Până acum vreo 200 de ani, lumea era un loc mult mai urât mirositor decât în prezent. Vreme de sute de ani, din colibele ţăranilor până în palatele împărăteşti, duhoarea era la ea acasă. Regina Elisabeta I a Angliei se considera pe sine un model în ceea ce priveşte igiena personala. Susţinea că face baie la fiecare 3 luni, indiferent dacă are nevoie sau nu.
“Pe vremea de care vorbim, în oraşe domnea o duhoare pentru noi, modernii, de neînchipuit. Străzile trăsneau a gunoi şi bălegar, curţile dosnice a urină, casele scărilor a lemn putrezit şi murdărie de şobolan, bucătăriile a varză stricată şi seu; încăperile neaerisite duhneau a praf mucegăit, dormitoarele a cearşafuri unsuroase, a paturi de puf umed şi a mirozna înţepător-dulceagă din oalele de noapte.
Din cămine trăsnea pucioasa, din tăbăcării duhneau leşiile corosive, din căsăpii sîngele scurs. Oamenii puţeau a sudoare şi haine nespălate; gura le duhnea a dinţi stricaţi, stomacurile a zeamă de ceapă, iar corpurile, cînd nu mai erau prea tineri, a brînză veche, lapte acru şi bube. Duhneau rîurile, pieţele, bisericile, duhneau pe sub poduri sau în palate. Ţăranul trăsnea deopotrivă cu popa, ucenicul meseriaş cît nevasta de meşter, puţea toată nobilimea, ba chiar şi regele, cu o duhoare de animal de pradă, iar regina ca o capră bătrână, atît vara, cît şi pe timp de iarnă. Fiindcă lucrării schimonositoare a bacteriilor nu i se ştia încă în secolul al optsprezecelea măsura, aşa că nu era făptuire a omului, nici ziditoare nici distrugătoare, nu era nici o vădire a vieţii înmugurind sau descompunîndu-se, care să nu fie însoţită de vreo împuţiciune.”
La recomandarea săptămânii avem o carte despre Franţa secolului al XVIII-lea, un roman al scriitorului Patrick Suskind. Grenouille, personajul principal al romanului “Parfumul“, este un tânăr controlat de simţul lui olfactiv peste măsură de dezvoltat. Pentru el, lumea nu poate fi percepută decât prin intermediul mirosului, acesta fiind singurul aspect care dă valoare obiectelor şi oamenilor.
Mirosul are un rol important în determinarea stărilor de beatitudine. Un miros plăcut îţi poate aduce instantaneu zâmbetul pe buze sau chiar te poate face să te îndrăgosteşti, în timp ce o duhoare îţi poate strica tot cheful de viaţă. Uneori, prin cine ştie ce fel de conexiuni, mirosurile te poartă în trecut şi fac să reînvie lumi pierdute. Grenouille înţelege mai bine ca oricine acest lucru şi este hotărât să-şi supună lumea cu ajutorul unui parfum perfect. Un parfum preparat din “esenţă” de fecioară. Iar cum fecioarele refuză să se supună ritualului prelevării de miros, Grenouille este nevoit să le ia viaţa.
Aşa cum v-am obişnuit, romanul recomandat e accesibil tuturor şi uşor de parcurs în puţinul timp liber de care dispunem. Contexul actual nu e chiar atât de diferit faţă cel descris de Patrick Suskind. Duhorile există în continuare. Ba chiar s-au impregnat în oameni, devenind o caracteristică a sufletelor noastre moarte şi intrate în putrefacţie. Chiar şi “fecioarele” care răspândesc o mireasmă plăcută de viaţă rezistă cu greu în faţa unor “Grenouille” hotărâţi să parvină şi să subjuge. Aşadar, fie că vă place să faceţi conexiuni şi să învăţaţi lucruri noi, fie că sunteţi în căutarea unei poveşti captivante, romanul Parfumul nu trebuie ratat. Lectură plăcută!
Nevasta-mea a citit cartea (de vreo 3 ori), mi-a povestit-o si mie, apoi eu am vazut filmul pe care l-am povestit mai departe. Si povesteam pret de vreo 5 ore, cand el a durat 3
E foarte buna povestea.
Bine ai venit pe aici!
Tot cam acum 150-200 de ani si tot interesant este faptul ca cel mai erotic gest (acceptat social) pe care puteai sa il faci unei femei era sa ii saruti incheietura mainii… Vorbim de serate boieresti si atmosfera de curte, nu de “Pamantul” de E.Zola…
Fain ciclul ,,Recomandarea saptamanii”, fain si “Parfumul”. Succes!
nu stiu de ce, dar filmul mi s-a parut ca bate cartea. Vorba lui Jordas – stai si povestesti si povestesti…si restul se uita ciudat la tine fiindca nu pricep ce a fost asa spectaculos, dar tu insisti…
Dupa ce am vazut filmul (n-am citit cartea) am cautat peste tot parfumul ala, luand la pas mai toate duty-free-urile. Cum nu am gasit, am reluat filmul si mi-am facut singur vreo doua sticlute. Apropo, e pe terminate, trebuie sa ma pregatesc de un nou ciclu de productie
@Ariton C. Adevarul e ca sarutatul incheieturii e un gest erotic. Nu cred ca am vazut pe cineva facand-o in public.
Mulumesc!
@cristina Mie mi-au placut amandoua, desi cartea un pic mai mult. In timp ce am citit-o mi s-a conturat in memorie si filmul. Nu pot citi sa sa-mi imaginez totul. Asa ca filmul a fost asa… o completare mica.
@boghi Sper ca domnisoarele s-au lasat de buna voie, nu a trebuit sa le omori mai intai ca Grenouille.
Ma gandeam eu ca esti prea carismatic de la o vreme…
Domnule Florin imi place cum gandesti. Nu vreau sa fac un coment ci doar sa iti urez succes in ceea ce faci. Esti un baiat fain.
Acum, o rugaminte am la tine. Vreau sa mai vad macar un filmulet creat de tine. Imi este dor, cred ca tuturor de pe acest blog
Tinem legatura.
Sa-mi fac si eu simtita prezenta pe aici si sa spun ca eu am mai citit de Suskind si Porumbelul.
Dar nu stiu ce sa spun inca despre autor… ma intriga, dar nu pot spune neaparat ca imi place.
@Eu Poate o sa mai fac si filmulete. Numai sa-mi vina o idee.
@RalucaEA Eu nu am mai citit nimic de Suskind. Ce anume te intriga?
Oh, da. Parfumul e o carte foarte buna. Poate odata, candva, am sa o recitesc.
@Tomata
Este si pe scribd.com