Titlu anost pentru o leapșă interesantă

Cine a zis că roata e rotundă și se învârte a cam avut dreptate. Pe la începuturile mele blogosferice obișnuiam să îi judec foarte aspru pe bloggerii care își lasă în paragină pasiunea virtuală. Nu a trecut mult timp și iată-mă ținând doar de frumusețe bunătate de blog, căruia îi mai și plătesc hostul. Dar, vorba unui înțelept al lumii virtuale, pentru orice eventualitate, e bine să ai un loc în care să te desfășori. Blogul e al tău și, în principiu, nu te dă nimeni afară din el. Nici măcar în momentele în care ții o lună un titlu greșit și nimeni nu se îndură să-ți atragă atenția.

La fel ca în alte ocazii, mă salvez tot cu o leapșă. Am cerșit-o și am primit-o de la Tomata. Se întâmpla în urmă cu aproape trei luni, iar eu, ca robul netrebnic grăbit să-și îngroape bănuțul de teama hoților, am pus leapșa la păstrare. Lenea e cucoană mare și mai departe cred că ar fi cazul să termin cu avalanșa de clișee și să mă apuc de întrebări și răspunsuri.

Câte cărţi ai citit până acum în 2010?

De început am început multe. De terminat cu cred că am terminat decât vreo 5. Mai am 5 începute.

Câte cărţi de ficţiune şi câte de non-ficţiune?

Doar vreo patru de ficțiune, deși îmi fac o mai mare plăcere. În rest sunt volume istorice, de eseuri etc.

Care e proporţia de scriitori bărbaţi vs. femei?

Doar două femei. Niciuna la partea de ficțiune. Nu e o chestie de misoginism, însă am citit puține cărți scrise de femei. Și mai puține mi-au plăcut.

Care e cartea preferată citită până acum în 2010?

Ar fi foarte ciudat să vă spun că mi-a plăcut aceeași carte ca Tomatei? „Caietele lui Serafino Gubbio, operator” de Luigi Pirandello e într-adevăr un roman fascinant. S-a întâmplat să-l citesc anul ăsta. Mi-a plăcut și „Idolii forului”, dar despre asta altă dată.

Care e cartea care ţi-a plăcut cel mai puţin până acum în 2010?

Hmmmm… nu prea m-am potrivit cu „Manuscris găsit într-un buzunar și alte povestiri” de Julio Cortázar. Dar am impresia că eu sunt de vină, nu volumul de povestiri.

Ai început vreo carte şi n-ai putut să o termini?

Mai multe, cum spuneam. Printre ele și volumul lui Cortázar, dar cred că mă reapuc de el în curând.

Care e cea mai veche carte citită?

Biblia. În afară de asta nu știu.

Dar cea mai nouă?

„Idolii forului” sau „Amintiri în alb și negru” a lui Dan Negru. Au apărut în aceeași perioadă, posibil chiar în aceeași săptămână.

Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?

Cel mai lung e „Manuscris găsit într-un buzunar și alte povestiri”, iar cel mai scurt „Povestașul”.

Cea mai lungă şi cea mai scurtă carte?

Asta nu mai știu și nici nu le am la îndemână.

Câte cărţi împrumutate şi/sau de la bibliotecă?

Niciuna. Incredibil dar adevărat. Am primit multe cărți anul ăsta. Mi-am și cumpărat…

Câte cărţi citite sunt traduceri?

Din cele 10 (parcă) începute, 3 au fost scrise în românește.

Care e cel mai citit autor anul acesta?

Luigi Pirandello. Pe lângă Serafino Gubbio am mai citit și „Unul, nici unul și o sută de mii”.

Ai recitit vreo carte?

Parțial „De veghe în lanul de secară” când a sucombat Saliger și tot parțial „Mătușa Julia și condeierul”, când a murit „mătușa” din carte.

Care e personajul preferat din cărțile citite până acum în 2010?

Ah, nu am. La fiecare mi-a plăcut câte ceva și altceva m-a scos din sărite. Poate ar trebui să-mi iau săritele cu un număr mai mic.

Ce ţări ai vizitat prin cărţile citite?

Bună asta. Păi să tot fi fost Italia, SUA, Germania, Argentina, Peru, etc.

Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată?

„Amintiri în alb și negru”, cu siguranță! Dar a meritat.

Ce scriitori descoperiţi în 2010 ai vrea să citeeşti mai mult?

Pirandello și Cortázar

E vreo carte a cărei lectură îţi pare rău că ai amânat-o?

Pffff… îmi pare rău că amân multe. Unele cărți te găsesc la momentul potrivit.

Cam asta a fost leapșa. Am tot scris la ea trei zile. Se vede treaba că nu mai știu să scriu pe blogul personal. Leapșa se dă mai departe către Bogdan Epureanu, Ioan Andoni, Ionuț și Corneliu. Dacă o mai vrea cineva… e la promoție. Nu costă decât un link.