Bună să vă fie inima dragi cititori ai blogului lui tati. Sunt eu, Matei a.k.a. Bubu Mic. Acum sunt niţel grăbit, dar am vrut să vă spun şi vouă că, după o aşteptare îndelungată, am hotărât să părăsesc cuibul meu din burtică, unul foarte confortabil de altfel. Zis şi făcut, s-a întâmplat vineri, 21 mai, la ora 14. Nu a fost o experienţă foarte plăcută, nici pentru mine nici pentru mami, dar am auzit că o să-mi placă ce o să mai văd pe aici. Sper! Până apuc să vă povestesc mai multe (pentru că acum sunt cam ocupat), vă las o poză cu mine la 24 de ore după naştere. Adică după ieşirea mea la lumină, ca să mă înţelegi, deşi probabil ştiţi ce e aia naştere. V-am pupat! Pa paaaaa!

Bine v-am regăsit dragi cititori ai blogului lui tati! Sunt tot eu, Bubu Mic. Ce mai faceţi voi? Bine, sănătoşi? Vă era dor de mine? Mie îmi era dor de voi. Tati mă lasă tare rar să scriu pe blog. Ştiu că e treabă serioasă, mai ales că mă adresez unor cititori care mi-ar putea fi părinţi, dar acum sunt şi eu mare. Nu mai sunt doar cât un bob de fasole, ci am 32 de centimetri şi 750 de grame.  Îmi puteţi spune Matei deja.
continue reading "Jurnal de bebe – scâncetul #6"

Dragă jurnalule, te salut din nou după mult timp. Ştiu că te-am cam ignorat în ultimul timp dar sper că nu te-ai supărat pe mine. Sper că nici voi, dragi cititori, nu v-aţi supărat. V-a fost dor de mine? Mie mi-a fost dor de voi! Acum am 18 săptămâni. Aproape 19. Când am scris prima dată în jurnal aveam 9 săptămâni şi 1,09 centimetri. Acum numai tibia mea are dublu. Tibia e ceva la picioruş, dacă nu ştiaţi. M-am făcut mare şi ştiu o grămadă de chestii. Dorm aproape toată ziua, iar atunci când nu dorm dansez şi dau şuturi. E tare distractiv! Mai ales că acum aud, iar mami şi tati vorbesc cu mine şi îmi pun muzică. Credeţi-mă, viaţa de bebe, în burtică, e tare bună. Ar trebui să încercaţi şi voi din când în când. Dar tati îmi şopteşte că nu se poate. Păcat, v-ar fi plăcut!
continue reading "Jurnal de bebe – scâncetul #5"

Bună ziua din nou dragă jurnalule şi dragi cititori! Sunt tot eu, Bubu Mic. M-am întors să vă mai ţin de vorbă un pic. M-am gândit că sunteţi cam indiscreţi pentru că îmi citiţi jurnalul, dar pe urmă tati mi-a explicat că nici jurnalele nu mai sunt ce erau pe vremea când el era un Bubu Mic. Mie îmi pare bine până la urmă. Câţi bebeluşi au mai avut ocazia să ţină un jurnal? Şi mai ales un jurnal pe care să îl citească atâţia oameni! Uite, de exemplu, săptămâna asta, o doamnă Laura care lucrează la o televiziune mi-a zis că e impresionată de mine. Am fost tare bucuros. Tati şi mai şi!

Am fost joi seara din nou la nenea ăla care îmi face poze. Abia am aşteptat! Mami cu tati au avut emoţii. Doar că tati nu a recunoscut decât după. Probabil ca să nu aibă mami emoţii şi mai mari. Nenea ăla a zis că sunt sănătos. Mi-a fotografiat degetele de la picioare, mi-a măsurat capul şi picioarele şi s-a uitat cum îmi bate inimioara. Bineînţeles că sunt sănătos! Păi ce, aş putea să scriu pe blog dacă nu aş fi sănătos? Şi a mai zis că s-ar putea să fiu băieţel, că se vede ceva între picioruşele mele. Nu ştiu ce a fost în capul lor de au vorbit aşa de faţă cu mine.

Acum sunt aproape 13 săptămâni de când stau aici în burtică la mami. Data viitoare, nenea cred că o să facă şi un film cu mine, nu numai poze. Am avut şi eu un pic de emoţii. M-am întors cu spatele când mi-a făcut poză şi am încercat să nu mă mişc. Am auzit că aşa se stă la poză. Dar nu e simplu, pentru că mie îmi tot vine să dau din picioare. Oricum, îmi place să fiu în centrul atenţiei. Nu sună aşa bine, ştiu. Dar la vârsta mea îmi permit. Când o să cresc mare nu o să mai pot fi aşa în centrul atenţiei. Poate o să am şi eu un Bubu Mic şi atunci el o să fie în centrul atenţiei.

În rest viaţa merge înainte. Toate organele mi s-au format, aşa că, de acum înainte, nu-mi rămâne decât să cresc. Mami şi tati sunt bine, sănătoşi. Mami a avut otită dar i-a trecut. S-a temut că o să trebuiască să ia nişte medicamente care mie nu îmi plac. Oare de unde ştiu ei ce îmi place mie şi ce nu? Dar nu a mai trebuit să le ia. Într-o noapte a durut-o aşa de tare urechea că tati a chemat ambulanţa. Am aşteptat vreo două ore până a venit şi i-a făcut o injecţie. Nu ştiu prea bine ce înseamnă înjecţie, însă după reacţia lui tati cred că e ceva rău. Acum mami e bine şi sănătoasă. Cam obosită dar nu îi mai e greaţă aşa de des.

Tati e bine şi el. Cam deprimat câteodată pentru că e tot şomer. Dar mami îl încurajează şi îi zice numai lucruri frumoase. E tare norocos că o are pe mami! Ei se iubesc mult şi mă iubesc şi pe mine. Tati m-a şi visat într-o noapte. Trecuseră vreo câteva luni de când mă născusem în vis şi el mă ţinea în braţe. Cred că abia aşteaptă să mă vadă. Şi eu abia aştept să-i văd pe ei. E bine şi în burtică dar afară cred că o să fie şi mai bine.

Cam atât pentru azi. M-am cam întins la vorbă şi am obosit. Ce să fac dacă îmi place de voi? Îmi place să vă povestesc lucruri şi apoi să vă răspund la comentarii. Chestia asta cred că am moştenit-o de la tati. Acum mă duc la culcare. Să fiţi cuminţi şi să nu vă supăraţi pe tati. E şi el om şi nu e întotdeauna aşa cum vor alţii să fie. Dar e tati meu şi eu îl iubesc. Şi vă iubesc şi pe voi pentru că citiţi ce scriu eu. Şi o să vă iubesc şi mai mult dacă îmi lăsaţi un comentariu. Gata, gata, deja nu mai are răbdare tati. Am plecat! Vă pup! Paaaaa!

Salutare! Iarăşi eu, Bubu Mic. E cam târziu şi trebuie să scriu în şoaptă. Nu mă întrebaţi cum e aia că e mai greu de explicat. Mami doarme şi eu m-am trezit câteva minute ca să văd ce mai faceţi. Nu o să vă ţin la poveşti de data asta. Tati mă ajută cu tastele ca să nu o trezim pe mami. Tati e şi el obosit dar l-am rugat să mai stea un pic până vă spun ceva. Abia mai rezistă. Se uită la mami şi aşteaptă să se bage în pat lângă ea. Mi-a zis că acuma s-ar duce să-i dea pupici mulţi mulţi mulţi dar se teme că se trezeşte. Îi e dragă mami. Şi mie mi-e dragă. O împărţim noi cumva.

Dar să vă spun de ce vă deranjez. Am primit o veste azi. Tati a vorbit la telefon cu mătuşica Eva şi a aflat că o să am un verişor. El e cu 8 săptămâni mai mare decât mine. Mami a fost tare entuziasmată. O să fie al doilea nepoţel al ei. Şi eu m-am bucurat. Abia aştept să-l cunosc pe verişorul meu. Cred că o să ne înţelegem tare bine. Până atunci însă mai avem de crescut. Iar eu, dacă vreau să cresc, trebuie să dorm. Aşa că vă las. Mă duc la culcare. Să fiţi cuminţi şi să nu îl supăraţi pe tati! Vă pup! Paaaaa!
continue reading "Jurnal de bebe – scâncetul #3"

Update: Pentru că m-a rugat GMX, l-am rugat şi eu pe tati să pună poze cu mine aici. Azi nenea de la spital mi-a făcut doar o poză.

Bună ziua dragi cititori ai lui tati! Sunt eu din nou, Bubu Mic. După aproape două săptămâni am nimerit un moment în care tati nu are chef de nimic. Aşa că mă joc eu un pic pe aici. Am promis să nu stric nimic. Nici nu aş avea cum să stric mare lucru pentru că nu mă pricep. Dar a trebuit să promit şi am promis. Tati e prea grijuliu cu blogul lui. Eu i-am zis să se mai relaxeze, că e doar o joacă şi nu trebuie să fie aşa exigent. Dar mi-a ţinut un discurs despre calitate şi imagine şi bla bla bla. Dar să nu îi spuneţi că v-am povestit asta. Ideea e că oricum a lăsat-o mai moale şi aşa am ajuns eu să mă joc.

Azi am 9 săptămâni şi 3 zile. Trebuia să am fix 9 săptămâni dar mami a fost iar la nenea ăla care îmi face poze şi a aflat că sunt mai mare. S-a trezit şi tati de dimineaţă şi a fost cu mine şi cu mami la spital. Staţi liniştiţi, nu suntem bolnavi. Doar a trebuit să o înţepe pe mami în mână ca să-i ia sânge. Trebuie să vadă dacă mănânc tot ce trebuie. Eu cred că am de toate. Că doar cresc aşa de repede! Şi e aşa de confortabil aici! Dar trebuie să vedem şi ce zice tanti de la analize. Bine că nu i s-a făcut rău lui tati la spital! Am auzit că are obiceiul să leşine pe acolo.

Sunt din ce în ce tot mai fericit. Mami şi tati mă iubesc mult şi tot timpul vorbesc despre mine. Au fost îngrijoraţi pentru că pe mami a cam durut-o burtica în ultimele zile. Aş fi vrut să le zic că sunt bine, dar sunt încă prea mic. Oricum, nenea care îmi face poze le-a zis că totul este în regulă şi ei au fost entuziasmaţi. Îşi zic unul altuia că sunt o minune. Eu nu ştiu ce e aia, dar cred că e de bine.

Cam atât pentru azi. M-am jucat destul. Ăştia suntem noi. Mami, tati şi eu, Bubu Mic. Suntem o familie fericită, chiar dacă nu toate sunt perfecte în viaţă (asta am auzit-o de la tati). Mami e tot obosită şi are greţuri. Ştiu că e vina mea, însă nu o fac intenţionat. Tati e cam supărat pentru că nu are serviciu. Eu nu înţeleg de ce vrea să lucreze în loc să stea liniştit acasă. Dar probabil că o să înţeleg când o să fiu mai mare. Cică ar fi ceva legat de bani, chirie şi încă ceva. Nu mai ţin minte. Cred totuşi că o să fie bine. Dacă eu sunt o minune şi exist (am auzit că minunile se întâmplă rar), atunci şi serviciul ăsta şi banii şi chiria o să se rezolve până la urmă. Tati m-a învăţat să fiu pozivit şi optimist. Pare el mai pesimist, însă e un optimist, să ştiţi!

Vă pup şi vă iubesc! Paaaaa!

Bună ziua! Vă salut respectuos de aici din micul meu cuib. Eu sunt bebe. Nu am un nume încă, aşa că mami şi tati îmi zic Bubu Mic. Ar trebui să-mi zică Puşcaş Bubu Mic dar îmi zic doar Bubu Mic. Din câte am înţeles, până să apar eu, Bubu Mic era numele lui tati. Acum el e Bubu Mare. Sună haios, nu? Oamenii mari au idei trăznite. Şi eu m-am distrat.

Recunosc, sunt destul de mic. Am doar 1,09 centimetri la cele 7 săptămâni şi două zile ale mele. Asta nu înseamnă că nu pot să ţin şi eu un jurnal. Ce, numai tati poate să scrie? El e ocupat cu scrisul pe voxpublica sau cum îi zice, aşa că îi ocup şi eu blogul un pic. Numai din când în când ca să nu se supere. V-aş fi arătat o poză cu mine, să vedeţi cât sunt de frumos. Mă rog, mami şi tati mi-au zis că-s frumos, să nu credeţi că mă laud eu. Deşi am o mulţime de calităţi, cea mai mare e modestia, să ştiţi! Doar că pozele sunt în geantă. Şi geanta e la mami. Iar mami a plecat la serviciu. Dar nu-i nimic, poate arată tati o poză nu mine pe twitter mai târziu. Am fost ieri la doctor şi m-a fotografiat. Eu aş fi vrut să mă văd color, dar nu aveau decât aparat alb-negru.

Ce viaţă bună e aici în cuibuşorul meu! Ce, ar trebui să mă simt vinovat că mami nu se simte prea bine? Las’ că o să fiu cuminte când o să mă fac mai mare! Ştiu că mami e obosită tot timpul şi are greţuri. Tati face  mâncare şi curăţenie. Nu întotdeauna, numai când are el chef sau când îi zice mami. Le-am dat viaţa peste cap, dar ei se bucură. Zău dacă îi înţeleg pe oamenii ăştia.

Vai ce am obosit! Acum mă duc să gust din sandwich-ul pe care l-a mâncat mami şi apoi să dorm. Sunt tare epuizat! Nu vă mai ţin de vorbă pentru că nici idei aşa multe nu am. La 1,09 centimetri ai mei credeţi că am de unde să scot atâtea? Bineînţeles că nu! De asta vă pup şi vă spun că vă iubesc. Nu vă cunosc, dar dacă tati pierde atâta timp vorbind cu voi înseamnă că vă iubeşte. Şi dacă tati vă iubeşte şi eu vă iubesc! Paaaaa!

Am tot stat cu mâinile pe tastatură gândindu-mă cum să spun ceea ce urmează să spun. Adevărul e că în asemenea momente, la fel cum se întâmplă şi atunci când trebuie să fac urări, îmi pierd o mare parte din capacitatea de a scrie. Aşa că o să sar peste introducere şi o să o spun direct:

O să avem un copil!
continue reading "Anunţ important!"