Confesiunile unui fost elev narcisist

Am descoperit textul de mai jos într-o sticlă care plutea agale pe canalul Bega. O fi adevărată povestea, o fi doar un basm, poate contează mai puţin. Ceea ce ne interesează pe noi este  să-i oferim autorului posibilitatea unei confesiuni publice.

Am avut întotdeauna o relaţie aparte cu profele de română. Oricât de hotărât eram să le fiu pe plac, întotdeauna sfârşeam apostrofat, scos afară din clasă şi la limita corigenţei. Mie îmi plăceau profele şi ele cred că mă plăceau pe mine, însă pretenţiile lor exagerate şi refuzul meu de a învăţa comentarii kilometrice se soldau cu nervi şi resentimente.

Ceea ce vreau să exprim în aceste cuvinte este regretul enorm legat de unele aspecte ale comportamentului meu. Ştiu că le-am scos peri albi şi sunt gata să suport o parte din costul vopselei de păr atât de des utlilizate de la o vreme.

Îmi cer scuze în primul rând faţă de profesoara mea de română din clasa a V-a, care bănuind că lecturez tema din memorie şi nu din caiet, a fost nevoită să îşi calce pe inimă şi să-mi dea nota 3 cu menţiunea “temă neefectuată şi citită din memorie”. Ştiu că i-a fost greu să facă acest gest văzându-mi faţa inocentă şi schimonosită la gândul taberei de vară de la care tocmai îmi luam adio. Mă recunosc vinovat pentru mustrarile de conştiinţă ale profesoarei mele.

Vreau de asemenea să îmi cer scuze şi să-i mulţumesc pentru înţelegere profesoarei mele de limba română din liceu. Toate clipele de perplexitate, spasmele de râs şi blocajele mintale pricinuite de lucrările mele îmi stau pe conştiinţă ca un bolovan. Îmi pare rău pentru că în clasa a IX-a, trebuind să povestesc “Harap Alb”, am scris în lucrare că “Harap alb trebuia să se deplaseze de la împăratul X la împăratul Y”, neuitând să specific faptul că numele îmi scapă.

Regret de asemenea neruşinarea dovedită în clasa a XI-a, când într-o caracterizare a lui Alexandru Lăpuşneanul am menţionat: “Acesta era un om bun, cu un suflet mare şi dragoste faţă de popor. Ţelul lui primordial era întegrarea tării în structurile euro-atlantice”.  Perspectiva mea idealisto-avangardistă i-a pricinuit profesoarei o cădere de calciu.

Însă dintre toate faptele reprobabile comise în ignoranţa adolescenţei mele, cel mai mult regret momentele în care mă admiram în oglindă. Aveam întotdeuna în buzunar o oglindă de genul celor găsite în trusele de machiaj. Colegii de clasă se amuzau teribil pe seama mea, mai ales că aveam un obicei neruşinat de a mă admira, de a-mi stoarce coşurile şi de a folosi lipstick-ul doar în timpul orelor de română. Biata profesoară numai ea ştie cât a pătimit în mijlocul râsetelor din clasă şi câte gânduri negre de suicid i-au trecut prin cap fiind convinsă că gestul meu era o aluzie la infăţişarea ei.

Multe ar mai fi de mărturisit. Fapte care întrec orice imaginaţie morbidă şi fac inima oricărei profesoare să stea în loc. Dar mă voi opri aici, cu speranţa că fostele mele profesoare vor găsi puterea sufletească de a trece peste suferinţele cauzate de mine. Conştient că o persoană este capabilă să iubescă numai fiind iubită, vreau să le asigur de toată dragostea mea, prin intermdiul acestui text care urmează să plutească spre necunoscut.

Cu stimă, un fost elev narcisist de nota 5, incapabil să înveţe comentarii dar capabil să se exprime coerent şi corect!

17 responses on “Confesiunile unui fost elev narcisist

  1. gmx

    Doamne ce iti mai trece prin minte! Am ras cu pofta de dimineata….:)De ar fi toti topografii ca tine as fi fericita!!

  2. gmx

    Nu prea cred ca ai gasit povestea asta scrisa pe o bucatica de hartie, intr-o sticla..dar asta conteaza prea putin. Mie imi place..;)

  3. Florin Puşcaş Post author

    @Andi Da, elevul a cam facut pe exhaustivul. 😛 O sa incerce sa se corecteze. :-)

    @malpraxis Da… e cam aiurea sa scrii un mesaj intr-o sticla si sa o arunci in Bega, dar e alegerea omului. De moda veche dar merge. 😛

    @gmx Unele lucruri trebuie zise din spatele unei perdele… 😀

  4. Olivia

    N-o sa iti vina sa crezi, dar il cunosc pe cel care a scris biletul asta :)) Eu cred ca l-a aruncat in Cris dupa ce a terminat liceul si prin vreo minune a ajuns in Bega! Cred ca ti-ar fi recunoscator ca i l-ai publicat si daca il mai intalnesc ii spun! 😉 poate el are remuscari, dar eu m-am amuzat cand mi-am amintit ;))

  5. Florin Puşcaş Post author

    @Ionut Atunci multumesc inca o data! 😀

    @Olivia Acum ca te-am descoperit, ar trebui sa-ti iau un interviu despre elevul respectiv. 😆
    ca tot veni vorba… ar fi interesant sa scrii un guest post la mine pe blog. Asa dintr-o perspectiva exterioara inedita. Ce zici? :-)

  6. anonim

    Acest mesaj nostalgic este foarte bun.
    Dar nu trebuie sa existe remuscari sau regrete.
    Te exprimi corect din punct de vedere gramatical si esti coerent.
    Faci parte din categoria de 5% din bloggeri care scrie bine, articultar, interesant, cu talent.
    Iar una dintre problemele invatamantului romanesc o constituie metoda de memorare pe de rost a zeci de pagini. Elevii nu sunt invatati nimic practic.
    Din societatea roimaneasca lipseste bunul simt, modestia si respectul pentru ceilalti.
    Tu ai toate aceste calitati!
    Lipstick? Interesant. Te-ai dat vreodata cu asa ceva? Ti-ar sta bine. hehe

  7. Florin Puşcaş Post author

    @anonim Ma gandeam cu regret la intamplarile acelea din mai multe motive. De exemplu daca sotia mea ar fi fost in locul profesoarelor respective… 😀
    Ma gandesc totusi ca o fi o chestie buna si exersarea memoriei prin invatare mecanica. Insa in sistemul romanesc de invatamant se exagereaza.
    Multumesc pentru compliment. Sper sa nu demonstrez niciodata contrariul. :-)
    Cand ziceam lipstick ma refeream la “strugurel” de ala incolor pentru buze uscate de vant. Intotdeauna ma usturau buzele de la vant. 😛

  8. Bogdan

    Am citit cu zambetul pe buze randurile tale si nu am putut sa nu observ ca ma regasesc putin cate putin printre ele. De altfel sunt convins ca noi toti avem cel putin o amintire in acest sens la care acum privim cu zambetul pe buze sau cu uimire , la ce puteam fi odata si ce suntem acum.

    Este si un bun argument pentru a creste salariile profesorilor si nu numai.

  9. engleza jocuri

    Colegii cu siguranta se simt bine in prezenta ta. Viata de liceu ar fi foarte monotona fara “acei” colegi care fac din perioada de liceu una memorabila. In plus calitatile tale narative sunt remarcabile. Succes in continuare!

Leave a Reply