Avem într-o vreme un amic rocker. Îl chema George, avea părul lung şi vorbea toată ziua despre “Sistem Of A Down”, “Weezer”, “Iron Maiden”, “Drowning Pool” şi alte nume care se pare că sunt celebre în lumea muzicii rock. Aş putea spune că era destul de simpatic de felul lui, mai ales dacă ar fi să recurg la o comparaţie cu alţi indivizi amatori de baruri puturoase, haine de piele şi vizibil certaţi cu igiena corporală. George era mai degrabă un rocker-skater cu potenţial social ridicat.
Nu aveam noi o relaţie prea strânsă, dat fiind faptul că ne întâlneam doar în cercuri lărgite de tineri pierde-vară. Mi-a rămas însă întipărită în memorie o conversaţie neaşteptat de personală pe care am purtat-o într-o noapte de iarnă în care pierdusem ultimul tramvai spre casă. De fapt, din câte îmi amintesc, a fost prima şi ultima discuţie pe care am avut-o cu George între patru ochi.
- Ai simţit vreodată că întreaga lume se destramă în jurul tău şi că ai nevoie să scapi de tine însuţi? – m-a întrebat George după minute bune de tăcere stânjenitoare.
- Aaaaaa… păi dacă stau bine şi mă gândesc… nu. Nu m-am simţit niciodată aşa. – am răspuns oarecum fântâcit, cu logica făcută praf, dar totuşi bucuros să scap de momentul de tăcere.
- Ştii, a continuat George, hai să-ţi zic un secret! Dar nu mai zici la nimeni!
- Bine, am încuviinţat întrebându-mă cât de plictisit trebuie să fii ca să te intereseze secretele lui George.
- Mi se întâmplă un lucru ciudat. Un lucru pe care îl urăsc şi de care totuşi nu pot să scap. Ştii că eu sunt rocker convins. Am toate albumele AC/DC. Bancul cu rockerul şi tricoul cu Metallica a fost făcut de un prieten cu dedicaţie specială pentru mine. Totuşi nu pot să scap de un obicei… – aici George, cuprins de remuşcări, coborî vocea iar cuvintele i se pierdură înainte de a ajunge la urechile mele.
- Adică? – am încercat eu să îl iscodesc mai mult de politeţe.
- În fiecare zi când mă întorc acasă aleg drumul cel mai lung. Dacă se poate, chem un prieten să jucăm cărţi şi să ascultăm muzică până târziu. Fac orice numai să nu rămân singur acasă. Ştiu că odată rămas singur nu mă voi putea stăpâni. Ştiu că voi comite aceeaşi faptă groaznică şi că dincolo de plăcerea de moment, mă voi simţi mizerabil.
Trecând cu greu peste bănuielile macabre care îmi fulgerau imaginaţia, am hotărât să îmi asum până la capăt rolul de confident.
- Ce se întâmplă când eşti singur? – am îndrăznit să întreb.
- Imediat după ce îmi dau seama că am rămas singur, o mulţime de gânduri şi ispite îmi trec prin minte. Încerc să mă lupt cu mine însumi, cu dorinţele mele, cu mintea mea, însă în ciuda eforturilor mele, sfârşitul e întotdeauna acelaşi. Aleg să ascult vocea care mă trimite la calculator. Îmi spun că voi asculta doar o melodie rock. Asta şi fac pentru câteva minute. Apoi, fără să-mi dau seama mă pomenesc ascultând o manea a lui Guţă. Şi înspăimântător e că îmi place. Partea bună e că pofta şi fericirea mi se consumă după o singură manea. Partea rea e că, fiind conştient de fapta-mi odioasă, sunt cuprins de remuşcări amare…
Cutremurat de o asemenea confesiune, am încercat să-mi ascund repulsia faţă de amicul George şi să îl încurajez. Fapta fiind aproape de neiertat, sarcina mea nu a fost tocmai uşoară, iar efortul unui “lasă că nu-i aşa de grav” a fost cel mai probabil în van.
Nu ţin minte să mă mai fi întâlnit cu George de atunci. M-am mai întrebat din când în când ce s-o fi ales de el, însă subiectul nu m-a preocupat atât de intens încât să mă interesez. Au trecut de atunci câţiva ani buni şi, gândindu-mă acum la conversaţia aceea stranie, parcă aş vrea să ştiu ce s-a întâmplat cu patima lui. Ce n-aş da să aflu că a învins dependenţa! Parcă ar mai fi loc de speranţă şi pentru noi, ăştia ţinuţi în lanţuri de alte patimi mai mult sau mai puţin odioase.
si ne intoarcem la capitolul greseli, nu? cred ca suntem osanditi ca toata viata sa gresim, intr-un fel sau altul.nu-i asa?
as putea sa pariez cu viata ca NU exista un astfel de rocker. doar daca se da rocker fara sa fie
asa ceva e imposibil, crede-ma 
poti turba usor un rocker cu o manea 
de fapt asa poti verifica, asta ar fi proba suprema. cum le arati vampirilor lumina ca sa-i omori
un rocker ascultator de manele …..pfffffff, imposibil!!!
asa o dependenta n-am mai intalnit inca, dar o fi, daca zici tu Florine!
…as fi curioasa daca amicul tau George, a citit postul. Poate e dragut si ne spulbera dilema…
@ioana Da, cel mai probabil nu ne vom opri niciodata din gresit…
Partea buna e ca exista speranta si pansament pentru constiinta.
@borg Pai de asta am considerat si eu fapta revoltatoare. Un rocker manelist e cea mai ciudata chestie ever! Cum zicea si el, partea buna e ca nu rezista decat la o manea pe zi.
Si pana la urma, fiecare suntem intr-o oarecare masura in postura unui rocker manelist…
@Orianda Dependentele altora par intotdeauna mai odioase decat ale noastre. Ma indoiesc totusi ca George se va grabi sa comenteze pe aici. Nici macar nu l-am avertizat ca il dau in vileag…
Esti un extremist
Cred ca era un pic mai credibil daca nu treceai de la rockaieli dure direct la Guta. Sau?
@Gabi Pai e vina mea ca George sarea asa din extrema in extrema?
Sau tu ai simti remuscari daca ai asculta de obicei rock si din cand in cand ai mai asculta Eminem?
Ce bine ar fi! Ne-ar aduce o raza de speranta in sufletele ravasite de patimi…
Pe masura ce citeam mi-am lasat imaginatia libera, incercand sa anticipez lucrul murdar…
N-as fi ghicit ca era vorba de preferinta lui pentru manele.
Oricum am rasuflat usurat ca e doar atat!
@Gigel Eu m-am cutremurat cand am auzit…
Amintindu-mi, si acum sunt scarbit de josnicia omului…
Hmmm, am mai auzit de manelisti care se prefac ca-s mari houseri, dar manelisti care se prefac ca-s rockeri nu credeam ca exista. Oare cum arata un rocker pletos si soios, imbracat tot in piele si plin de tinte, ascultand si fredonand manele?
… calare pe un chopper fioros.
si io care credeam ca o sa spuna ca asculta house…
cam cliseistica parere ai despre rockeri maestre:)
@frantzi George era rocker convins. Faza cu maneaua era o patima ascunsa, inposibil de inteles chiar si pentru el…
@colaholicu Ar fi fost si ala un pacat, insa nu ca si maneaua…
@aprozarnet Ei, acuma zic si eu. Nu am parerea aia despre rockeri. Am cunoscut si rockeri de genul “pletosi, nespalati si imbracati in piele”, insa am cunoscut si alt gen. Pana la urma si pentru mine rock-ul e in fruntea listei de preferinte muzicale.
Am folosit unele exagerari pentru a scoate in evidenta niste detalii…
Eu cred ca e vorba pur de ”ureche muzicala”
Nu e de condamnat , e un lucru bun ca omu s-a destainuit.
Oare cati nu asculta pe Serk Tankian si apoi cand se imbata la nunta lu vara sa , sora sa , etc , nu asculta si culmea fredoneaza alt gen de muzica (care nu are nici un fel de legatura cu muzica rock)?
Inauntrul fiecarui rocker se gaseste un mic manelist?
Eu stiu oameni care nu ar fi in stare sa danseze pe o manea nici drogati.
Macar daca l-ar fi ajutat destainuirea asta…
Repet , omul nu a gresit cu nimic (mai ales ca tu ai spus ca asculta manele nu si dansa)
Cat despre faptul ca omul a recunoscut .. cinste lui
-rusine in viata e sa furi nu sa recunosti ceva …
asta e parerea mea
Da, posibil sa ai dreptate. Daca ma gandesc la oamenii care mi-au gresit cu diverse chestii, parca m-as simti mai bine daca si-ar recunoste vina.
Insa esenta nu e deloc fabulatie…
Acuma na… le-am mai exagerat si eu.
OF… ce om. Punct.
PS: chiar dacă nu te-ai întâlnit cu el, ţi-a dat voie să postezi secretul lui
?
Voie… hmmm… daca ma gandesc mai bine as zice ca da. Mi-a dat voie.