Comisia de la Veneţia a decis: Fanii preşedintelui sodomizează limba română

Iertat să-mi fie termenul fani „sodomizare”, dar, în cazul de faţă, verbul „a abuza” mi s-a părut total depăşit. Un abuz asupra limbii române poate fi comis eventual de o persoană care îşi descrie pe Facebook meniul şi postează poze cu pisici „drăgutze”. Când te numeşti intelectual, mare formator de opinie, acrobaţiile semnatice şi jefuirea cuvintelor de propriul conţinut este o – uite că iar o zic – sodomizare în toată regula.

Spre lauda lor, după alegeri, politicienii pierzători au renunţat la discursurile politicianiste, au uitat de lovituri de stat şi schimbări ale direcţiei către Rusia şi China. Alegerile au trecut, la ce să-şi mai risipească energia? Aşa că au schimbat macazul către o opoziţie normală (şi atât de necesară!) şi, de ce nu?, o cooperare în domeniile cu adevărat importante. Dar maşinăria de propagandă a fostei puteri are frânele proaste – odată pornită, nu o opreşti peste noapte. Astfel, după publicarea opiniei Comisiei de la Veneţia, corul „Puciuri şi alte lovituri de stat” şi-a intrat în rol, anunţând că, într-adevăr, astă vară a fost puci. Parlamentar, paşnic, nereuşit, supus analizei internaţionale, dar puciu-i puci. Cred că există şi un termen medical pentru tendinţa asta de a o ţine langa într-un univers paralel…

***

Dar să vedem totuşi ce spune Comisia de la Veneţia, care a publicat o frumoasă opinie de 18 pagini. În primul rând, aflăm că puciştii noştri au fost atât de proşti încât au cerut Comisiei de la Veneţia să-şi dea cu părerea asupra încercării unui grup politic militar de a răsturna prin violență regimul politic, ordinea statală puciului românesc. Îmi cer din nou scuze, era să folosesc termenul „puci” în sensul său iniţial, nesupus revoluţiei semantice. Comisia apreciază cooperarea autorităţilor din România şi precizează că s-a abţinut de la comentarii pentru a nu influenţa alegerile. Curat murdar… veneţienii noştri nu i-au atenţiat pe votanţii români că sunt pe care să aleagă, cu o majoritate covârşitoare, o gherilă anticonstituţională. Ca să citez un clasic în viaţă, fanii preşedintelui au chemat Salvarea, dar ea a venit cu trei luni mai târziu.

După o sumară înşiruire a faptelor, aflăm cu stupoare că fetele care urlau de teama abuzurilor constituţionale „ie frumoase, dar nu-i fete”.

În timpul vizitei sale, delegaţia Comisiei de la Veneţia a aflat că ordonanţele de urgenţă au fost folosite frecvent şi de precedentele guverne. Nu mai puţin de 140 de ordonanţe de urgenţă au fost adoptate în 2011. Frecvenţa cu care s-a recurs la un instrument de urgenţă reprezintă un motiv serios de îngrijorare. Articolul 115.4 menţionează clar că „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Folosirea unei asemenea proceduri excepţionale de 140 de ori într-un singur an înseamnă un abuz.

Am subliniat cuvântul abuz pentru că acesta este termenul folosit şi pentru ordonanţele de urgenţă ale Guvernului Ponta, ca să nu-şi imagineze cineva că există doar două variante: puci vs. proceduri perfect legale şi morale. Mai exact, au reprezentat tentative de abuz ordinanţele cu privire la restrângerea atribuţiunilor Curţii Constituţionale şi eliminarea pragului de 50% plus 1 la referendum. Dar e necesar să privim atent şi la motive. În primul rând, Comisia de la Veneţia menţionează pe bună dreptate că nu e bine ca parlamentul să adopte legi şi tot el să se tragă singur la răspundere. Mai departe, motivaţiile ţin de procedura ordonanţelor de urgenţă. Nu schimbarea competenţelor şi eliminarea pragului sunt problemele semnalate, ci modul în care au fost făcute. Pe de o parte, contextul nu justifică adoptarea unor asemenea măsuri prin ordonanţă de urgenţă. Pe de altă parte, nu se recomandă ca regulile jocului să fie schimbate în timp ce acesta se desfăşoară.

Cu privire la suspendarea preşedintelui, Comisia de la Veneţia observă că, deşi au existat circumstanţele necesare, nu era clar care era „încălcarea gravă” a Constituţiei. Curţii Constituţionale i-a fost oferit un termen mult prea scurt pentru a formula o opinie, care opinie nici măcar nu a fost citită în parlament. De asemenea, Comisia îşi manifestă îngrijorarea cu privire la lipsa respectului între instituţii, dar afirmă şi că Băsescu bătea câmpii când susţinea că majoritatea parlamentară are ca scop împiedicarea luptei anticorupţie. În ceea ce priveşte cvorumului, Comisia de la Veneţia precizează că acesta e mai degrabă o excepţie în Europa. În Codul său de Bune Practici pentru Referendum, Comisia recomandă să existe această condiţie. Totuşi, problema în România a fost, din nou, felul în care legea a fost schimbată şi momentul schimbării ei.

În privinţa schimbării avocatului poporului, Comisia identifică probleme care ţin de legislaţia României. Aşadar, guvernul a acţionat în conformitate cu legea, însă legea românească e proastă. Comisia propune schimbarea Constituţiei pentru un control mai eficient asupra ordonanţelor de urgenţă şi pentru asigurarea independenţei instituţiei Avocatul Poporului. Asupra schimbării preşedinţilor celor două camere ale parlamentului Comisia nu se pronunţă, din lipsă de informaţii.

În fine, Comisia de la Veneţia apreciază că, în ciuda declaraţiilor publice şi a tentativei de a înfiinţa o comisie parlamentară care să investigheze abuzurile unor procurori, justiţia şi-a păstrat independenţa. În România, mai spune Comisia, cultura politică şi constituţională trebuie să se dezvolte. Respectul între instituţii ar fi împiedicat toată această nebunie. Democraţia nu poate fi redusă la voinţa majorităţii. Majoritatea este limitată de Constituţie şi de lege, pentru a proteja şi interesele minorităţii. Chiar dacă o parte dintre deciziile luate au fost legale şi constituţionale, succesiunea lor rapidă contrazice principiul cooperării oneste între instituţiile statului. În final, Comisia de la Veneţia face recomandări de amendare a Constituţiei, astfel încât asemenea situaţii să nu se mai creeze.

***

Evenimente din vara acestui an s-au situat la limita legii. Liderii USL au procedat oricum, dar nu înţelept. Însă, dincolo de forţarea unor proceduri, de tentative de abuzuri, aceştia s-au supus normelor internaţionale. De voie, de nevoie, bucuroşi sau înjurând pe sub mustăţi, important e că nu le-au trândit uşa în nas observatorilor internaţionali (ba din contră), nu au scos armele, nu au ţinut cu dinţii de propriile ordonanţe dubioase. Pe scurt, nu au dat nicio lovitură de stat, nu a fost niciun puci. Statului de drept i-a fost încercată rezistenţa, dar nu l-a făcut nimeni ţăndări. Cel puţin nu mai abitir decât cele 140 de ordonanţe marca Boc, din 2011…

7 responses on “Comisia de la Veneţia a decis: Fanii preşedintelui sodomizează limba română

  1. Florin Puşcaş Post author

    Așa, și care act neconstituțional a rămas în picioare? Așa putem ajunge la afirmații deplasate. Putem susține că fiecare ordonanță de urgență declarată neconstituțională de CCR pe vremea guvernului Boc a fost o lovitură de stat. A fost urmat procesul normal: s-a emis legea, CCR s-a pronunțat, iar acolo unde s-a pronunțat negativ legea nu a mers la departe. Unde e „preluarea cu forța a puterii”?

  2. Oneata

    @florin Puscas
    Este vorba de suspendarea Presedintelui Basescu, atunci s-a utilizat expresia “lovitura de stat”. Si chiar a fost.

Leave a Reply