M-am trezit la ora 8. Ca în fiecare dimineaţă m-am dat jos din pat şi m-am întins. În felul ăsta pun sângele în mişcare. Sângele umblă prin corp ca să prindă microbii şi să-i înece. Pe urmă am stat o jumătate de oră în baie. M-am spălat pe mâini ca să dau microbilor cu săpun în ochi. Săpunul e făcut din mai mulţi clăbuci care intră în ochii microbilor şi îi anihilează.
M-am dat cu parfumul meu făcut din apă, dop şi parfum. Atunci am realizat că eram puţin trist. Dar nu genul acela de tristeţe care îl face pe om să meargă la un altul şi să bea mult. Era un alt fel de tristeţe dar se făcuse deja târziu şi am plecat la tramvai. Nu voiam să întârzii din nou la grădiniţă şi să o oblig pe doamna să gesticuleze de supărare. Ar arăta ca un dirijor, dar dirijorul măcar are un băţ în mână, că e urât să arate cu degetul la ăla care cântă la contrabas ca să ştie cum merge simfonia.
În drum spre grădiniţă m-am împiedicat de o buruiană. Crescuse de capul ei în trotuar. Nu degeaba se spune că buruienile sunt nişte plante folositoare doar lor. Trec pe lângă o grămadă de magazine la mine în cartier. Îmi dau seama că sunt un om modern. Modern e când vezi ceva frumos şi e scump şi n-ai bani.
După mult timp am văzut în oraş o căruţă cu un cal. Potcoavele scoteau un sunet interesant pe asfalt. Uitasem sunetul ăsta. Ştiaţi că la cal se pun potcoave ca să nu cadă pe spate? Atunci când pune frână, calul se înţepeneşte în potcoave.
Mă doare sufletul când văd atâţia oameni trişti pe străzi. Sufletul e când îţi pune mama prăjituri pe farfurie şi îi laşi şi lu’ ăla micu’. Sufletul are o formă de inimă.
La grădiniţă ne-a zis că România a primit de curând un cadou. Oamenii îşi fac cadouri ca să nu fie nesimţiţi. Steagul nostru stă acum şi pe insula Şerpilor. Steagul e folositor, ca atunci când veneau turcii peste noi. Ei nu ştiau pe ce ţară veneau şi atunci noi le arătam steagul şi după aia ei ştiau. Cam aşa e cu insula asta.
Am auzit la ştiri că un ministru şi-a dat demisia. Cred că a avut un secret pe care nu trebuia să îl ştie poliţia, dar i-au găsit amprentele pentru că a pus mâna pe uşă şi i-au rămas degetele acolo. Am fost supărat pe minister. Ministerul cică e o încăpere mare unde se adună miniştrii pentru a face şedinţe şi a îmbunătăţi cartierul lor. Eram încruntat din cauza asta dar e bine că am sprâncene. Sprâncenele ţin fruntea sus, să nu-mi vină în ochi. Într-un târziu s-a făcut ora 17 şi a trebuit să plec acasă.
La mine acasă e igienă. Igiena e atunci când vin neamurile şi prietenii şi văd că e curat în casă. Mama mă aşteaptă cu masa gata şi sunt fericit. De fericire îmi vine să zâmbesc. Când zâmbesc înseamnă că râd cu gura închisă ca să nu deranjez oamenii de la bloc. Mi-e foame şi mama mi-a fiert două ouă. Ce bine că găinilor le e frică să zboare! Altfel le-ar apuca ouatul în aer şi oul s-ar sparge. Uite aşa mai am şi eu ce să mănânc, datorită găinilor care nu zboară.
Tata e obosit şi îi citeşte mamei dintr-o carte de Noica:
“Copilul vede un domn şi zice: tata!. Noi oamenii mari îl corectăm: nu e tata! Dar el nici nu vroia să spună că e tata, ci că este ca tata. Şi ne întoarce spatele, pentru că suntem oameni neserioşi care au descoperit cuvântul ca să nu se mai înţeleagă între ei.”
Se face seară şi trebuie să dorm. E târziu şi mâine e o altă zi. Timpul este o vreme care trece tot timpul…
Foarte dragut! Astept sa vad ce gandeste copilul zilele urmatoare.
fericitule!
m-as trezi si eu in fiecare zi in mintea unui copil
sa-l tii alaturi sa nu-l lasi sa plece
parerea mea e ca un copil, traieste o realitate mai vie decat a noastra!
E sincer, vesel, dornic sa descopere lumea!
Niciodata dezamagit!
Cu lacrimi ce trec repede, fara sa lase urme, si multe – foarte multe zambete! Pentru toata lumea!
@Dora Copilul isi traieste in viteza bucuriile si tristetile. Uita repede ce a fost rau si iubeste pe toata lumea.
Zilele urmatoare nu cred ca o za mai zica lucruri pe aici. Dar promit ca atunci cand o sa am un copil, o sa-i fac un blog si o sa scriu ce imi dicteaza el. Inca dinainte de a se naste. 
@gala El e cu mine tot timpul. Oamenilor insa nu le place sa vada copii in oameni mari, asa ca de cele mai multe ori nu se arata.
@Orianda Cred ca ai dreptate. Mai traieste si el dezamagiri, insa sunt trecatoare. Daca am reusi fiecare sa iertam asa cum iarta copiii, atunci lumea ar fi un loc mult mai bun.
ce n-as da sa fiu iar copil…cea mai frumoasa perioada a vietii mele aia o sa fie si din pacate nu o sa mai apuc s-o traiesc, poate doar cand o sa am copil/copii…astept si ziua aia
)
Mă simt un tip modern!…
@malpraxis Cred ca e o mare diferenta intre copilarie si statutul de parinte.
Pe cand sa ne asteptam la asa ceva din partea ta? 
@Vania Si eu… Mult prea modern!
Ai dat in mintea copilului? Foarte bine, fiecare trebuie sa scoata copilul din el, indiferent de varsata!
Cea mai buna analiza a cazului Ridzi, din cate am vazut/auzit in ultimul timp, zic sa-i dam copilului o emisiune pe mana.
@Ionut Intr-o oarecare masura nu am parasit niciodata mintea copilului.
@boghi Le zice verde în faţă copilul ăsta.
e o diferenta dar nu asa mare, adica eu nu cred ca e asa mare diferenta. doar timpul in care traim face sa fie diferanta asa mare in rest cred ca am putea sa mai copilarim odata prin copii nostrii. si nu cred ca prea curand o sa devin tata adica eu asa zis cine stie ce o sa fie…viitorul e imprevizibil
Daca vrei si esti cuminte, unchiul D te duce la mare anul asta.
P.S. Road inclusive
Conditia este, sa conduc doar eu!
@Malpraxis E important sa ai si partenera potrivita pentru a concepe un copil.
In rest… o sa vedem cum e atunci cand o sa fie cazul. 
@Mister D Daca as avea si cazarea si masa asigurata as veni.
Si nu sunt un sofer chiar atat de periculos.
Un mare scriitor spunea la intr-un roman ca “Toate familiile fericite se aseamana una cu alta. Fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei”.
E subiectiva tristetea..si fiecare o resimte in propriul sau mod.
@Katy Stii cumva cine anume a zis chestia aia?
Copiii cred ca au un fel aparte de a resimti tristetea. E atat de profunda si sfasietoare si totusi trece atat de repede. Nu degeaba trebuie sa tindem spre a fi “ca niste copii”.
Cazare: în patuţ tip ţarc (pentru copii).
Masă: pot să-ţi ofer din cerealele micuţei mele. Tu aduci laptele.
Sau dacă preferi borcănaşe…
@Mister D La un moment dat trebuie sa iasa la iveala si interesul tau.
Prea imi oferi totul pe gratis. 
Fiecare are cite un interes mai ‘ascuns’ ;d