Campanie electorală la zoo

Să ne imaginăm că România e o mare grădină zoologică. Nu, nu am început bine. Să ne imaginăm că doar politica e o mare grădină zoologică. Şi peste 10 zile sunt alegerile pentru preşedinţia adunăturii de presupuse necuvântătoare. Acum sarcina noastră ar fi aceea de a ne da seama din ce specii sunt candidaţii şi astfel să îl alegem pe cel mai breaz.

Sau să presupunem că stimabilul Ciolitto a primit o leapşă care îl frigea la degete ca un cartof scos din cuptor. Leapşă pe care mi-a aruncat-o mie, crezând probabil că aş fi cine ştie ce zoolog şi că îmi pierd vremea cu identificarea speciilor de animale. Cum se întâmplă ca această a doua presupunere să aibă şi o doză de real în ea, în cele ce urmează o să încercăm să aflăm (adică eu şi cu mine) ce fel de animale au fost candidaţii la preşedinţie într-o viaţă anterioară. Staţi liniştiţi, evident că nu a existat nicio viaţă anterioară, însă lepşele se execută, nu se discută.

Să purcedem aşadar în zoolandul electoral!

Traian Băsescu – ar putea fi şarpe. E şiret dă impresia că e stăpân pe situaţie. Muşcă tot ce e pe aproape, inclusiv colaboratori. Iniţial am crezut că e vulpe, dar vulpea e caracterizată mai ales de furt. Iar Băsescu, la capitotul ăsta, nu e inocent dar nici nu e în top 10.

Crin Antonescu – pare a fi pisică. Frumuşel şi alintat, nu pare nici prea inteligent nici prea folositor. Tare am impresia că e valabilă vorba cu pisica blândă care zgârâie rău.

Mircea Geoană – hmmm… în afară de catâr nu îmi vine nimic în minte. Încăpăţânat când nu trebuie, nu e nici cal nici măgar. Dă cu copita în baltă când ţi-e lumea mai dragă şi se crede ceva mai inteligent decât măgarii. Caii însă se uită în jos la el.

Sorin Oprescu – nu ştiu cum o fi ajuns el la grădina zoologică pentru că mie mi se pare un câine comuniar. Latră la caravanele care nu îl bagă în seamă şi o face în stilul lui învăţat în cartier.

Kelemen Hunor – separatistul nostru drag, apărut din seninul UDMR, ce poate să fie altceva decât cuc?

Corneliu Vadim Tudor – cu riscul de a-l plagia pe expeditorul lepşei mirobolante, tribunul sărit de pe fix aduce fără îndoială cu un curcan.

Gigi Becali – pare din aceeaşi specie de curcani ca aliatul mai sus menţionat. Totuşi, de dragul nuanţelor, îl putem încadra în specia ovinelor. Berbec să fie!

Remus Cernea – fără îndoială din specia maimuţelor. De altfel, asta o confirmă şi singur. Darwin să trăiască! Abundenţa de păr e un indiciu hotărâtor de asemenea.

Ovidiu Iane – candidat din partea Partidului Ecologist, mă face să mă gândesc la o zebră. Nu ştiu prea multe despre el. Doar discursurile împleticite ce m-au ajutat să îmi formez o imagine cât de cât.

Constantin Rotaru – omul anticapitalism se aseamănă, îmi pare, cu un bivol alb. Altfel nu văd de ce se scaldă în mocirla ideologiei comuniste.

Constantin Ninel Potircă – crescut la şatră şi ajuns să îşi dorească să fie “preşedintele tuturor românilor”, pare un viţeluş simpatic. Că se loveşte de o poartă mult prea înaltă ca să fie trecută în felul acesta, e partea a doua.

Gh. Eduard Manole – candidat independent, genul de animal care îi face pe restul locatarilor de la zoo să se întrebe: “Ăsta chiar există?”. Fondator al Partidului Demnităţii Naţionale, îl putem asocia cu un guguştiuc.

Acestea fiind zise, închid cartea de biologie de clasa a IV-a, schimb programul de pe Animal Planet şi revin în lumea bipezilor cuvântători. Nu neaparat pentru că ar fi mai bine, ci pentru că nu am de ales. Leapşa merge mai departe către oricine vrea să o ia. Nu o bag nimănui în farfurie. Ar mai fi poate de menţionat şi faptul că nu e cazul să se revolte cineva pentru caracterul mai puţin pertinent al postării. Glumele-s glume chiar şi atunci când ne-am dori să fie reale.