Poli Timişoara, încotro? Ciocoii pândesc la colţ

Marian Iancu nu a fost niciodată prea simpatizat în Banat. Nu că omul nu ar avea, cel puţin aparent, meritele lui. Doar că şi bubele îi sunt pe măsură. De ce o fi intrat mahărul petrolist în fotbal, numai el ştie (gurile rele ar susţine că avea nişte bani de spălat, dar asta nu e treaba noastră). Oricum am da-o, Iancu a făcut din Poli o echipă care se bătea din nou la titlu. Mai cu inginerii financiare, mai cu ajutor aproape ilegal de la autorităţile locale, Poli Timişoara era pe drumul către performanţa sportivă. Însă, aceleaşi guri rele ar spune că, în ciuda datelor oficiale, Iancu a ieşit pe plus din afacerea asta, că bani de acasă nu a adus, iar meritele numai ale lui nu sunt. Iar acum, când echipa a ajuns în liga a II-a tocmai din cauza acelor “inginerii”, omul se gândeşte să renunţe la fotbal.

Dar la Poli e rost de câştig, mai ales că autorităţile locale se gândesc să pompeze bani în continuare. Îmbogăţiţii patriei, foştii securişti, paravanele securiştilor, devalizatorii statului şi parveniţii de rând stau la coadă. Să jumulească ce mai e de jumulit, să spele ce mai e de spălat. Unii vor să devină acţionari, alţii se oferă să managerieze pe bani publici. Consiliul Local şi Consiliul Judeţean vor acum să cumpere echipa, unii politicieni îşi construiesc de zor un capital de imagine pe seama ei, iar oamenii de afaceri caută variante de asociere în acţionariatul clubului. Nu mai ştii cine vrea să salveze pacientul şi cine se înghesuie doar să-l buzunărească. Timpul o va lămuri şi pe asta, dacă mi se permite clişetul. Păcat, totuşi, de publicul ăsta frumos de la Timişoara!…