de viralizare a unor campanii pentru închiderea RTV, aş fi dispus să trec peste aberaţiile cu Soros care plăteşte câinii să iasă la protest. Înregistrările cu Ghiţă, difuzate de RTV, se dovedesc pe zi de trece bunuri de utilitate publică. Croite cel mai probabil dintr-un amestec ciudat de jumătăţi de adevăr şi acuzaţii exagerate, creaţiile “inculpatului fugar” (vorba partenerei de chermeze) au ridicat un colţ al cortinei aruncate peste aşa-zisul intelligence românesc. Nu e mult, dar nici puţin, pentru că ridicola şerpărie care ni se arată nu mai poate fi îngropată cu una, cu două.
Sigur, Ghiţă nu este nici erou, nici vreun cuvios, aşa cum mi-am permis să glumesc în titlu. Nu e nici un “defector” pe care istoria ar putea să-l judece pozitiv, ca pe un Snowden neaoş. Am aflat în schimb că, deşi fără să fie ofiţer cu acte în regulă, la doar 30 de anişori, Ghiţă era “o persoană cu informaţii de interes pentru securitatea naţională“, iar la 35 de ani, din calitatea de membru al comisiei parlamentare de control a activităţii SRI, îşi petrecea vacanţele cu băieţii pe care trebuia să-i controleze. După doar trei ani, ni se spune cât de proşti suntem că ne uităm în gura aceluiaşi Ghiţă, pe care s-ar părea că SRI l-a găsit, dar nu vrea să spună.
Să mă ierte cei mai sensibili că-l parafrazez pe Noica într-un asemenea context, dar după tot ce am aflat în ultimele săptămâni putem spune liniştiţi: Tu minţi, Sebastian Ghiţă, dar minţi în continuare, pentru că instituţiile statului sunt obligate să cerceteze! Şi ce minuni ni se arată…

Leave a Reply