01 februarie 2010
A trecut deja o lună de la moartea internetului. Încă nu se ştie cu exactitate de ce la 1 ianuarie, la intrarea în 2010, toate reţele de calculatoare au căzut. Toate eforturile de a lega oricare două calculatoare între ele sunt în continuare sortite eşecului. Unii oameni de ştiinţă mai pesimişti – sau poate realişti – susţin că internetul nu va mai exista niciodată. O stare de nesiguranţă şi totală dezordine a pus stăpânire pe omenire. Deşi multe din evenimentele prognozate – cel de-al treilea război mondial, invadarea statului Israel de către arabi, dispersia populaţiei din China – nu s-au întâmplat, altele la fel de rele bântuie planeta: foamete, epidemii, şomaj, infracţionalitate, migraţii masive.
În România, colapsul internetului nu a produs daune la fel de mari ca în alte părţi ale globului. În afară de dispariţia unor ramuri ale economiei, totul pare să se desfăşoare în limitele unei precare normalităţi. Bineînţeles, cazuri excepţionale izolate s-au semnalat, ca în alte ţări. Unii oameni dependenţi financiar sau psihic de internet s-au sinucis. Alţii au făcut-o doar pentru a-şi manifesta ataşamentul faţă de “Internetul cel mare şi sfânt”, cum îl numeau. Ceva de genul sinucigaşilor de dragul lui M. Jackson, însă într-un număr mult mai mare. Alţi oameni, de a căror existenţă nu se ştia, au avut ocazia să iasă la suprafaţă după ani de vieţuire în subterane, în faţa monitoarelor.
Ziarele, radiourile şi televiziunea au revenit la tehnici primare de funcţionare. Datorită lor putem să mai aflăm ce se întâmplă în lume, deşi multe din caractere mass mediei s-au schimbat radical. Nici electricitate nu avem decât două ore pe zi, cel puţin până când se va putea atinge vechea producţie cu tehnici independente de computere.
Cât despre mine, imediat după tragicul eveniment m-am mutat la proprietatea părinţilor mei din vârful unui deal din Bihor şi mi-am încropit o cabană. Ziua cultiv legume în mica mea grădină şi mă plimb prin pădure, iar seara, la lumina unei lămpi cu petrol, scriu în carneţelul meu, aşa cum făceam cândva pe blog. În lumea mea e o linişte desăvârşită care mă face să-mi doresc ca internetul să fi dispărut mai demult. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Aşa oamenii poate vor înţelege cât de absurde sunt propriile orgolii şi realizări, în condiţiile în care rodul muncii lor se poate evapora într-o secundă la trecerea dintre ani. La fel ca ei înşişi de fapt.
————————————————————————————————————————————————–
Acest articol este răspunsul la o leapşă primită de la Camytzi. Trimit provocarea mai departe către Boghi, Cristi Voiculescu şi oricine mai vrea să răspundă la întrebarea: “Ce s-ar întâmpla dacă internetul ar crăpa forever?”
P.S.: Primul episod din “Crimele din Blogosfereşti” e pe drum.
Ai dreptate, uneori uităm de simplitate, de a privi umil viaţa (umilinţă ca virtute), aspect ce ne-ar putea duce mai aproape de clipele de fericire.
Omenirea uita repede. Nici chiar noi nu suntem pastrati in memorie mai mult de cativa ani dupa ce ne ducem. Si atunci pentru ce atata efort investit in construirea unor Ego-uri atat de vremelnice?
Si postul l-ai trimis printr-un porumbel catre o alta planeta unde inca mai e internet?
Ce nebunie de anticipație! Unde n-aș avea norocul să ne reîntoarcem la scrisorelele trimise cu diligența!
@camytzi Parti pozitive ar fi ele mai multe, insa numai pe termen lung. Intr-o prima faza ar fi o debandada totala.
@Marius Ce sa le faci la bipezii astia… Isi fac singuri rau alergand dupa implinire.
@Gabi Pai nu stiu. Stiu doar ca desi cred anumite lucruri si sunt de acord tine, eu insumi ma trezesc alergand dupa o “slava desarta”.
@roxid Nuuuu…. l-am scris la revista “Blogosfera offline”. Am uitat sa precizez in articol ca am facut o asemenea revista?
@Andi Ar fi interesanta o reintoarcere in trecut. Cel mai tare mi-ar lipsi telefonul mobil cred.
Mie mi-ar lipsi mesajele de pe twitter, alea cu durerile de cap, raporturile despre mancat si starea vremii
Hmmm… ataci cumva subtil debitul meu de pe twitter?
La mine-a murit azi…
Totuşi nu definitiv. Nu?
Fară internet cred ca m-as putea obisnui, dar fara curent electric, nu!!
În cazuri extreme cred ne-am putea obişnui cu nişte situaţii mult mai grave decât ne imaginăm.
Ei, nu la debit ma refeream. Si nu la al tau: tu esti constient ca esti in public si ca nu ne intereseaza chiar orice detalii personale. Am eu in lista niste colege care raporteaza si cand sunt constipate. Si multe altele
O constipatie crunta poate sa iti aduca un ocean de inspiratie.
Zi-mi si mie care sunt sa le dau follow. 
Frumos…
Ar fi mai bine ca internetul sa ramana, altfel multi oameni vor iesi in strada
Cat despre epidemii, foamete etc. nu am nici o indoiala
fara net cred ca as mai reusi… dar fara curent… mai greu…:)
@DizZY Salutare! Ms!
Lumea e dependenta de internet in ziua de azi.
Si eu sper sa ramana totusi.
@Mihai Pai ce… aia din evul mediu au avut curent?
Si totusi au trait… 
sa vedem un alt aspect pozitiv si anume ca functionarii isi dac treaba mult mai eficient de cand a murit internetul. adica nah, intr-o luna sa ai timp sa iei decizia de a parasi Timisoara si a te muta in Bihor, apoi ti-ai incropit cabana! deci autorizatia de constructie ai obtinut-o intr-un timp record!
)
@Robert Ok, recunosc: mi-am construit-o fara autorizatie. Dar sa nu mai zici…
si la mine a murit azi netul…si scenariul asta il visez si eu de cate 20 de ori pe noapte…Nu ma sperie, sper sa primesti vizite si in gradina de zarzavaturi din Bihor…pana atunci sa ne verificam capacitatile extrasenzoriale…auguri!
De 20 ori pe noapte?!?!? De obicei ti se duc la indeplinire visele nocturne?
O zona foarte frumoasa, linistita si relaxanta.
Primesc vizite. Parintii mei au o proprietate de 7 hectare, din care doua de padure, in varful unui deal.
Receptionat. Promit sa fac exercitiul de imaginatie cat mai curand posibil.
Bai, incepusem sa cred ca internetul chiar o fi crapat prin partea ta de oras.
A durat ceva pana sa ajunga la tine. Nu m-as fi mirat asa de tare dar totusi… stam in acelas oras. 