Ţineţi minte trei cuvinte: Florin Puşcaş preşedinte

Am hotărât să nu mai scriu articole cu tentă politică pentru o vreme. Ca orice hotărâre, şi aceasta şi-a găsit rapid buturuga care să-i încerce stabilitatea. Mai exact, am primit o leapşă de la stimabilul INconstantIN. Ar trebui să enumăr 10 motive pentru care nu îl votez pe Sorin Oprescu. Cu scuzele de rigoare, îmi permit să nu onorez leapşa sub forma în care mi-a fost predată. De altfel, sunt de acord cu toate cele 10 motive enumerate de el, la care aş mai adăuga doar alura de dictator şi mutra acră. În schimb, vă propun un exerciţiu al lipsei de modestie şi al grandomaniei. Să ne imaginăm fiecare dintre noi să am fi în locul preşedintelui.

Să presupunem că ne-am trezit în prima zi de mandat, locatari la Cotroceni, înfipţi bine în realitatea unui mandat de 5 ani în fruntea ţării. Ce fel de preşedinţi am fi? Nu ştiu voi ce părere aveţi despre propriile voastre persoane, însă eu ştiu ce anume m-ar face să nu mă votez pe mine însumi. O să enumăr doar 10 motive.

1. Nu sunt punctual. Cum ar arăta un preşedinte care s-ar lăsa aşteptat la întâlnirile diplomatice, la şedinţele cu partidele sau la conferinţele de presă?

2. Fac lucrurile în ultimul moment. Deşi de fiecare dată îmi promit că mă voi schimba, mereu mă trezesc în criză de timp, regretând că nu am făcut lucrurile la momentul oportun.

3. Sunt naiv şi credul. Un preşedinte dus de nas de toţi apropiaţii nu este cea mai fericită imagine.

4. Sunt ofticos. Preşedintele trebuie să ştie să piardă şi să lase de la el. Nu este de dorit un preşedinte care să-şi ia jucăriile şi să plece la prima calomnie.

5. Nu sunt politically correct. Chiar dacă mie mi-ar conveni ca preşedintele să gândească la fel ca mine, probabil acest lucru ar fi dăunător pentru relaţiile externe ale ţării.

6. Nu pot să colaborez cu oamenii incorecţi. Din păcate, clasa politică este măcinată de interese şi incorectitudine. Un preşedinte este nevoit să facă unele compromisuri în legătură cu manevrele sistemului.

7. Nu mi-am demonstrat capacitatea de conducere într-un context macro. Nu se poate vota un preşedinte care nu a mai condus în viaţa lui altceva decat maşina. De altfel, nu se poate vota nici un preşedinte care a condus fabrici falimentare, ministere ineficiente, etc.

8. Nu cunosc în detaliu istoria ţării. Un preşedinte ar trebui să cunoscă trecutul ţării pe care o conduce. Numai aşa poate să o aprecieze şi să o respecte cu adevărat, evitând în acelaşi timp greşelile predecesorilor.

9. Nu vorbesc fluent cel puţin două limbi de circulaţie internaţională. Cred, şi sunt convins, că un preşedinte trebuie să vorbească fluent şi chiar cu un accent corect, cel puţin două limbi de circulaţie internaţională.

10. Nu îmi doresc să fiu preşedinte sau să îmi asum o asemenea responsabilitate. Evident, dorinţa este o condiţie sine qua non în procesul de accedere la orice funcţie.

Cred, şi sper, că v-am convins că nu sunt omul potrivit pentru preşedinţie. Dacă o să mă răzgândesc vreodată, aşa ca Oprescu, vă rog să mă trageţi de mânecă pentru a-mi alunga amnezia. Acestea fiind zice, vă urez succes în dificila sarcină de a alege fericitul beneficiar al votului dumneavoastră!

Leapşa merge mai departe către oamenii din blogroll-ul meu şi către oricine vrea să o preia, sub forma iniţială sau sub forma creată de mine. Cititorii fără blog sunt rugaţi să o rezolve aici, printr-un comentariu. Spor!