Category Archives: Opinii

Părerea mea!

„Diverşi cercetaţi penal” – ieri şi azi

dnaAu americanii o vorbă: „Karma is a bitch”. Nici în chestii budiste nu cred, nici cuvinte licenţioase nu-mi place să folosesc, dar vorba asta americănească se potriveşte prea bine în unele contexte politice. Pentru că unii (a se citi „majoritatea”) politicieni au obiceiul de a întinde coarda, iar din când în când le scapă şi îi pişcă de degete.

Continue reading

Ar trebui să dea Timişul bani pentru Catedrala Mântuirii Neamului?

patriarh timisoara (23)Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a solicitat 300.000 de lei de la Consiliul Judeţean Timiş, pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Dacă răspunsul instituţiei a fost un fel de „să vedem, să ne socotim”, reacţia opiniei publice a fost una de consternare.

Nu vorbim doar de asociaţiile ateiste, care militează intens împotriva finanţării publice a activităţilor religioase. E clar că, în ciuda unor argumente pe alocuri valide, ţinta lor nu este (doar) separarea bisericii de stat, ci eliminarea religiei din peisajul public. Dincolo de lupta ateilor – care ar fi scurtat, probabil, articolul de faţă la un simplu „NU” -, întrebarea din titlu ar merita un răspuns mai nuanţat. Continue reading

Robu şi experţii

Pe meleagurile noastre îşi fac veacul nenumăraţi experţi. Cum au ajuns experţi, unde au fost până acum şi până unde se întinde expertiza lor – chestiuni mai puţin relevante în acest moment. Cert e că experţii există, vieţuiesc adicătelea, sunt trăitori în Timişoara (ca să folosesc o expresie dragă unui personaj din primărie).

Oriunde se consumă o iniţiativă a întâiului gospodar al urbei, ţuşti şi experţii! Şi, în ciuda acestei solicitudini (un cuvânt drag unui alt personaj din primărie) de admirat, intervenţiile au un exasperant caracter retroactiv.

Continue reading

Clanul Cârpaci, mai tare ca fraţii Cristescu

pipi carpaciNicolae Robu a încercat azi să-i “lucreze” puţin la sentiment pe datornicii oraşului. Primarul a prezentat un top al rău-platnicilor (persoane juridice) în domeniul taxelor şi impozitelor pe terenuri, clădiri şi mijloace de transport. Dacă altfel nu vor, măcar de ruşine să-şi amintească de Direcţia Fiscală a PMT.

În top 10, pe locul 2, este chiar Grupul Bega, “nava amiral” (dacă e să mă dau în clişee) a afacerilor fraţilor Cristescu. Dacă o fi având lista vreo legătură cu recentul scandal dintre Robu şi Stoia, cu trimiteri şi pe la fraţii celebri, e mai puţin important. Să-şi dea oamenii la ficat, dacă asta vor. Emil Cristescu s-a şi grăbit să respingă acuzaţiile, fluturând cu mândrie o datorie de “doar” 100.000 de lei, nu 4 milioane, cum spunea lista primarului. Chestiune la fel de irelevantă, de altfel. Nu e nicio stupoare de gloată aici, doar nu trăieşte nimeni cu impresia că îmbogăţiţi patriei, indiferent de numele lor, şi-au strâns averile plătind conştiincioşi toate taxele şi impozitele. Continue reading

AUDIO. Nicolae Robu: „Am fost mereu blasfemiat”

robuLuni, 25 noiembrie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în procesul dintre primarul Timişoarei, Nicolae Robu, şi Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Nicolae Robu fusese declarat incompatibil pentru că a ocupat simultan funcţiile de rector al Universităţii Politehnica din Timişoara şi pe cea de senator în Parlamentul României. După mai multe procese, recursuri şi amânări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de Nicolae Robu. Decizia anulează definitiv şi irevocabil sentinţa de incompatibilitate dată de ANI.  Continue reading

Aoleu, săriţi, ne taie Robu copacii!

După câini vagabonzi şi ciori căcăcioase, timişorenii noştri dragi au găsit un nou pretext pentru a-şi pune poalele în cap: tăierile de copaci. De multe lucruri am putea suferi prin partea asta de lume, dar – slavă Domnului! – plictisul nu şi-a găsit loc pe listă.

De la peisagişti revoltaţi că se pune mai degrabă accentul pe fluidizarea traficului decât pe conservarea copacilor, până la babe ataşate emoţional de diverşi pomi fructiferi, nimic nu lipseşte din acest efort colectiv de imitare a activiştilor Greenpeace.

Continue reading

Creştineşte, despre eutanasierea câinilor vagabonzi

Deşi are importanţa ei, problema câinilor fără stăpân pare a se fi cocoţat abuziv în fruntea listei de preocupări ale opiniei publice româneşti. Întoarsă pe toate feţele, chestiunea i-a radicalizat şi pe cei mai cuminţi dintre noi. La epuizarea argumentelor şi reapariţia protestelor de stradă, perimiteţi-mi să vă mai reţin niţel în această zonă. Continue reading

Afară cu ungurii din ţară?

Zeci de mii de români scandând la unison „Afară, afară cu ungurii din ţară”. S-a întâmplat pe Arena Naţională, cu ocazia meciului dintre România şi Ungaria, contând pentru preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal. Desigur, multe prostii se pot auzi pe stadioanele de fotbal şi, în general, ar fi o pierdere de vreme să le dăm tot felul de interpretări metafizice. Însă cazul de faţă se încadrează într-un context mai larg, într-un fenomen nu doar stupid, dar şi periculos. Continue reading

Aflarea în treabă la timişoreni

Celebrul filozof răposat Petre Ţuţea avea o vorbă: „Mi-am dorit de multe ori să fac o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.”

Cuvintele acestea mi-au venit în minte de mai multe ori în ultima perioadă, zgândărite parcă de faptele unor concitadini. Aflarea în treabă i-a împins pe unii timişoreni către aşa-zise proteste, pe teme care mai de care mai stringente şi mai inteligente.

Continue reading

În apărarea lui Mihail Neamţu

Nu credeam că o să vină şi momentul acesta, dar iată că a venit. Am ajuns să-i iau apărarea lui Mihail Neamţu, după o lungă perioadă în care criticile la adresa lui m-au făcut să-mi pierd şi câţiva amici virtuali de pe Facebook (bine, recunosc, asta nu e aşa de grav, dar merita menţionat, de dragul unei cronologii corecte). Omul e de cele mai multe ori de un penibil cumplit, lăsând o puternică senzaţie că tot ce face şi spune e artificial, sforţat. Dar, dincolo de antipatia pe care mi-o stârneşte, găsesc de cuviinţă să-i iau apărarea în acest moment, când se „bucură” de o neaşteptată atenţie negativă.

De fapt, e mult spus „a lua apărarea”. Dacă e să fim scrupuloşi, ceea ce intenţionez să fac aici e mai degrabă o critică a criticii. Greu de priceput cum un personaj obscur, ca Mihail Neamţu, poate stârni atât de multe reacţii. Dar, totuşi, o face. Ba chiar stârneşte reacţii pline de pasiune, semn că până şi editorialiştii (nu doar cei care scriu ştiri) se desfată în irelevant. Continue reading

Elogiul toleranţei. Despre relaţia majorităţii cu minoritatea LGBT

Îmi place acest cuvânt: toleranţă. Pare a îngloba atât de armonios ataşatamentul faţă propriile valori, acceptarea celor diferiţi, morala tradiţională şi respectul faţă de fiinţa umană, ba chiar iubirea faţă de aproape. Nu răstoarnă cutumele, nu bagă „sub preş” lucrurile care nu convin, nu le trece cu vederea, ci recunoaşte paşnic libertăţile (chiar şi libertatea de a face lucruri considerate îndeobşte greşite, dar legale). Toleranţa nu este doar un soi de indulgenţă. Ea scoate din ecuaţie dispreţul şi atitudinile de superioritate. Toleranţa exclude dogmatismul. Mai presus de toate, toleranţa înseamnă că viziunile unora nu pot fi impuse altora.

Când vine vorba despre toleranţă, îmi aduc aminte de Leon Bloy, cu al lui „nu se ştie cine dă şi cine primeşte”. Continue reading

Scrisoarea unui monarhist către actuala coaliţie de guvernământ

Stimaţi parlamentari şi lideri ai partidelor aflate la guvernare,

Vă scriu aceste rânduri în contextul în care, aşa cum aţi anunţat, vă pregătiţi să modificaţi Constituţia României. O operaţiune necesară şi deosebit de importantă, care sper că va avea la bază interesele tuturor cetăţenilor din România şi nu diverse calcule politicianiste de moment. Pornind de la această prezumţie de bună-credinţă – pe care sper că o veţi respecta -, redactez această scrisoare, urmând ca la final să vă rog un lucru despre care am convingerea că nu este de nerealizat.

A trecut un an şi jumătate de la momentul în care preşedintele Băsescu făcea nişte afirmaţii total deplasate, neconforme cu realitatea şi de o bădărănie de nedescris la adresa Regelui Mihai. Am apreciat faptul că mulţi dintre dumneavostră aţi reacţionat şi aţi denunţat comportamentul preşedintelui. Am apreciat, de asemenea, o serie de acţiuni prin care v-aţi arătat respectul faţă de Casa Regală şi faţă de Regele Mihai. Discursul ţinut de Majestatea Sa în Parlamentul României a fost un moment emoţionat şi cu o semnificaţie deosebită pentru români în general şi pentru monarhişti în special. Desigur, nu am uitat faptul că unii dintre dumneavostră aveaţi, până nu demult, o cu totul altă atitudine faţă de Rege, dar am înţeles în acelaşi timp şi importanţa reconcilierii, a iertării şi chiar a uitării. Regele este al tuturor românilor şi mă bucur să-l văd mult deasupra intrigilor, a ranchiunelor şi a jocurilor politice. Continue reading

Memoria internetului: Get over yourself, domnule Tismăneanu!

Au trecut deja opt luni de când Vladimir Tismăneanu a fost schimbat din funcţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Un moment dureros pentru reputatul profesor, desigur, mai ales când convingerea era că tabără în slujba căreia s-a pus va sta la putere 20 de ani. Nu a fost aşa, iar Vladimir Tismăneanu s-a pomenit victima unui procedeu pe care îl considera, în martie 2010, o culme a firescului. Însă, ce a fost firesc în cazul lui Marius Oprea, nu a mai fost firesc în cazul domnului Tismăneanu. Prin urmare, acesta din urmă a reuşit să umple internetul de lamentări, preluate cu devotament de admiratori şi publicaţii prietene. Cea mai recentă, chiar ieri.

Să te lamentezi timp de opt luni pentru că ţi-a fost luată jucăria nu e tocmai uşor. E aproape înduioşător. Îți vine să-l crezi pe om, să-l compătimeşti chiar. Din fericire, internetul – cu memoria lui ceva mai lungă decât a noastră – ne salvează de asemenea sentimente sfâşietoare. Tot ce trebuie să facem este să punem în oglindă două evenimente aproape identice, două schimbări politice şi atitudinea domnului Tismăneanu în cele două cazuri. Continue reading

Sergiu Nicolaescu, pe urmele lui Adrian Păunescu

„Desigur că ne-ar plăcea ca toţi bunii scriitori să fie şi fiinţe bune, altruiste, generoase, căci credem că literatura e altruistă şi generoasă. În realitate, nu-i aşa. Uneori, geniul ajunge la noi printr-o fiinţă demnă de dispreţ, chiar josnică, şi uneori oameni minunaţi, care merită să meargă în cer până la altare, sunt foarte proşti scriitori, care ne omoară de plictiseală, ale căror cărţi ne cad din mână. Ce păcat!” Mario Vargas Llosa

A murit şi Sergiu Nicolaescu. La fel ca în cazul morţii lui Adrian Păunescu, evenimentul din această dimineaţă stârneşte deja reacţii contradictorii, de la evocări bombastice, la detractări violente, trecând prin tot felul de dezvrăjiri voalate. Că Nicolaescu a fost un mare regiozor, cel puţin la scară naţională, nu încape nicio îndoială. La fel de sigur e însă şi faptul că informaţiile pe care le avem despre acesta nu conturează imaginea unei personalităţi cu o conduită morală de urmat. Continue reading

Comisia de la Veneţia a decis: Fanii preşedintelui sodomizează limba română

Iertat să-mi fie termenul fani „sodomizare”, dar, în cazul de faţă, verbul „a abuza” mi s-a părut total depăşit. Un abuz asupra limbii române poate fi comis eventual de o persoană care îşi descrie pe Facebook meniul şi postează poze cu pisici „drăgutze”. Când te numeşti intelectual, mare formator de opinie, acrobaţiile semnatice şi jefuirea cuvintelor de propriul conţinut este o – uite că iar o zic – sodomizare în toată regula.

Spre lauda lor, după alegeri, politicienii pierzători au renunţat la discursurile politicianiste, au uitat de lovituri de stat şi schimbări ale direcţiei către Rusia şi China. Alegerile au trecut, la ce să-şi mai risipească energia? Aşa că au schimbat macazul către o opoziţie normală (şi atât de necesară!) şi, de ce nu?, o cooperare în domeniile cu adevărat importante. Dar maşinăria de propagandă a fostei puteri are frânele proaste – odată pornită, nu o opreşti peste noapte. Astfel, după publicarea opiniei Comisiei de la Veneţia, corul „Puciuri şi alte lovituri de stat” şi-a intrat în rol, anunţând că, într-adevăr, astă vară a fost puci. Parlamentar, paşnic, nereuşit, supus analizei internaţionale, dar puciu-i puci. Cred că există şi un termen medical pentru tendinţa asta de a o ţine langa într-un univers paralel… Continue reading