Category Archives: Articole

Diverse

Teoria conspiraţiei cu ‘procuroarea lui Dragnea’

Alexandra Carmen Lăncrănjan, devenită celebră prin instrumentarea celui de-al treilea dosar al lui Liviu Dragnea, a avut un schimb de replici de la distanţă cu Tudorel Toader. Procuroarea DNA i-a transmis ministrului justiţiei, sub autoritatea căruia se presupune că se află (potrivit Constituţiei), să “pună mâna pe carte”. Evident, s-ar putea ca Toader să fi scris cărţile după care a învăţat Lăncrănjan, dar asta e altă poveste. Cert e că au ieşit titluri de presă de genul “Tudorel Toader şi-a rupt dinţii în abuzul în serviciu” sau “Procuroarea lui Dragnea îl face de râs pe Tudorel Toader”.

Până să se lămurească precis cineva asupra temei în discuţie între cei doi (abuzul în serviciu în legislaţia din Germania), Inspecţia Judiciară s-a autosesizat. În cauză sunt efectuate verificări prealabile, care reprezintă o etapă premergătoare cercetării disciplinare, competenţa Inspecţiei Judiciare fiind aceea “de a stabili dacă există indiciile săvârşirii de către magistraţi a unei abateri disciplinare şi de a se pronunţa, după caz, în funcţie de rezultatul verificărilor”, spune Agerpres.

Trecem peste discuţia referitoare la abuzul în serviciu în Germania – nu ne pricepem şi nu ne propunem să ultragiem o disciplină pe care nu o cunoaştem. Nu ne băgăm nici în dezbaterea despre dreptul procurorilor de a se lua de şireturi cu ministrul Justiţiei – ar fi inutil, din moment ce singura cheie de exegeză populară este “ai noştri” vs. “ăialalţi”. Dacă tinerii magistraţi ies de la INM convinşi că sunt independenţi şi, prin urmare, pot să facă şi să spună orice, aceasta este iarăşi problema sistemului şi a cui îl gestionează. Un alt aspect ar fi demn de menţionat: comicul de situaţie izvorât din existenţa simultană a două teorii conspiraţioniste perfect contradictorii. Continue reading

La plecarea doamnei K

De patru zile, de când Laura Codruţa Kovesi nu mai este şefa DNA, nu am simţit nevoia să scriu ceva pe această temă întoarsă deja de alţii pe toate feţele. Faptul i-a mirat pe unii amici, obişnuiţi cu apucăturile jurnaliştilor din această epocă a reţelelor sociale – instrumente care te fac de multe ori să cazi în păcatul unui spirit flecar. Nu mi-aş recunoaşte nici acum vreun drept de a mă băga în discuţie, dacă nu ar fi utile câteva precizări. În privinţa formei, nicidecum a fondului. În rest, dezbaterea îmi este profund indiferentă. Continue reading

Populistul Băsescu poate distruge democraţia cu mâna lui Dragnea

În toamna anului 2009, când anticorupţia nu mai putea fi singurul cal de bătaie în politică, Traian Băsescu avea nevoie de o temă populistă de acaparare a dezbaterilor publice. Şi-a ales un adversar facil – o instituţie pe cât de importantă, pe atât de rău-famată. Fără respect pentru cutumele democratice, fără o preocupare minimă faţă de efectele pe termen lung, preşedintele se urca pe tema unui referendum cu final previzibil: Parlamentul unicameral cu 300 de aleşi.

Din neştiinţă, pe o judecată emoţională, am votat pentru ambele modificări, aşa cum au făcut milioane de români. Dincolo de această culpă personală, privind retrospectiv, m-aş fi aşteptat ca năstruşnica idee să fie abandonată de Traian Băsescu după ce şi-a atins scopul celui de-al doilea mandat. Dar – nu-i aşa? – scopul nu este niciodată atins definitiv în politică, astfel că fostul preşedinte s-a urcat din nou pe mârţoaga leşinată a unicameralului cu 300 de aleşi. Doar că, de data aceasta, a găsit în cealaltă parte a scenei un Dragnea dispus să facă din gloabă un armăsar odios. Continue reading

Convenţia de la Istanbul şi picătura de otravă în oala cu supă

În ultima perioadă a revenit în actualitate problema Convenţiei de la Istanbul, odată cu refuzul unor ţări precum Slovacia şi Bulgaria de a ratifica documentul. În cele 81 de articole, cuprinse într-un document de nici 30 de pagini, sunt prevăzuţi paşi absolut necesari pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice. Însă, la fel cum este de ajuns o picătură de otravă pentru ca întreaga oală cu supă să devină necomestibilă, există şi în Convenţia Consiliului Europei din 2011 trei articole care deschid o adevărată “Cutie a Pandorei”. Continue reading

Laura Codruța Kovesi nu va pleca, dar gestul lui Tudorel Toader era necesar. Posibile urmări

Am spus, joi seară, „la cald”, după participarea la informarea de presă de la Ministerul Justiției: „Tot ce a zis Toader despre Kovesi a fost în categoria critică justificată.” Nu știu dacă, din punct de vedere legal, raportul ministrului e suficient pentru o revocare, dar toate criticile au fost corecte. Toader, în calitatea lui de ministru al Justiției, avea obligația să spună lucrurilor pe nume: Multe acțiuni ale șefei DNA “sunt inacceptabile într-un stat de drept”.

Argumentele ministrului, cu trimiterea indirectă la formula lui Blackstone, sunt valide pentru oricine nu este animat de ură în conturarea propriilor opinii. Din păcate, nimeni nu pare acum dispus să discute despre acțiunile șefei DNA. Sau, în cel mai bun caz, se recunoaște nevoia cercetării în continuare a unor posibile abuzuri, însă se contestă soluția găsită de Tudorel Toader. Spui ceva despre Kovesi, ți se răspunde fie cu o jignire, fie cu un contraexemplu („X și Y au făcut alte fapte mai rele.”), ca și cum abuzurile pot fi justificate în acest fel. Greșeala primordială este aceea de a compara conduita șefei DNA cu păcatele unor persoane pe care le detestăm, nu cu o conduită ideală în cazul unui astfel de șef de instituție.  În logica răului mai mic, facilă dar păguboasă, nu e de mirare că unii se agață de Kovesi și o investesc sentimental cu rolul de salvator. Continue reading

Mişcarea de PR a şefei DNA, şah la Tudorel Toader

Am asistat miercuri la prima conferinţă de presă organizată de DNA în aproape cinci ani de când instituţia este condusă de Laura Codruţa Kovesi. Venită în cel mai delicat moment pentru DNA, de la înfiinţare până în prezent, conferinţa a fost o mutare importantă în acest război de “public relations” (PR) între taberele politico-juridice, intens susţinute financiar din zone obscure.

Cum nu sunt tocmai un fan al şefei DNA, nu aş putea spune că am avut aşteptări prea mari înainte de participarea la conferinţă. În cinci ani de interviuri cu întrebări dinainte stabilite (doar la instituţii de presă prietene) şi de statui ridicate în tot felul de publicaţii internaţionale (care, între noi fie vorba, au propriile interese), Laura Codruţa Kovesi nu a demonstrat că ar avea un vocabular prea bogat, că ar fi vreun geniu al retoricii sau vreo culme a coerenţei logice. Am înţeles, procurorii nu trebuie să fie maeştri ai scenei, ci jongleri ai Codului de Procedură Penală. Prin urmare, mă aşteptam ca la conferinţa de presă să asist la un monolog al Laurei Kovesi sau, cel mult, la o declaraţie urmată de trei întrebări comode. Continue reading

Când se joacă prostul cu bumerangul

Un ţipăt la unison se aude pe Facebook, plângere şi bocet mult, vorba prorocului Ieremia. Lumea bună îşi jeleşte conturile blocate şi postările şterse, chipurile, de hoarde de troli pesedişti. Neprihăniţii care salvează România în fiecare duminică între 18.00 şi 22.00, creştinii care îşi iubesc aproapele doar când cugetă ca ei, ateii care nu ar face rău niciunei fiinţe, cu excepţia semenilor atinşi de ciuma roşie – cu toţii sunt loviţi în această perioadă tulbure de persecuţia şi cenzura puse la cale în enigmatice laboratoare politice, cu o contribuţie involuntară a algoritmilor imperfecţi ai lui Zuckerberg. Continue reading

Procurorului general i-a rămas Constituţia mică

Aflat parcă în plină campanie de PR, procurorul general Augustin Lazăr coboară din sferele înalte ale interviurilor în presa internaţională şi îşi face timp să se ia la trântă cu Parlamentul. După ce s-a făcut de râs atacând în contencios administrativ OUG 13/2017, augustul şef al Ministerului Public a găsit de cuviinţă să citeze trunchiat din Constituţie.

În relaţia cu “organul reprezentativ suprem al poporului român”, Augustin Lazăr a considerat potrivit ca instituţia pe care o conduce să se autoinvite la lucrările unei comisii, iar la eveniment să fie trimis un funcţionar oarecare. Confruntat cu realitatea regulamentului Comisiei juridice a Senatului, procurorul general s-a supărat ca văcarul pe sat şi s-a grăbit să ne anunţe că nişte oameni răi îl împiedică să-şi exercite rolul constituţional. Continue reading

Icoana făcătoare de minuni a cuviosului Ghiţă Fugarul

A fost nevoie să apară Sebastian Ghiţă de câteva ori la măsuţă pentru ca SRI să descopere deontologia. Era pe când nu s-a zărit, azi îl vedem şi nu e, vorba Poetului, pentru că lumina stinsului amor dintre Ghiţă şi SRI ne urmăreşte încă.

S-ar părea că apariţia icoanei lui Ghiţă la televiziunea pe care încă o patronează ne-a adus o descoperire epocală: există o comisie parlamentară de control a activităţii SRI. Considerată până deunăzi un mit urban, comisia cu pricina dă semne că ar vrea să se ocupe şi cu altceva în afară de înlăturarea scamelor de pe epoleţi. Prindem din urmă vechea speranţă că vom afla cândva şi noi, muritorii de rând, de ce are nevoie SRI de un buget mai mare decât cele ale serviciilor similare din Franţa sau Germania. Sau mai uşor cu visele pe scări? Continue reading

De ce îl promovează ‘unul Puşcaş’ pe Adrian Năstase

romania curataDupă ce am contrazis-o în cazul familiei Bodnariu şi a propagandei ruse – într-un limbaj mai dur, dar cu argumente, nu cu atacuri la persoană – pe Alina Mungiu-Pippidi, editorialista “României curate” răspunde în acelaşi stil practicat în ultimele articole pe care le-a semnat: cu afirmaţii pretins axiomatice, atacuri la persoană şi o remarcabilă absenţă a argumentelor. Continue reading

Cazul Bodnariu: De ce bate câmpii Alina Mungiu-Pippidi?

AlinaMungiuPippidi - CopieAm citit azi un articol în care doamna Alina Mungiu-Pippidi invoca Serviciul de Informaţii Externe pentru o intervenţie de urgenţă în cazul Bodnariu. De fapt, este al doilea articol scris de editorialista „României curate” pe această temă. Dacă primul avea o idee mare şi lată – norvegienii sunt infinit mai civilizaţi decât noi şi, deci, indiferent de particularităţile unor cazuri aflate în dezbatere, sigur ei au dreptate –, din al doilea articol, cel de azi, aflăm cu stupoare că românii care cer returnarea copiilor familiei Bodnariu sunt manipulaţi de ruşi, poate chiar plăţi pentru a destabiliza atmosfera paradisiacă a Europei progresiste. Continue reading

Traian Băsescu şi autodenunţul ‘scăpat’ în direct

basescu b1tvPoate sună ciudat, dar în ultimele luni, de când a părăsit Dealul Cotrocenilor, am ajuns să-l apreciez pe Traian Băsescu. După o foarte plăcută şi reconfortantă (pentru caracterul salubru al spaţiului public din ţara noastră) perioadă în care a tăcut, fostul preşedinte s-a apucat de debitat prostii populiste la foc automat. Dacă ăsta e Traian Băsescu fără chingile funcţiei prezidenţiale, încep să admir stăpânirea de sine de care a dat dovadă timp de 10 ani. Derapajele de limbaj atât de cunoscute sunt, de fapt, mici erori în comparaţie cu potenţialul debit de afirmaţii generatoare de perplexităţi. Continue reading

Cultele religioase din România şi criza refugiaţilor

refugiati11Într-o serie de articole pentru stiripesurse.ro, am prezentat câteva opinii şi poziţii oficiale ale cultelor religioase din România cu privire la criza refugiaţilor.  Liderii religioşi au fost chestionaţi cu privire la atitudinea cultelor faţă de refugiaţi, modul în care sunt sfătuiţi credincioşii să reacţioneze şi eventualele pericole care izvorăsc din actuala criză a refugiaţilor. Continue reading

Victor Vadim Tudor Ponta şi tardiva reacţie a lui Klaus Iohannis

ponta vadimLa fel cum poporul român s-a născut, în limbajul mitologic de lemn, din doi bărbaţi – Decebal şi Traian –, premierul Ponta pare, în ultima perioadă, copilul politic al controversaţilor Viktor Orban şi Alexis Tsipras. Naş de botez o fi fost Corneliu Vadim Tudor, motiv pentru care “copilul”, dacă nu i-a preluat numele, îi duce mai departe măcar năravul şi prejudecăţile. Continue reading

Doamnei Maria Grapini, cu toată dragostea

grapiniStimată doamnă europarlamentar, permiteţi-mi să vă reţin doar câteva minute. În cei aproape trei ani de când aveţi parte de o atenţie mediatică importantă (din momentul în care v-aţi asumat o funcţie de ministru), s-a lipit de dumneavostră o foarte supărătoare etichetă. Să o spun într-o manieră cât se poate de delicată: aveţi unele dificultăţi în a folosi corect limba română. Sunt convins că este foarte neplăcut să aveţi parte de critici, glume şi chiar jigniri de-a lungul şi de-a latul internetului, din partea celor pe care îi numiţi „vrăjmaşi”. Vreau să vă asigur că nu am niciun fel de antipatie faţă de dumneavoastră, nu sunt animat de interese politice şi nici nu-mi propun să revoluţionez deja ampla nişă a glumelor despre Maria Grapini. Scriu, aşadar, fără patimă, în speranţa că nu e totul pierdut. Continue reading