Mi-am omorât străbunicul! În complicitate cu sora mea, mai mare decât mine cu patru ani. Am făcut-o în cel mai inocent mod cu putinţă, ba chiar din greşeală aş îndrăzni să zic. Pedeapsa legilor umane întârzie să se abată asupra mea, însă ceea ce iniţial părea a fi norocul de a scăpa “basma curată”, s-a transformat într-un enorm boloval prăvălit pe o conştiinţă veşnic hăituită.
S-a întâmplat în urmă cu mai bine de 22 de ani. Străbunicul meu visase întotdeauna să aibă un urmaş care să-i poarte numele, dar copiii şi apoi nepoţii se încăpăţânau să nu-şi numească odrazlele Florin sau Florian. “Baciul Florea”, trecut de 80 de ani, se apropia de sfârşitul călătoriei în această lume când mama a rămas însărcinată pentru a treia oară. Toată lumea spera ca după două fete să se nască un băiat. Şi băiat a fost!
Înainte însă de a se naşte, a apărut problema numelui. Cum nimeni nu se gândea că o să fie fată, în discuţie intrau doar numele masculine. Multe trebuie să fi fost propunerile pentru numele pe care urma să îl poarte cu el toată viaţa. Ultimul cuvânt l-a avut însă sora lui, Eva. Iar cum sora lui îşi iubea foarte mult străbunicul, numele a fost hotorât. Urma să îl cheme “Foia Foian”!
Văzând că iarna cu gerurile ei a trecut, într-un târziu, copilul a hotărât să părăsească adăpostul matern şi să îşi revendice odată pentru totdeauna numele. Mare bucurie a fost în familie odată cu naşterea primului fecior. Tata era acum mai bărbat, cu spatele asigurat, mama era mai femeie, cu trei copii, surorile aveau cui să-i lase moştenire perniţa şi suzeta, iar străbunicul… Ei bine, străbunicul a murit fericit şi împăcat pentru că în sfârşit cineva îi ducea mai departe numele.
După cum v-aţi dat seama, vina mea a fost aceea de a mă naşte iar vina surorii mele Eva a fost de a-mi alege numele. Într-un fel, noi doi ne-am omorât străbunicul, însă nu cred că el ne condamnă. Chiar din contră! Rămâne totuşi regretul de a nu-l fi cunoscut. Nu aveam nici măcar două luni când a murit. Tot aşa rămâne şi speranţa părinţilor mei de a fi moştenit de la străbunicul meu nu numai numele, ci şi integritatea, moralitatea şi caracterul.
Aşadar, v-am mărturisit fapta mea reprobabilă şi felul în care am ajuns să mă cheme Florin. După mai bine de 22 de ani de când mi-a ales numele, sora mea va avea ea însăşi un copil. Oare mă va lăsa pe mine să îi aleg numele? Ar fi echitabil…
Acum, că suntem cetăţeni europeni, sunt de dorit nume mai elaborate, precum Jean-Claude… Nu, însă, Rainer Maria! Poate doar dacă e fată…
Imaginatia rar ma lasa balta. Deci nu ma tem ca nu o sa fiu in stare sa gasesc un nume… european.
Felicitari surorii tale Eva! Cum copiii poarta de obicei cate 2 nume in ultima vreme, macar unul ar trebui sa ai privilegiul sa-l alegi. Sa vezi apoi negocieri … ca trebuie sa se si potriveasca intre ele
Super tare Florin, ma bucur mult pt Eva. Ce nume ai alege, daca Eva si sotul ei ar fi de acord ca tu sa alegi numele:D?
Ei bine,cand va avea loc fericitul eveniment,cand ajungi unchi?
Voi sunteti nasi de botez?
Oricum,sper ca Eva(sau tu) sa puneti un sigur nume!
@Gabi Nu stiu cate nume o sa aiba copilul (nici daca e fetita sau baiat nu se stie inca).
Nu imi fac mari sperante sa ii dau eu nume. 
@Ionut Hmmm… buna intrebare.
Inca nu m-am gandit la asta. Abia am variante pentru cazul in care as avea eu un copil. 
@Mica Sora mea e insarcinata doar de o luna si ceva.
E mult pana departe. 
Il maine in familie nu are nimeni doua nume in afara de tata. Nu stiu daca o sa se continuie traditia. 
Foarte complicat cu numele astea…Mie ai mei mi/au dat un prenume unic si cat se poate de banal. Le multumesc! Practic, n/am ziua onomastica si imi este foarte usor sa semnez. Nu am fost nevoita niciodata sa schimb foaia aia cu patrat negru in colt, de la examene sau olimpiade doar din cauza numelui a carui insiruire de litere sa se intinda indraznet dincolo de chenar si sa dea de banuit ca ar fi semn particular de identificare a piloshilor…Le multumesc si ca nu ma cheama Nadia ca pe majoritatea colegelor mele… si nici Monica… numele in trend ale generatiei mele…nu ca as fi avut ceva impotriva, sunt frumoase dar prea multe erau bietele care intorceau capul la o simpla strigare a lor…
Fetita mea are un nume de printexa scapatata si unul de printexa invingatoare…echilibru perfect. Nu se poate identifica exact sursa lor deoarece metodologia a fost simpla….cineva din familie mi/a dat o lista…eu am ales primul nume, cel “ezotic” iar tatal ei, celalalt, cel “pamantean”…acum toti ne revendicam meritul de a/i fi dat un nume ce starneste admiratie…chiar e frumos…dar nimeni nu poate afirma ca este autorul categoric…
In Franta i-am dat unei doamne o lista cu nume romanesti…i/a placut foarte mult Ioan, i s/a parut extraordinar de frumos…din fericire au depasit si ei stadiul in care multi copii erau botezati brenda, jeniffer etc…in curand vom face schimb de Jean Paul, Yves cu Vasile, Gheorghe ??? etc…Ar fi interesant!
Si eu am fost intotdeuna recunoscator ca port un nume simplu si usor de tinut minte.
Tare m-as amuza sa ma duc in franta si sa intalnesc francezi cu nume de romani.
oricum tre sa fii mandru de numele tau…si in cazul meu au ales ai mei, tatal a zis: Dan iar mama: Mihai, dupa numele bunicului si uita asa le-au combinat ambele nume:) oricum interesanta povestea, multi ani inainte!!! acuma daca se intoarce roata, pune tu un nume!:D
Pai na… sunt mandru. Desi nu e nimic special in numele Florin.
Eu am un singur nume si parca e mai bine asa. Dar nici nu am de unde sa stiu cum e sa ai doua.
Acuma astept sa vad cine alege numele nepotului…
Pai numele meu e simplu si frumos ca al sotiei tale
…imi place sa cred ca te duce cu gandul la crestina, crestinism…unii chiar spun ca ziua noastra onomastica ar fi de Craciun…Inca nu mi/a spus nimeni totusi de Craciun “La multi ani!” …Consider ca atunci trebuie sa sarbatorim in primul rand Nasterea Domnului.
Primul prenume al fetitei mele in schimb e chiar mai rar intalnit decat numele de familie…asa ca nu/l divulgam…am fi prea usor de identificat…te asigur ca e foarte frumos…aduce cu cel de Maria…iar al doilea are rezonante istorice…e maret, coplesitor…e nume de invingator!
….cu omorat asta ….nici macar metaforic nu m-as juca
Bunicul tau e fericit cu siguranta. Te astepta pe tine ca sa plece, nu ai inteles?
Ai grijă să nu se termine în .ro, nu de alta, dar s-ar putea să fi dobândit deja un defect profesional.
Ar fi minunat!
Numele meu l-a ales bunicu’ … mama vroia Simona, tata- isi dorea sa port numele mamei, adica Corina, …bunicul a spus: Alina! Scurt … si asa a fost!
Noapte buna!
@volare Aha… Cristina… incantat de cunostinta.
Cristina e nume de origine latita semnificand “urmasa lui Cristos”. 
Ma gandeam ca imi dai si mie o idee… in caz ca o sa am si eu o fetita candva.
@Julia Dupa 22 de ani nu cred ca e periculos sa folosesc termenul ala.
Strabunicul meu o fi fericit… Initial am inteles ca ma asteapta si pe mine sa merg. M-am socat.
@boghi
Sa stii ca de multe ori cand ma prezint sunt tentat sa zic si un .ro 
@Orianda Si simbioza intre Simona, Corina si Alina este Orianda?
Ms pt scurta relatare a povestii numelui tau! 
da, da!
)))
exact! cum te-ai prins?
Sunt inteligent!