Omul care suferă de marţi

Marţi e o boală asemănătoare cu luni. Da, e şi o zi, dar asta e mai puţin important în contextul actual. Boala e mai degrabă o formă cronică de luni. Totuşi, dat fiind faptul că are mijloace specifice de acţiune, a fost catalogată ca boală independentă de cumplita luni. Se manifestă prin atacuri de panică la gândul că luni e o boală incurabilă, mâncărimi după urechi şi stări de apatie, în special atunci când medicamentele se găsesc cu dificultate (sâmbătămicină şi duminicoxil).

Omul care suferă de marţi pare a nu avea nimic special la prima privire. Mereu pus pe şotii şi în acelaşi timp cu o privire blazată aşezată pe nas, reuşeşte să-şi mascheze destul de bine boala. După câteva episoade acute de luni, suferinţa lui degenerează în marţi. Nici măcar medicii nu reuşesc să-şi explice de ce anume.

Ultima criză de luni l-a umplut de îngrijorare. Prelungirea suferinţei începe să semene cu simptomele iniţiale de marţi. Suferă de astenie de toamnă, frigul venit brusc îi îngheaţă picioarele, salariu nu are, dar toate astea nu ar conta dacă nu ar fi blestemata asta de luni. Şi luni se transformă încet şi sigur în marţi…

Camuflat în spatele atitudinii lui care te face să te întrebi dacă e arogant, beat sau doar blazat, omul care suferă de marţi începe să se întrebe ce anume nu e în regulă cu lumea asta. De ce l-a lovit marţi fix în moalele capului şi imediat după luni? De ce alţii par să nu fie deloc sensibili la boala asta? Când întrebările existenţiale rup rând pe rând bucăţi din inima lui îndurerată, îşi aminteşte de o întâmplare petrecută la începutul secolului XX. Când London Times a invitat o serie de scriitori să contribuie la paginile publicaţiei cu eseuri pe tema “Ce nu e în regulă cu lumea?”, scriitorul G.K. Chesterton a preferat în locul unui eseu, un răspuns scurt: “Eu“.

______________________________________________________________________________________

Text în reluare. Ceva mai proaspăt am scris pe voxpublica.ro: La furat de voturi cu mâna Bisericii

This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

20 Responses to Omul care suferă de marţi

  1. gmx says:

    Eu sufar numai luni…:)

  2. Marius Ola says:

    Da, frumos şi intersant text. Sunt momente în care timpul se dilată parcă prea mult şi ajungem să trăim doar o zi de marţi, pisica 13.:)

  3. Gabi says:

    Intr-adevar. Ma uit afara pe geam si ma intreb: What’s wrong with this picture?

  4. DoDu says:

    Eu am inteles ce-i cu omul, dar n-am inteles ce-i cu marti. Doar atat ca e azi? Singura bataie?

  5. Ionut says:

    Astia care sufera de miercuri mai au sanse ca au acces mai rapid la sâmbătămicina.

  6. @gmx E bine, insa asa a inceput si la omul care sufera de marti. :-D

    @Marius Ms! Eu ma declar liber de superstitii, insa asa… metaforic vorbind, multe zile seamana cu marti 13. :-D

    @Gabi A venit iarna pe la noi la Timisoara. Asta e in neregula cu imaginea. :-D Pe la pranz erau mai putin de 5 grade.

    @DoDu Marti e de multe ori o zi deprimanta. Dupa ce trece cumplita zi de luni, vine martea care e inca departata de weekend si apropiata de oboseala de luni. Uneori restul batailor raman la latitudinea cititorilor. Cel mai frumos e atunci cand scriitura capata mai multe sensuri si cititorul intelege chiar mai mult decat autorul a intentionat. Depinde de experientele prin care trece cititorul si nevoile pe care le are.

    @Ionut Miercuri poate fi catalogata chiar ca o placere. E mult spus “suferi” de miercuri. :-P

  7. Stii, boala zilei de luni poate fi invinsa pana la urma. Daca nu confunzi duminica seara cu vineri seara sau sambata seara. In ajun de luni trebuie sa faci ceea ce faci intr-o seara normala a saptamanii, cumva sa iti intri in “ritm”.
    Nu reuseste intotdeauna da’ ajuta.

  8. Da, numai ca daca stai pana tarziu sambata seara, te trezesti tarziu duminica dimineata. Deci duminica seara nu mai ai chef sa dormi inainte de 12. :-P

  9. boghi says:

    Weekend-ul care tocmai a trecut am facut o intoxicatie urata la sâmbătămicină. Abia pe la 5 dimineata am reusit sa inchid ochii.

  10. verne says:

    Genial raspunsul lui Chesterton !!!

  11. @boghi Banuiesc totusi ca pe moment a fost placuta intoxicatia… :lol:

    @verne Daca am fi macar din cand in cand la fel de geniali… :-)

  12. Vania says:

    Nu ţin să contaminez, dar eu aş vrea doar zile lucrătoare, ca să nu-mi ies din ritm.

  13. Si cum ramane cu ziua de odihna? Chiar asa…? :-)

  14. Andi says:

    Si azi m-am simtit ca in marti 13 :)
    Am trecut sa salut
    Noapte buna

  15. Sorry! Unii am mai fost si plecati cand s-a impartit norocul. :-)
    Nb!

  16. sebra says:

    M-a ferit Dumnezeu să sufăr şi de marţi.Destul că sufăr de luni şi duminică :)

  17. De luni intelegem. Dar de duminica…?

  18. sebra says:

    De ce duminica?Pentru ca se termina week si pentru ca dupa ea vine iarasi o zi nesuferita de luni.

  19. Deci tu savurezi o singura zi pe saptamana? ioioioi :-D

  20. malpraxis says:

    luni – abstract-lucid
    marti – usor timid
    dar vine miercuri
    si torn bautura…
    cat intra pa gura
    joi – am capul mare
    vineri – n-am picioare
    dar sambata devin simpatic…
    duminica-s galactic

    tigari, bautura si iarba cred ca s-au inventat sa putem trece mai repede peste luni si marti dar omul a “evoluat” si le folosim zilnic :) plus ca noi traim in romania…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>