Aflarea în treabă la timişoreni

Celebrul filozof răposat Petre Ţuţea avea o vorbă: „Mi-am dorit de multe ori să fac o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.”

Cuvintele acestea mi-au venit în minte de mai multe ori în ultima perioadă, zgândărite parcă de faptele unor concitadini. Aflarea în treabă i-a împins pe unii timişoreni către aşa-zise proteste, pe teme care mai de care mai stringente şi mai inteligente.

Bunăoară, zilele trecute, imediat după deschiderea şantierului din Piaţa Bălcescu, în zonă au apărut afişe care chemau la o „recucerire” a oraşului de către cetăţeni, de unde în prezent primăria comite îngrozitorul abuz de… refacere a infrastructurii. Indignările de gloată şi sudalmele colective se petrec în singura perioadă din an propice unor lucrări ample, semn că deja celebrul conservatorism feroce al timişorenilor s-a extins şi asupra gropilor din asfalt şi a ambuteiajelor. De teama unui anotimp pe rute ocolitoare, inspiraţii protestatari îşi apără sărăcia, nevoile şi neamul. Iar când protestele ar putea deveni întemeiate (undeva în octombrie, dacă redeschiderile de trafic promise nu se vor petrece), indignarea justificată va fi fost deja aruncată în derizoriu de aflarea în treabă a celor care au pus carul înaintea boilor.

Tot la capitolul „aflare în treabă prin protest” avem un grup de timişoreni care au organizat o petrecere silenţioasă. A fost modul lor de a protesta faţă de aplicarea Legii 61/1991 republicată în 2011. Pe baza respectivei legi, la sugestia poliţiei locale, viceprimarul Traian Stoia a dispus întreruperea activităţii unor cluburi din oraş, pe o perioadă de 30 de zile.

Vrem civilizaţie, însă doar când ne convine. Dreptul de a tulbura liniştea celor care nu-şi pierd nopţile prin cârciumi a căpătat la Timişoara un neaşteptat caracter inalienabil. Desigur, s-ar putea naşte proteste în jurul multor chestiuni vitale din această ţară, însă erecţia spiritului civic vine tocmai din baruri şi discoteci. Dacă romanii primului secol vorbeau de „pâine şi circ”, se pare că noi, falnici urmaşi ai lor, am ajuns să considerăm doar circul indispensabil.

Leave a Reply