Aflată la volanul maşinii ei, un Peugeot 206 albastru, doamna Maria se întorcea de la şcoală obosită şi cu nervii la pământ. Lucra la un liceu, într-un oraş aflat la 8 kilometri de casă. Avusese o zi grea. Elevii erau tare gălăgioşi şi obraznici. La ore vorbea de una singură şi era nevoită să dea note mici pe motive disciplinare, iar în pauze, elevii o strigau pe holuri “Bidineaua”.
În timp ce conducea, se gândea la elevul care o făcuse “nesimţită” pe blog, la proprii copii mofturoşi şi veşnic nemulţumiţi şi la soţul ei care zăcea zilnic, după serviciu, în faţa televizorului, se uita la GSPTV, mânca seminţe şi bea bere. Cuprinsă de vârtejul gândurilor negre, nici nu observă când un poliţist îi ieşi în faţă şi îî făcu semn să se oprească. Evitându-l în ultimul moment cu o manevră riscantă, îşi zise: “Uite-l şi pe afurisitu’ ăsta de pieton! I-a cumpărat tac-su drum.” Cinci minute mai târziu, după o urmările de doi kilometri, se afla în maşina poliţiei, în drum spre secţie.
În timp ce doamna Maria trecea prin momentele mai sus amintite, la secţia de Poliţie numărul 4, agentul Bujoreanu sătea într-un fotoliu vechi din sala de interogatoriu şi urmărea atent emisiunea “Noră pentru mama”, când se adresă indignat colegului de tură:
- Mă Costică, eu zic că ăştia ie şi proşti mă! Păi ei cred că noi nu ştim că fazele astea ie trucate? Şi eu mi-am dat seama şi, vorba aia, eu nici nu am terminat liceul.
- Cum nu ai terminat liceul? – se arătă foarte indignat agentul Costică, de parcă tocmai ar fi ieşit de la susţinerea propriei teze de doctorat.
- Uite aşa. Am avut numa profesori tâmpiţi. Ba nu înţelegau ce scriu, ba se aştepatu să recit de la cap la coadă tot letopiseţul tării lu’ peşte, ba să ştiu toate capitalele lumii. Cum să termini liceul cu ăştia? Ei, să pun mâna acuma pe ei, să vezi ce le fac…
Nu reuşi însă să-şi ducă până la capăt ameninţarea, pentru că pe uşa încăperii intrară doi colegi de la circulaţie însoţiţi de doamna Maria.
- Cu asta ce-i? – întrebă plictisit agentul Costică.
- A refuzat să oprească la semnalul agentului de circulaţie. După o urmările de câteva minute am reuşit să o reţinem. – raportă promt unul dintre agenţii care o însoţeau pe femeie.
- Lăsaţi-o aici. Ne ocupăm noi de ea. – interveni şi agentul Bujoreanu. Cum vă cheamă doamnă?
- Maria Dragomir. – răspune profesoara cu o voce tremurândă.
- Câţi ani aveţi?
- 46.
- Doamna Maria, la cei 46 de ani ai dumneavoastră, nu ştiţi că trebuie să opriţi la semnul agentului de circulaţie?
- Ba da, dar am crezut că e un pieton. Nu mi-am dat seama… – continuă femeia cu lacrimi în ochi.
- Cu ce vă ocupaţi doamnă? – îşi continuă agentul Bujoreanu interogatoriul plictisit.
- Sunt profesoară de limba română la Colegiul Mihai Eminescu.
- Oooo minunat! – zise entuziast Bujoreanu. De când aştept acest moment! Aşezaţi-vă vă rog pe scaunul acesta, luaţi un pix şi o hârtie şi scrieţi de 500 de ori cu o caligrafie perfectă: “Oprirea este obligatorie la semnalul agentului de circulaţie!”
*povestire inspirată dintr-un banc primit pe YM





Doamne fereste sa aiba vreun sambure de adevar in ea, aceasta poveste! Da-mi voie sa iti spun ca, desi e reusita, nu mi-a placut. Poate sunt eu mai sensibiloasa din fire…
Totul este posibil. Pentru unii razbunarea este dulce.
@Dora Esti cumva profesoara? Sau ai parinti profesori?
@gmx Razbunarea e arma prostului se zice. Acuma mai stiu si eu…
Io zic ca bine i/a facut…daca tot n/o respecta nimeni, nici copii, nici sot, nici elevi… inseamna ca avea o predispozitie spre asa ceva, de care si/a dat seama si politistul in cauza. Cu toate ca nu avea liceul era un fin psiholog…E vina ei. Omul legii nu si/a facut decat datoria…. de a/si urma instinctele…
Hmm, nu stiu daca doar la mine, dar cand dau sa iti postez un comment, intai imi apare toata minunatia de tweetBack-uri, adica 792 la numar
) Si doar la postul asta…
care e faza cu tweetbackurile? ca de la cat scroll am facut, am si uitat ce voiam sa zic
@volare O fi avut ea predispozitie spre asa deva dar mie nu mi se pare chiar coresct.
Saraca a platit pentru pacatele tuturor profesorilor din viata politistului.
@camytzi Nush ce are. O eroare tampita. Cred ca am rezolvat-o.
Dar tot e bine daca eroarea aia te-a facut sa revii in randurile comentatorilor.
@Raluca E un plugin stricat. L-am scos.
Acum incearca te rog sa-ti amintesti ce ai vrut sa zici.
ha ha ce senzatie am avut cand am vazut titu
am zis ca ai publicat articolul de la noi
Este atat de bun bancul ca pare scris de Vania. Oare de unde o fi de fapt acest ”banc”? Mi-a placut.
@varza Aveti si voi un articol cu titlul asta? Sorry!
Am vazut ceva de genul “O intalnire infaptuita”, insa doar atat…
@Mack Nu stiu cine o fi facut bancul, insa tema mi s-a parut atat de interesanta incat am zis ca ar fi pacat sa se termine asa, in 3 randuri.
Da, avem
http://verze.ro/index.php/Dragoste-si-sex/Dragoste/o-intalnire-asteptata.html
E articolul pe care l-ai votat cu minus =))
Gata, ma scuzati de offtopic.
@varza Ioi… bizara coincidenta.
Te cred ca ai trait un scurt soc la vederea titlului.
Florin…
Toata compasiunea mea se indreapta catre aceasta biata profa…dar stie si ea in ce societate traim…cred ca nu a ramas cu prea multe sechele, a si uitat episodul deoarece are pe cap altele…
In Romania sunt multe astfel de povesti, asa ca
nu m/as mira sa fie adevarat bancul…Imi aduc aminte ca in generala, atunci cand se gasea cate un prost al clasei sa mai scoata cate o perla, iar noi radeam de ne prapadeam, profesorul de istorie ne avertiza mai in gluma mai in serios cu “nu radeti de el, cine stie in ce post cheie o sa ajunga si atunci vedeti voi”! Ma gandesc ca omul era patit deja…
e acolo o fraza care mie imi face un portret ideal a ceea ce reprezinta tara, si conducerea. Fraza ce include segmentul “eu nu am terminat nici liceul”. Acuma sa nu se inteleaga gresit, nu fac “lipsiti de scoala” capeteniile, dar nivelul prostiei e echivalent cu al celor care nu au deloc scoala (si ii exclud pe cei care au si invatat ceva din scoala vietii, nu doar tampenii).
)
Asadar, un banc plin de ??? adevaaaar
@dora, orice povestire are un sambure de adevar….
Sa fie aceasta poveste inspirata dintro intimplare adevarata?
S-a făcut dreptate! Mă rog, eu aş fi făcut-o profă de Chimie şi-o dădeam pe mâna lui Onici…
Salut Florin. Sunt Marian Zaharia si ne-am cunoscut anul trecut la nunta lui Viorel si Jutka, la Cluj. Asta in ideea ca ti-ar trece prin cap sa ii uiti pe singurii tzicniti de Bucuresti din Oradea pe care ii stii.
M-am bucurat sa te regasesc prin intermediul blogului, la fel de inedit, de inteligent si… cu bun simt cum te stim.
@volare Asta e ce ma doare si pe mine la tara asta. Ca mai degraba ajung prostii si trisorii sus decat oamenii destepti si corecti.
@camytzi Intr-un fel toate bancurile cuprind adevaruri. Daca e sa afli chestiile intime ale unei tari, e de ajuns sa asculti cateva bancuri de la ei.
@Online TV (nu poti sa ai si tu un nick de om?) Limita dintre adevar si dorinta e foarte subtila.
@Vania Nici nu vreau sa ma gandesc la grazoviile de care e Onici in stare…
Dar de ce de chimie?
@martzian Salutare! Ce interesant e sa regasesti oameni cunoscuti pe internet!
Cred ca e pentru prima data. Cum ai ajuns la mine? 
Ma bucur si eu ca esti blogger. Sa ne citim sanatosi intre timp!
Si eu sunt de acord cu volare si cu tine. Si eu sunt foarte intrigata de faptul ca majoritatea “oamenilor de sus” de acum sunt vai de capul lor.. Isi vad doar de interesele personale.. Si ii doare undeva de binele tarii. De asta am ajuns unde am ajuns.. Si se plangeau oamenii de Ceausescu.. Acum de ce se plang?? Trebuiau sa se intereseze mai intai ce inseamna cu adevarat cuvantul “democratie”, si dupa sa faca ce au facut.. Dar ce sa mai vorbim.. :-J
P.S. Nu pot sa cred ca am folosit un singur emoticon in tot comment-ul!!
)
Cum, de ce? Păi, nouă din zece sunt de-o tâmpenie manifestă!
@Madutzza Da… ce sa mai vorbim? Eu zilnic ma ciocnesc de asemenea personaje…
@Vania Adevarul e ca nu am avut legaturi cu prea multe profesoare de chimie.
Florin: mai intai din intamplare, iar mai apoi m-am delectat intr-o seara citind si interpretand impreuna cu prietenii nostri comuni.
Tot e bine daca nu e numai “vina lor” ca ai ajuns pe aici.