Doamnei Maria Grapini, cu toată dragostea

grapiniStimată doamnă europarlamentar, permiteţi-mi să vă reţin doar câteva minute. În cei aproape trei ani de când aveţi parte de o atenţie mediatică importantă (din momentul în care v-aţi asumat o funcţie de ministru), s-a lipit de dumneavostră o foarte supărătoare etichetă. Să o spun într-o manieră cât se poate de delicată: aveţi unele dificultăţi în a folosi corect limba română. Sunt convins că este foarte neplăcut să aveţi parte de critici, glume şi chiar jigniri de-a lungul şi de-a latul internetului, din partea celor pe care îi numiţi „vrăjmaşi”. Vreau să vă asigur că nu am niciun fel de antipatie faţă de dumneavoastră, nu sunt animat de interese politice şi nici nu-mi propun să revoluţionez deja ampla nişă a glumelor despre Maria Grapini. Scriu, aşadar, fără patimă, în speranţa că nu e totul pierdut.

Nu vă cunosc personal, iar domeniile în care aţi activat nu îmi sunt atât de cunoscute încât să fac o evaluare pertinentă a realizărilor dumnevoastră profesionale. Se prea poate să fi realizat lucruri de calitate, durabile. Îndrăznesc totuşi să vă împărtăşesc o scurtă zicală auzită cândva, demult: „Ajunge o lingură de rahat pentru a strica toată ciorba.” Mă rog, citatul e aproximativ, însă ideea rămâne valabilă. Tot ce aţi realizat, funcţiile în care aţi ajuns, distincţiile pe care le-aţi primit, toate sunt eclipsate de eticheta menţionată anterior. Oamenii sunt răutăcioşi, ironiile dor, criticile fără „duhul blândeţii” mai tare întărâtă. Adevărul este, însă, că aveţi cu adevărat o problemă. Nu trebuie să o recunoaşteţi public, nu trebuie să vă puneţi cenuşă în cap, e de ajuns să conştientizaţi acest lucru. E drept că oamenii valoroşi vor avea întotdeauna parte de detractori, însă vă asigur că reciproca nu este valabilă. Uneori – şi mă tem că este cazul şi aici – mulţimea criticilor s-ar putea să aibă dreptate.

Aţi scris zilele trecute pe pagina dumneavostră de Facebook următorul mesaj: „Buna dimineata! O saptamana fara probleme,sanatate si bucurii.” Fără să vă daţi seama, le-aţi urat tuturor o săptămână fără sănătate şi fără bucurii. După câteva ore, aţi adăugat punct şi virgulă după cuvântul „probleme”, fără să eliminaţi virgula iniţială, ceea ce a făcut situaţia şi mai ciudată. Confruntată cu mii de reacţii negative, aţi revenit cu un mesaj la adresa celor care vă ironizează, din nou plin de greşeli. Sunt doar ultimele două episoade dintr-o lungă serie începută, aşa cum spuneam, în urmă cu aproape trei ani. Comiteţi în mod consecvent tot felul de greşeli gramaticale, virgulele nu le aşezaţi întotdeauna corect, spaţiu după semnele de punctuaţie uitaţi să puneţi, inversaţi sau chiar omiteţi litere în cuvinte. Dificultăţile tehnice invocate, legate de tabletă (?), nu sunt o scuză şi nici nu pot explica greşelile gramaticale.

Doamnă Maria Grapini – din nou, fără patimă şi fără interes –, vă reamintesc faptul că sunteţi o persoană publică, un demnitar, că ne reprezentaţi pe toţi în Parlamentul European. (Chiar aşa, cum comunicaţi cu europarlamentarii din alte ţări? Sau vreo altă limbă vă este mai la îndemână decât limba maternă? Dar să nu deviem.) Postura în care vă aflaţi nu vă permite să vă exprimaţi greşit în scris, dincolo de orice alte competenţe aţi avea. Vrei să scăpaţi de critici? Vreţi să nu mai comenteze ca la colţul blocului orice internaut „care nu a realizat nimic în viaţă”, după cum spuneţi? Trebuie să faceţi ceva!

De unde privesc eu, variantele sunt două şi sunt cât se poate de simple:

1.  Apelaţi rapid la cursuri sau chiar la profesori de limba română, pentru a vă rezidi din temelii relaţia cu limba română. Este cea mai bună soluţie.

2.  Angajaţi pe cineva care să vă scrie textele publice sau măcar să le verifice înainte de publicare. O variantă de rezervă pe care, cu siguranţă, v-o permiteţi.

„Izbăvirea stă în mulţimea sfetnicilor”, spunea cândva înţeleptul Solomon, pe care de bună seamă nu-l putem bănui că avea ceva împotriva dumneavoastră. Încăpăţânarea e bună uneori. Consecvenţa e de dorit. Dar nu când te afli pe calea pierzării. Luaţi în calcul umilul meu sfat, chiar dacă asta ar înseamna apariţii mai rare în presă. Desigur, mai e şi celebra vorbă „there is no such thing as bad publicity”, însă ceva mă face să cred că nu vă place să vă găsiţi periodic în situaţia de a fi ridiculizată de tot internetul românesc. Iar dacă după toată această poliloghie nu voi fi reuşit decât să mă adaug singur la categoria „vrăjmaşi”, îmi asum eşecul. Măcar am încercat…

Leave a Reply