Ficţiunea şi mârlănia, două specii ‘jurnalistice’

Double-face-palmDe şase luni, de când scriu doar ştiri naţionale, nu mai am foarte multe legături cu presa locală. Urmăresc în diagonală ce se scrie, mai mult dintr-o inerţie a faptului că (încă) locuiesc în Timişoara sau în căutare de subiecte cu potenţial naţional. Aşa am ajuns, ocazional, pe un site care în acest moment mă pune într-o situaţie oarecum ingrată: aceea de a lua apărarea “taberei adverse”. De fapt, ceea ce urmează e apologia unei meserii hulite, o rugăminte indirectă ca noi, cei care încercăm să ne desfăşurăm cât mai onest în presă, să nu fim judecaţi la grămadă, pe baza unor asemenea derapaje. 

Despre ce este vorba? (Ca să folosesc o formulă detestabilă, uzată de Sorin Roşca Stănescu în editoriale şi preluată de mulţi dintre cei care au crescut la umbra lui.)

Acum câteva săptămâni, am primit pe mail-ul redacţiei un aşa-zis pont. Cineva ne atrăgea atenţia că Dan Popa, noul copreşedintele PNL Timiş, a fost trimis în judecată de DIICOT într-un dosar de infracţiuni economice. Subiect cu potenţial, ce-i drept e drept. Evident, chiar dacă publicaţia la care scriu se numeşte stiripesurse.ro, nu poţi să publici o asemenea acuzaţie fără o replică a celui incriminat. Cum nu aveam numărul de telefon al liderului liberal, am apelat la purtătoarea de cuvânt a PNL (ex-PDL), care mi-a explicat frumos că la mijloc este o confuzie, iar cel vizat de DIICOT ar fi un alt Dan Popa. Eh, nume comun. Între regretul de a fi pierdut un subiect jurnalistic bun şi bucuria de a şti că un copreşedinte de filială judeţeană PNL nu este penal, am optat pentru cea de-a doua variantă.

Nu că mi-ar face o deosebită plăcere să mă dau pe mine exemplu de scrupulozitate jurnalistică, dar unele lucruri sunt atât de evident din categoria elementarului încât nu poţi să le ignori fără să-ţi violezi într-un fel meseria şi, inevitabil, propria credibilitate. Nu de aceeaşi părere a fost persoana (anonimă, pentru că nu-şi semnează capodoperele şi putem să se prefacem că nu ştim cine este) care scrie pe site-ul impactpress.ro. Veritabil maestru al dezinformării, guru al ficţiunii ca specie jurnalistică, individul a reuşit să scrie un text de 5000 de caractere despre o realitate inexistentă, fără să simtă nevoia publicării opiniei tuturor celor implicaţi.

(Acum ar fi momentul să scriu “errare humanum est perseverare diabolicum”, dar mi s-a repoşat că folosesc prea multe expresii latineşti.) Cert e că, după ce a aflat (dacă nu cumva ştia dinainte) că informaţia prezentată este falsă, aşa-zisul jurnalist nu s-a obosit să retracteze, să-şi ceară scuze sau, cel puţin, să ascundă rahatul sub preş. Din contră, după ce a fost sunat pentru a fi salvat din eroarea jenantă în care singur s-a băgat, a mai tras un articol sexist, eminamente mârlănesc în toată splendoarea lui. Să te plângi că ai fost ameninţat cu bătaia de o femeie este o realizare (ceea ce, în buna tradiţie impactpress.ro, este cel mai probabil neadevărat).

Adevărul e că, dacă aş fi politician, mi-ar plăcea să am o purtătoare de cuvânt care să se lupte pentru imaginea mea, aşa cum a procedat Oana Gaita. În final, autorul textelor a reuşit să le facă un bine celor pe care intenţiona de fapt să-i calomnieze deloc jurnalistic. Iar eu probabil că am reuşit să-i fac o reclamă gratuită de toată frumuseţea (no such thing as bad publicity). Măcar să se ştie că site-ul e total nefrecventabil. Mă rog, dacă nu ţineţi neaparat să vă pierdeţi vremea cu un soi de Times New Roman fără umor, un comisarul.ro de nivel local. Sau să vă pomeniţi, ca mine, în situaţia de a adapta la presă celebra epigramă a lui Păstorel T.:

Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când vă plimbaţi
Să nu călcaţi în ce creaţi!

Leave a Reply