Category Archives: Articole

Diverse

Amintiri literare (1): Cum am devenit ilegalist

cititulLa şase ani, când intram pentru prima dată pe porţile unei şcoli dintr-o comună oarecare, ştiam deja să citesc. Asta nu-i o laudă de sine, la fel cum nu e o laudă să spui că te-ai născut român sau că ai ochii albaştri. Meritele – dacă le pot numi aşa – ţin mai degrabă de lucruri moştenite şi de factori contextuali. Dacă unii băieţi jucau fotbal toată ziua pe uliţă, eu alergam cu alfabetarul în mână şi cu veşnica întrebare „Ce literă e asta?”. Nu e chiar aşa o mirare că, în scurt timp, am început să mă pierd în lista de lecturi a surorilor mai mari.

Continue reading

Titus Corlăţean şi Martorii lui Political Correctness

Martorii lui Political Correctness sunt peste tot, mereu gata să le bage pumnul în gură celor care contrazic spiritul vremii. Se declară progresişti, dar adoptă tactici fumate de alţii cu mult timp în urmă. Propovăduiesc libertăţile individuale, dar sunt grăbiţi să denunţe orice delict de opinie. Cum-necum, reuşesc să fie o prezenţă în prim-planul opiniei publice şi să dea impresia că sunt vocea majorităţii, glasul binelui absolut. Ba nu, mă scuzaţi, „absolut” nu e tocmai cel mai potrivit cuvânt în acest context postmodern. Împânzind presa şi secţiunile de comentarii ale publicaţiilor online, aceşti „komissari” de tip sovietic sunt puşi pe linşaje.

Titus Corlăţean, ministrul de externe al României, ştia de existenţa acestei secte a Martorilor lui Political Correctness când a ales să ţină un discurs la conferinţa Alianţei Familiilor din România. Se întâmpla la sfârşitul lunii aprilie 2013, iar nişte jurnalişti mereu pe fază au aflat acum câteva zile de evenimentul cu pricina. Pe scurt, ministrul a citat un pasaj din Biblie, din capitolul 1 al Epistolei către Romani a Apostolului Pavel. A urmat un discurs despre perspectiva contemporană asupra homosexualităţii în contrast cu perspectiva biblică. Concluziile, pe cât de evidente pe atât de scandaloase pentru Martorii lui Political Correctness, catalogau homosexualitatea ca păcat şi denunţau ostracizarea de care au parte persoanele ce refuză să adopte opinia impusă în acest domeniu. Continue reading

La mulţi ani, Rapiduleţule!

Cândva cea mai iubită echipă din România, Rapidul pare azi că a plecat să moară puţin. Mereu cu suporterii pe post de locomotivă, clubul a depăşit perioade de încercări, în care partizanatul sistemului nu dădea foarte multe şanse unor rebeli. A rezistat când echipele interbelice erau “măturate” mai mult sau mai puţin direct, a adus zeci de mii de oameni la stadion în Divizia B, când armata şi miliţia strângeau cu japca cei mai buni jucători din ţară. N-a fost să fie victima unei morţi eroice, dar acum e ameninţat de o moarte urâtă, tocmai când împlineşte 90 de ani. Continue reading

Crezul ateilor

Jurnalistul şi scriitorul englez Steve Turner este autorul unui poem intitulat „The Atheist’s Creed”. Poate unul dintre cele mai realiste texte pe care le-am citit în ultima perioadă, motiv pentru care, fără alte comentarii, îl postez integral pe blog. Să mă ierte cei care nu înţeleg limba engleză, dar nu aş vrea să schimonosesc în vreun fel un text genial. Poemul l-am auzit pentru prima dată recitat, în cadrul unei conferinţe (pe youtube, evident), de cunoscutul apologet creştin Ravi Zacharias. Ataşez la final şi o melodie a unei trupe rock, cu versuri foarte potrivite contextului. Continue reading

Cu cracii-n sus prin noaptea minţii

Un reporter merge într-un sat oarecare, cu gândul de a afla opinia oamenilor simpli despre mersul lumii contemporane. Pe una dintre uliţele satului, reporterul se opreşte să discute cu un om trecut bine de prima tinereţe, care stătea sprijinit în baston pe o băncuţă din faţa casei. „Bună ziua, bădie! Ce ziceţi, cum vi se pare că merge lumea asta?”, întreabă reporterul. La care omul nostru îi răspunde oarecum resemnat: „Cu cracii-n sus, domnule, cu cracii-n sus!”

Relatarea de mai sus ar putea să fie doar o poveste născocită, la fel cum ar putea fi un caz real. Cert e că au trecut mulţi ani de când am auzit-o prima dată şi mi-a rămas în minte cu „ajutorul” multor evenimente care se încadrează perfect la categoria „cu cracii-n sus”. Ultimul eveniment de pe această listă mult prea aglomerată s-a petrecut în dimineaţa zilei de luni, când – inspiraţie nefastă – am început să citesc un articol pe site-ul uneia dintre publicaţiile „quality” din România. Cel puţin pentru povestea de faţă, nu merită să pomenesc şi numele publicaţiei. Articolul începea cu un titlu cel puţin curios – „Noaptea minţii: Cartea care te învaţă cum să faci sex creştin” – şi continua într-adevăr în direcţia unei nopţi a minţii… jurnalistice. Continue reading

„Argumentul” pro-Kövesi folosit de Băsescu în discuţiile cu Ponta

Victor Ponta a propus-o, la a doua răzgândire, pe Laura Codruţa Kövesi la şefia DNA. Evenimentul, generator de perplexităţi colective, şubrezeşte lanţul de iubire din USL, aruncându-i în derută chiar şi pe cei care susţin necondiţionat actuala coaliţie de guvernământ. Cei mai optimişti susţinători sunt de părere că momentul de rătăcire al premierului va fi îndreptat rapid, graţie lucidităţii partenerilor liberali, rămași fideli dictonului „schimbare până la capăt” (aplicând uneori metoda „schimbare prin absorbție”). Pe alții, pragmatismul îi îndeamnă să înghită pe nemestecate explicația liderului social-democrat, conform căreia Laura Codruţa Kövesi a fost propusă la DNA ca să-și bage Daniel Morar unghia în gât (eventual și de dragul partenerilor europeni). Și mai există a treia categorie, a celor care sunt convinși că, după episodul „dottore”, Băsescu i-a găsit în sfârșit lui Ponta un punct cu adevărat vulnerabil, un mijloc ideal de șantaj. Pe margina teoriei cu șantajul circulă niște informații cel puțin interesante.

Continue reading

Despre protestul anti-cip şi manipulările presei

Aproximativ 1000 de persoane (conform Jandarmeriei) au participat joi, 14 martie, în faţa Parlamentului, la o acţiune de protest la adresa introducerii actelor de identitate biometrice. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Dreptate şi Adevăr, printre organizaţiile care au participat la eveniment fiind şi Asociaţia pentru Libertatea Românilor. Două au fost chestiunile care au stârnit discuţii aprinse în presă şi în reţelele sociale: distribuirea unui manifest cu titlul “Spuneţi NU actelor cu cip” şi o serie de fotografii cu un grup de copii salutând în stil nazist şi afişând portretul lui Corneliu Zelea Codreanu. Continue reading

Cinism pe pâine

Atracţia exercitată de diferite curente extremiste asupra unor persoane inteligente este, cel puţin pentru mine, o inepuizabilă sursă de mirare. Bunăoară, sunt fascinat de adepţii neo-comunismului de salon, băieţii ăştia veseli care văd în capitalism rădăcina tuturor relelor, chiar dacă nu avem alt sistem socio-economic compatibil cu democraţia. Generatoare de perplexităţi sunt şi manifestările de la polul opus. Zilele acestea, un anarhist bezmetic, autointitulat fondator şi director de blog, stârneşte admiraţia de gloată a capitaliştilor români supăraţi pe viaţă. Toţi neaveniţii sunt chinuiţi de gândul că duc în spate milioane de asistaţi social, li se pare că ei sunt miezul economiei. Sâmburele de fascism înfloreşte în logica lor defectă, de vreme de pensionarii, oamenii cu handicap, şomerii şi bugetarii nu merită decât să fie lăsaţi să moară de foame. Capitalismul lor sălbatic, stors de orice solidaritate umană şi urmă de morală, nu are nevoie de asemenea oameni. Continue reading

În apărarea lui Mihail Neamţu

Nu credeam că o să vină şi momentul acesta, dar iată că a venit. Am ajuns să-i iau apărarea lui Mihail Neamţu, după o lungă perioadă în care criticile la adresa lui m-au făcut să-mi pierd şi câţiva amici virtuali de pe Facebook (bine, recunosc, asta nu e aşa de grav, dar merita menţionat, de dragul unei cronologii corecte). Omul e de cele mai multe ori de un penibil cumplit, lăsând o puternică senzaţie că tot ce face şi spune e artificial, sforţat. Dar, dincolo de antipatia pe care mi-o stârneşte, găsesc de cuviinţă să-i iau apărarea în acest moment, când se „bucură” de o neaşteptată atenţie negativă.

De fapt, e mult spus „a lua apărarea”. Dacă e să fim scrupuloşi, ceea ce intenţionez să fac aici e mai degrabă o critică a criticii. Greu de priceput cum un personaj obscur, ca Mihail Neamţu, poate stârni atât de multe reacţii. Dar, totuşi, o face. Ba chiar stârneşte reacţii pline de pasiune, semn că până şi editorialiştii (nu doar cei care scriu ştiri) se desfată în irelevant. Continue reading

Elogiul toleranţei. Despre relaţia majorităţii cu minoritatea LGBT

Îmi place acest cuvânt: toleranţă. Pare a îngloba atât de armonios ataşatamentul faţă propriile valori, acceptarea celor diferiţi, morala tradiţională şi respectul faţă de fiinţa umană, ba chiar iubirea faţă de aproape. Nu răstoarnă cutumele, nu bagă „sub preş” lucrurile care nu convin, nu le trece cu vederea, ci recunoaşte paşnic libertăţile (chiar şi libertatea de a face lucruri considerate îndeobşte greşite, dar legale). Toleranţa nu este doar un soi de indulgenţă. Ea scoate din ecuaţie dispreţul şi atitudinile de superioritate. Toleranţa exclude dogmatismul. Mai presus de toate, toleranţa înseamnă că viziunile unora nu pot fi impuse altora.

Când vine vorba despre toleranţă, îmi aduc aminte de Leon Bloy, cu al lui „nu se ştie cine dă şi cine primeşte”. Continue reading

Scrisoarea unui monarhist către actuala coaliţie de guvernământ

Stimaţi parlamentari şi lideri ai partidelor aflate la guvernare,

Vă scriu aceste rânduri în contextul în care, aşa cum aţi anunţat, vă pregătiţi să modificaţi Constituţia României. O operaţiune necesară şi deosebit de importantă, care sper că va avea la bază interesele tuturor cetăţenilor din România şi nu diverse calcule politicianiste de moment. Pornind de la această prezumţie de bună-credinţă – pe care sper că o veţi respecta -, redactez această scrisoare, urmând ca la final să vă rog un lucru despre care am convingerea că nu este de nerealizat.

A trecut un an şi jumătate de la momentul în care preşedintele Băsescu făcea nişte afirmaţii total deplasate, neconforme cu realitatea şi de o bădărănie de nedescris la adresa Regelui Mihai. Am apreciat faptul că mulţi dintre dumneavostră aţi reacţionat şi aţi denunţat comportamentul preşedintelui. Am apreciat, de asemenea, o serie de acţiuni prin care v-aţi arătat respectul faţă de Casa Regală şi faţă de Regele Mihai. Discursul ţinut de Majestatea Sa în Parlamentul României a fost un moment emoţionat şi cu o semnificaţie deosebită pentru români în general şi pentru monarhişti în special. Desigur, nu am uitat faptul că unii dintre dumneavostră aveaţi, până nu demult, o cu totul altă atitudine faţă de Rege, dar am înţeles în acelaşi timp şi importanţa reconcilierii, a iertării şi chiar a uitării. Regele este al tuturor românilor şi mă bucur să-l văd mult deasupra intrigilor, a ranchiunelor şi a jocurilor politice. Continue reading

Memoria internetului: Get over yourself, domnule Tismăneanu!

Au trecut deja opt luni de când Vladimir Tismăneanu a fost schimbat din funcţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Un moment dureros pentru reputatul profesor, desigur, mai ales când convingerea era că tabără în slujba căreia s-a pus va sta la putere 20 de ani. Nu a fost aşa, iar Vladimir Tismăneanu s-a pomenit victima unui procedeu pe care îl considera, în martie 2010, o culme a firescului. Însă, ce a fost firesc în cazul lui Marius Oprea, nu a mai fost firesc în cazul domnului Tismăneanu. Prin urmare, acesta din urmă a reuşit să umple internetul de lamentări, preluate cu devotament de admiratori şi publicaţii prietene. Cea mai recentă, chiar ieri.

Să te lamentezi timp de opt luni pentru că ţi-a fost luată jucăria nu e tocmai uşor. E aproape înduioşător. Îți vine să-l crezi pe om, să-l compătimeşti chiar. Din fericire, internetul – cu memoria lui ceva mai lungă decât a noastră – ne salvează de asemenea sentimente sfâşietoare. Tot ce trebuie să facem este să punem în oglindă două evenimente aproape identice, două schimbări politice şi atitudinea domnului Tismăneanu în cele două cazuri. Continue reading

Sergiu Nicolaescu, pe urmele lui Adrian Păunescu

„Desigur că ne-ar plăcea ca toţi bunii scriitori să fie şi fiinţe bune, altruiste, generoase, căci credem că literatura e altruistă şi generoasă. În realitate, nu-i aşa. Uneori, geniul ajunge la noi printr-o fiinţă demnă de dispreţ, chiar josnică, şi uneori oameni minunaţi, care merită să meargă în cer până la altare, sunt foarte proşti scriitori, care ne omoară de plictiseală, ale căror cărţi ne cad din mână. Ce păcat!” Mario Vargas Llosa

A murit şi Sergiu Nicolaescu. La fel ca în cazul morţii lui Adrian Păunescu, evenimentul din această dimineaţă stârneşte deja reacţii contradictorii, de la evocări bombastice, la detractări violente, trecând prin tot felul de dezvrăjiri voalate. Că Nicolaescu a fost un mare regiozor, cel puţin la scară naţională, nu încape nicio îndoială. La fel de sigur e însă şi faptul că informaţiile pe care le avem despre acesta nu conturează imaginea unei personalităţi cu o conduită morală de urmat. Continue reading