Afară cu ungurii din ţară?

Zeci de mii de români scandând la unison „Afară, afară cu ungurii din ţară”. S-a întâmplat pe Arena Naţională, cu ocazia meciului dintre România şi Ungaria, contând pentru preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal. Desigur, multe prostii se pot auzi pe stadioanele de fotbal şi, în general, ar fi o pierdere de vreme să le dăm tot felul de interpretări metafizice. Însă cazul de faţă se încadrează într-un context mai larg, într-un fenomen nu doar stupid, dar şi periculos.

Xenofobia românilor pleacă de la resentimente istorice şi temeri contemporane. Culmea, cei care trăiesc în zone lipsite de unguri sunt cei mai înverşunaţi. Sunt genul de oameni care nu au auzit în viaţa lor vorbindu-se în maghiară pe stradă, dar sunt convinşi că, în Harghita şi Covasna, vânzătoarele nu-ţi dau nici măcar o pâine dacă nu ştii să o ceri pe limba lui Attila. Mai mult, în creierii unora pluteşte convingerea că Ungaria pregăteşte o invazie în Ardeal sau, din contră, că încearcă să acapareze Ardealul prin tehnici subliminale. Diverşi indivizi – politicieni, analişti, jurnalişti – ne insultă şi îşi insultă inteligenţa sugerând că aşa ceva ar fi posibil în actualul context internaţional, cu România şi Ungaria membre ale UE şi NATO.

În timpul meciului de fotbal de vineri, spectatorii afişau pancarte pe care scria „1918”. Pesemne că ungurii ar fi trebuit să-şi roadă pumnii de ciudă la vederea „subtilului” mesaj. Bravii suporteri scapă din vedere ceva. Băieţii aceia care s-au întâlnit pe 1 decembrie 1918 la Alba Iulia erau animaţi de tot felul de sentimente patriotice, însă nu şi de xenofobie. Mărturie stă însăşi rezoluţia Marii Adunări Naţionale, în care, printre altele, erau proclamate următoarele: (1.) „Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.” şi (4) „Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.”

După toate discriminările de care au avut parte în vechiul imperiu, ardelenii şi bănăţenii care au gândit unirea cu România nu au vrut să le plătească ungurilor cu aceeaşi monedă. Noi am vrea. Îmi place să cred că s-au inspirat chiar din Biblie, din porunca pe care Dumnezeu le-a dat-o evreilor la ieşirea din Egipt: „Să nu asupreşti pe străin; ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.” A avea o atitudine xenofobă din raţiuni istorice, făcând şi apel la 1918, devine brusc nu doar stupid, dar şi jignitor faţă de proprii înaintaşi.

Fără să cad în teorii ale conspiraţiei, nu pot să nu mă întreb ce interes au unii români să menţină în viaţă flacără xenofobiei. De ce ajung gesturile unui extremist ca Csibi Barna să fie prezentate ca parte a unei conspiraţii anti-naţionale? De ce câteva sute de ultraşi violenţi sunt văzuţi ca fiind reprezentativi pentru o întreagă etnie? Şi, mai ales, de ce unii politicieni sunt mai preocupaţi de o problemă fictivă, cum ar fi „pericolul” László Tőkés, decât de adevărata agendă a celor care i-au ales? Le stă unora în gât decoraţia lui Tőkés, de parcă ar fi primit Ordinul Steaua României pentru ataşamentul faţă de românism, nu pentru rolul jucat în declanşarea Revoluţiei din 1989. Dacă Tőkés s-ar declara peste noapte comunist, ar mai avea sens toată această indignare de gloată, dar până când o asemenea absurditate se va produce, retragerea decoraţiei nu ar fi decât o victorie a Securităţii, după cum bine scria un jurnalist.

În plus, dacă tot vrem să dăm ungurii afară din ţară, ar trebui să ne gândim şi la lucrurile pe care le-am putea pierde. Poate aşa am lua-o mai uşor cu vitejia ultra-naţionalistă pe scări. Cât despre mine, eu sunt sigur: nu am niciun motiv să vreau să o dau afară din ţară pe tanti Dudaş, vecina mea de vizavi. E drept că limba română nu e punctul ei forte, dar face nişte prăjituri delicioase, pe care le mai şi împarte de fiecare dată cu noi, vecinii ei români.

ZIUA de Vest

4 responses on “Afară cu ungurii din ţară?

  1. Cosma Alexandru

    Buna ziua.
    De unde sunteti domnule Puscas?
    Asta e articol din Ziua?
    De faptul ca in Ungaria acu vreo 2 saptamani s-a scandat pe stadioane “sa intram cu tancul in Romania” nu ziceti nimic?

  2. Florin Puşcaş Post author

    Din Bihor sunt, din zona Aleșdului, lucru pe care l-ați fi putut afla și dacă accesați pagina „Despre” de pe acest blog. Da, articolul a fost publicat și în ZIUA de Vest.
    Desigur, și ungurii au nebunii și xenofobii lor. Eu m-am referit doar la ceea ce ține de noi, românii. Sunt convins că sunt și maghiari care sunt gata să critice atitudinea conaționalilor de pe stadioane.
    Reiau aici ce scriam zilele trecute pe Facebook, poate e relevant…

  3. Cosma Alexandru

    dar de ce nu puneti ce striga ungurii pe stadioane in articolul cu ce striga romanii?
    de faptul ca minoritatea romana din secuime e cea mai oropsita minoritate din Romania ati scris?
    faptul ca avetiu nume maghiarizat nu va pune pe ganduri?
    dar faptul ca in Satu Mare de unde sunt eu,sunt doar o treime maghiari dar la abc nici nu-ti zice in romana,doar teszeg va place?…
    dar faptul ca au pus toate piedicile posibile sa punem un tricolor intr-o intersectie din oras va zice ceva?
    dar ca au fost foarte deranjati ca pe palatul administrativ s-a pus un tricolor mare va place?

Leave a Reply