Mişcarea Populară sau operaţiunea „reşaparea himenului” (+situaţia PNŢCD)

„USL e în această clipă o alianţă de stânga, iar o alternativă la Uniune trebuie să fie, deci, de dreapta”, zice Cristian Preda pe blogul personal. Şi aşa se naşte încă o struţo-cămilă în politica dâmboviţeană – Mişcarea Populară. Foarte interesantă această alianţă, în care partenerii PDL sunt mult prea mărunţi pentru a conta. Practic, avem în faţă un PDL în haine noi. Aparenţa unui nou drum, cu alte culori, dar cu aceiaşi oameni. Era, poate, ultima mare carte pe care pedeliştii o aveau de jucat, după instalarea unui guvern nou, cu un premier mai simpatic decât Petre Roman în perioada lui de glorie (la cărţi mărunte putem trece măsurile populiste, frauda electorală, manipularea prin sondaje ş.a.).

Din Mişcarea Populară vor face parte, din câte se pare, PDL, PNŢCD (cel puţin „aripa Pavelescu”), Partidul Ecologist Român, UNPR şi nu numai. Se adaugă „ONG-urile apropiate de partid”, printre care regăsim, probabil, fundaţii creştin-democrate şi noi republici, cu Baconschi şi Neamţu în frunte. Dintre aşa-zişii parteneri, cu electorat subunitar, doar UNPR ar fi venit, chipurile, cu pretenţii. Restul sunt mulţumiţi cu orice vor primi.

În realitate, singurii care ar putea conta sunt ţărăniştii. Cazul lor este însă mai complex. În continuare împărţiţi în cel puţin trei tabere, aceştia nu sunt încă în situaţia de a face alianţe electorale. Negocierile cu PDL sunt revendicate de Pavelescu, cel care declară pentru hotnews.ro: „La congresul PNTCD din 2009 s-a votat colaborarea cu PDL si s-a votat un protocol pentru sustinerea PDL la alegerile din 2012. La vremea respectiva am discutat cu Emil Boc, Adriean Videanu si Vasile Blaga. Pe baza acestui protocol am reluat negocierile acum cu PDL pentru o constructie de centru dreapta care sa fie afiliata la Partidul Popular European, practic, sub umbrela PPE.”

Nu ştiu câţi oameni au participat la respectivul congres din 2009, dar cu siguranţă hotărârile de atunci nu mai sunt relevante dacă se doreşte o alianţă adevărată. Că Pavelescu şi-ar dori de fapt doar să ajungă el în parlament, e altă poveste. Acelaşi Pavelescu mai declară că PNŢCD nu va face niciodată alianţă cu PSD, uitând că PDL e tot un moştenitor al FSN-ului, chiar dacă, la un moment dat, au migrat de la stânga la dreapta, din Internaţionala Socialistă către PPE.

Dar nici „aripa Ciorbea” nu exclude total alianţa cu PDL. Persoane din jurul fostului premier susţin că sunt gata de compromisuri, că reprezentanţii PDL şi USL îi curtează demult şi urmează să fie aleasă soluţia cea mai bună pentru viitorul partidului. De fapt, negocierile cu USL fuseseră secrete până când Viorel Sasca, consilier judeţean de Timiş, a scăpat porumbelul.

Mai rămâne doar o dilemă. De ce ar vrea pedeliştii să-i bage în seamă pe ţărănişti, după ce tot ei le-au dat cândva lovitura fatală? Pentru nişte mize cam mărunte şi improbabile, aş zice eu, nicidecum de dragul colegialităţii în Partid Popular European:

- Alianţa cu un partid istoric dă bine la credibilitate, chiar dacă mulţi consideră PNŢCD-ul un partid mort.

- „Recuperarea electoratului ţărănist din ’96”, electorat care, dacă mai există, nu va fi reactivat nici de o alianţă cu PDL, nici de una cu PSD. Singura şansă ar fi fost o alianţă cu PNL, lucru logic şi de bun-simţ, ţinând cont de faptul că liberalii au o datorie mai veche faţă de ţărănişti, care i-au tras cândva după ei în parlament.

- Atragerea electoratului monarhist, lucru iarăşi mai puţin probabil, dacă ne amintim de atitudinea lui Băsescu faţă de Rege şi de transformarea pedeliştilor în apologeţi ai poziţiei preşedintelui. În momentul de faţă, electoratul monarhist e izolat în PNŢCD şi în PNL, fără fonduri banane de sus, pentru promovarea cauzei, aşa cum au noii republicani. Partea tristă e că nici monarhiştii din PNL nu au mari motive de visare, însăşi alianţa lor cu PSD având ca unic scop accederea lui Crin în fotoliul de la Cotroceni. Iar odată ajuns acolo, mai greu cu monarhia pe scări, aşa cum s-a văzut şi în cazul lui Constantinescu.