Mă gândeam zilele trecute la felul în care a evoluat relaţia mea cu telefonia mobilă. N-am fost eu printre primii români dotaţi cu un telefon mobil, însă o oarecare experienţă în domeniu tot am acumulat. Cum ar zice românul de rând: “We’ve got history”! Sau, vorba vechilor romani, “We go way back”! Purtat aşadar de forţa gândurilor pertinente (ca de obicei), am realizat faptul că nu am mai “dat un beep” de luni de zile şi nici apeluri de la numere necunoscute nu am mai primit.
Vă mai amintiţi documentarul despre puterea gândurilor şi autosugestie care circula într-o vreme prin spaţiul virtual. Nici eu, dar parcă era vorba despre provocarea anumitor evenimente prin gândirea pozitivă sau negativă. Pe scurt, o aberaţie. Cel puţin aşa o consideram până de curând. Nu apucasem să îmi duc la un obştesc sfârşit raţionametul legat de “beep”-uri, că un prieten din copilărie s-a gândit să-şi anunţe existenţa printr-un apel scurt. Din cine ştie ce motiv straniu, “beep”-urile amicului se repetă de atunci de două ori pe zi. Iar eu, ca un prieten credincios, îi răspund cu acceaşi monedă.
Îmi mai lipseau doar apelurile cu număr ascuns, pentru ca tabloul telefoniei mobile de acum 5 ani să fie complet. Vorba vine lipseau, dat fiind faptul că nu le duceam dorul deloc. Şi cum spune un vechi proverb, “de ce te temi, de aceea nu scapi”, ieri, în timp ce eram la serviciu, primesc un telefon de la un număr necunoscut. Relatez în continuare discuţia în întregime.
Eu: Da!
Ea (o voce feminină puţin intimidată): Alo! Cine e la telefon?
Eu: Se presupune că atunci când formezi un număr ştii pe cine suni. De unde ai numărul meu?
Ea: De la o prietenă.
Eu: Cum o cheamă pe prietena asta a ta?
Ea: Elisabeta.
Eu: Interesant, nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta.
Ea: Cum te cheamă? Unde stai?
Eu: În Timişoara…
Ea: Şi te cheamă Florin, nu?
Eu: Dar tu câţi ani ai şi cum te cheamă?
Ea: 17…
Eu: Şi la 17 ani nu ţi-e teamă să suni oamenii aşa… aiurea? Nu te temi că dai peste vreun dement şi cine ştie ce păţeşti? Am văzut nişte cazuri horror.
Ea: Păi nu, că am numărul tău de la o prietenă.
Eu: Totuşi aş putea fi un psihopat şi să îţi fac cine ştie ce…
Ea (evident speriată): Păi spune-mi cum te cheamă! Nu ai lucrat… (n.a.: aici domnişoara a menţionat un loc în care am muncit o vară întreagă în urmă cu vreo 4-5 ani).
Eu: Eu în locul tău nu aş mai suna aşa la bărbaţi însuraţi. Nu se ştie niciodată ce o să păţeşti…
Ea (aproape plângând): Îmi pare rău! Nu mai sun! …(formulă indescifrabilă de salut).
Fascinanta convorbire telefonică s-a încheiat la fel de brusc precum începuse. Convins fiind că autosugestia funcţionează după mecanisme încă necunoscute, am dat uitării întâmplarea şi am revenit la gândurile mele obişnuite: “Săptămâna asta câştig la concursul Coca-Cola, săptămâna asta câştig la concursul Coca-Cola, săptămâna asta câştig la concursul Coca-Cola…”
Chestia cu “cine esti?” la telefon sau pe messenger e o chestie de bun simt si educatie pana la urma. Poate se datoreaza jumatatii de secol petrecut in comunism sau faptului ca la scoala nu se predau niste lucruri atat de utile si simple in acelasi timp.
Sper din tot sufletul sa ne obisnuim (ca natiune) odata pentru totdeauna sa facem in prima instanta prezentarea si doar apoi sa ne simtim indreptatiti sa adresam tipica intrebare romaneasca: “cu cine vorbesc?”.
mai amuzant cand in jurul orei 8 a.m. mama este trezita de un personaj de sex opus ce ii spune: “Buna dimineata!Am primit un apel de la numarul acesta” (toata lumea dormea, iar telefonul prin geanta pe la mama, ascunsa undeva pe sub pat). Domnisoara din cazul tau o fi avut numarul de la o cunostinta, dar portofelul mamei sigur nu da “beep-uri” la 8 dimineata:-)
Comenteaza si Ioana, ca altfel nu poate dormi. Succes la concursul Coca-Cola!
P.S.: Ai avut dreptate in legatura cu “Oscar si Tanti Roz”:-)
Este aiurea sa fii sunat cu numar ascuns si sa fii luat la intrebari…
@dheo Nu stiu daca e de vina comunismul, avand in vedere ca vorbeam cu o persoana care nu a apucat vremurile alea. E o chestie si de educatie, dar mai ales de intelicenta, sa nu suni pe cineva de pe numar ascuns si sa il intrebi cine e.
@ioana Mai stii ca nu dau si portofelele beep-uri…
Eu ma bucur de comentatori si la ora 4 dimineata.
Ma bucur ca ti-a placut cartea.
@gmx Pentru femei cred ca e si mai aiurea. Eu m-am distrat speriind saraca fata…
Ok: saptamana asta castigi la Coca-Cola, saptamana asta ….. dar ce vrei sa castigi?
@Gabi Orice… numai sa castig.
Daca a sunat ea, trebuia sa te joci un pic cu ea la telefon, doar nu vorbeai pe banii tai..
Pai am incercat eu ceva de genul, insa nu mi-a iesit prea bine. Eram in masina si tipa s-a speriat mult prea repede.
Conversaţia se află la decodat…
La 17 ani inca mai “agăţa” prin telefon ? Trebuia sa stabilesti o intalnire cu ea si sa mergi impreuna cu sotia, ca sa o cunoasca
@Vania Credeam ca nu mai vii… Ramanea conversatia codata.
@Florin Hmmm… ar fi fost o idee. Doar ca era din judetul Bihor.
N-am inteles niciodata ce e de fapt in capul celor ce suna cu nr. ascuns si nu se prezinta. Ce vor de fapt? Sau la ce se asteapta? Poti sa ma lamuresti tu?
In ceea ce priveste puterea mintii, mi se pare o chestie extrem de interesanta si reala. E cam greu sa iti controlezi gandurile, dar daca reusesti te-ai scos, e verificat.
@frantzi Pai nici eu nu pot sa te lamuresc, dat fiind faptul ca nu am sunat si am fost sunat.
Nu prea stiu cum sta treaba cu puterea gandurilor. Eu ma tot gandesc ca o sa castig si tot nu castig. Cum e verificat?
o fata te purta in gand de 4-5 ani, isi face curaj sa te sune si dumneavoastra cum reactionezi? ca un sot perfect!
iti dai seama ca iti va ridica o statuie?
@borg Fata sau sotia?
tu crezi ca o sotie inteligenta ar ridica sotului o statuie dupa numai un an- doi de casnicie?
mai ai de trudit pana sa convingi 
despre fata ziceam. ai convins-o pe ea ca merita sa se marite, ca exista soti fideli care nu cad in ispita unei pustoaice care ii cauta. pe tine te va crede si mai tare pt ca erai idolul ei. ai o fapta buna la activ? sau esti desuet?
dar sa nu uiti niciodata ca ar putea fi si un test pus la cale chiar de sotie
ce discutie…ciudata. am patit si eu o chestie ciudata acum vreo 2 ani. mereu intre 12:45 si 1 dimineata ma suna o tipa cu numar ascuns si imi zicea “noapte buna” , dupa care inchidea. treaba asta a durat cam 6-7 luni dupa care spuf din fericire.
” castig la coca-cola” – ” yeah, right!”
)))
@borg Pai na… tot degeaba. Daca gandeste asa fata aia greseste. Pierde din vedere faptul ca eu eram ultimul sot fidel neluat. Si acum nu mai sunt disponibil.
Varianta cu testul nu tine.
@malpraxis Dude… super tare! Mai ceva ca in filmele horror cand astepti dintr-un moment in altul sa vezi ceva monstru devorand un cadavru inca viu.
…noapte buna… 
@Orianda Deci functioneaza intotdeauna mai putin cand vine vorba de castiguri personale? Ok… schimb placa: “Sotia mea o sa castige la Coca-Cola, sotia mea o sa castige la Coca-Cola…”
da, dar fata nu stie ca esti ultimul
Puteai sa lasi si numarul, ca nu toata lumea e insurata pe aici.
Sa redevenim seriosi, daca saptamana asta merge treaba cu cola, saptamana viitoare o verificam la pepsi si peste doua saptamani ne mobilizam si rezolvam loteria.
@borg Ofofof… asa se induc fetele astea singure in eroare.
@boghi M-a sunat cu numar ascuns.
Sa inteleg ca ti-ai mobilizat si tu forta gandurilor inspre castigarea concursului coca-cola? Sper ca te gandesti sa il castig eu…
..şi dacă era chiar Coca, în persoană?!
Hmmm… atunci am procedat gresit. Sa imi fi pierdut oare ultima sansa de a castiga concursul ala?
coca, coca, coca, coca… cola, desigur
Ioana Andoni
Ioan, scuze…dar radeam prea tare la faza cu Coca in persoana
Pingback: Idei pertinente într-o lume impertinentă » Post Topic » Circulara telefonică