
În depozitul de cauciucuri uzate al unei firme de dezmembrări, umbrele începeau să se lungească, ca semn al începutului de seară. Forfota creştea odată cu nerăbdarea care plutea în aer. Toate cauciucurile se strângeau noaptea şi depănau amintiri din perioada când sârmele le erau încă elastice şi energia tinereţii le făcea să scârţâie pe asfalt.
În noaptea aceea era rândul lui Dunlop. Urma să le povestească întâmplări din viaţa lui plină de aventuri. Cu toţii aşteptau acest moment. Dunlop era unul dintre cele mai înţelepte cauciucuri din depozit şi era respectat de toată lumea.
Când greierii începură eternul lor concert şi niciun om nu se mai vedea, Dunlop suspină adânc, semn că în mintea lui amintirile se pregăteau să pună stăpânire peste prezent:
“Dragele mele anvelope… parcă suntem aici dintotdeauna. Uneori uitarea vrea să se aştearnă peste timpurile când muşcam cu poftă din asfalt (un suspin prelung se auzi din mulţime). Acele vremuri în care cutreieram lumea în lung şi-n lat, par a fi dintr-o viaţă anterioară. Într-un fel, chiar au fost într-o viaţă anterioară. Nu că am crede noi în mai multe vieţi, reciclare şi alte asemenea teorii orientale, dar tot ce ne-a ocupat o viaţă şi ne-a adus în cele din urmă aici, pare a fi un lucru străin. De multe ori mă lupt cu ideea asta.”
- “Povesteşte-ne despre Fulda!” se auzi un glas din mulţime.
“Fulda… hmmm… draga de ea! Fulda a fost dragostea vieţii mele. Am întâlnit-o în magazinul de piese unde stăteam pe două rafturi faţă în faţă. La început doar ne priveam timid pe sub etichetă, dar cu timpul ne-am dat drumul. După numai câteva zile, devenise evident că eram făcuţi pentru a fi împreună. Când domnu’ Alex a venit să cumpere cauciucuri noi, am crezut că soarta ne va înfinge un cuţit în inimă. Nu a fost însă aşa. Cu toate că vânzătorul insista că nu ne potrivim, domnu’ Alex ne-a cumpărat pe amândoi. Eu am fost timp de ani de zile pe roata stânga spate, ea pe dreapta spate. Dragostea noastră creştea de la zi la zi, în ciuda traiectoriilor noastre mereu paralele. Cât aş fi dat să o pot atinge! Când am ajuns deja prea uzaţi, domnu’ Alex ne-a înlocuit. Am avut emoţii, credeam că totul s-a terminat, că vom fi separaţi pentru totdeauna. O dată în plus însă steaua noastră norocoasă a licărit la orizont. Nu numai că am rămas împreună, dar visul nostru de a ne atinge s-a împlinit în acest depozit de la dezmembrări. Aşa e viaţa. La fel cum bobul de grâu trebuie să moară mai întâi pentru a se naşte din el un spic plin de boabe, aşa şi noi trebuie să ne transformăm. Să renunţăm la vechiul nostru stil de viaţă şi să o luăm de la început. Într-o zi Fulda a trebuit să plece. Nu ştiu de ce. Nu ştiu ce anume s-a întâmplat, dar cu siguranţă oamenii care ne-au creat ştiu mai bine decât noi care este rostul vieţii noastre.”
O tăcere apăsătoare se lăsă peste grupul de anvelope. După o asemenea povestire plină de înţelepciune, orice cuvinte ar fi sunat mult prea gol.
“Gata! La culcare cu voi! E târziu şi maine e o altă zi. Unii dintre voi sunteţi încă tineri, poate mâine vă aşteaptă o revulcanizare. Aveţi nevoie de odihnă!”
Încă fermecare de tot ceea ce auziseră, anvelopele porniră fiecare spre locul ei. O seară de poveste se încheia în depozit…
*Această povestire a apărut în urma provocării lansate de Cătălin.
**Articol publicat iniţial în luna februarie şi republicat acum din raţiuni alambicate şi lipsă de timp.





Haha.. funny, I must admit.
Induiosatoare idila dintre Dunlop si Fulda. Mai ceva ca povestea cu soarele si luna care se fugaresc pe cer la nesfarsit.
Catalin’s last blog post..Apelul la imaginatie
@Catalin
Dragostele astea… 
Ms de provocare…avem nevoie!
Fug repede anvelopele.. Dar tot chepardul e mai iute
zamolxis’s last blog post..Munca-i pentru tractoare si animale
Ce înseamnă puțină mobilizare
Cum ar fi să scrii o carte de povești cu leapșa asta?
florin
ai uitat sa pui motto-ul “never forget your rubber”
surferb’s last blog post..Scrijelind umbre pe pereți (Cum îți mai merge, iubire?)
ai simtit dragostea dintre cele doua anvelope de le-ai luat pe amandoua, recunoaste.
)
menialy’s last blog post..CAFEA SI TOPLESS LA PACHET
Leonid Dimov – CUMPĂRĂTURI
Se făcea, îmi amintesc atît de clar
Că eram într-un mare magazin alimentar
Saturat de miresme bizantine:
Vanilie, scorţişoară, măsline.
Un magazin cît o cetate
Dar pierdut în semiobscuritate.
Pîlpîiau din cînd în cînd nişte lumini
Din rafturile cu produşi levantini
Către raioanele suplimentare
Cu textile şi lampadare cînd, dincolo de geamul
unsuros,
Te-am zărit mestecînd într-un fel de sos,
Menit a păstra heringi ori scrumbii
Şi m-am îndrăgostit de tine cît ai clipi.
Atunci ai zîmbit din pleoape,
Ai apăsat pe nişte supape,
Ai aranjat cutiile cu conserve de ghiborţ,
Ţi-ai scuturat pletele, ţi-ai şters mîinile de şorţ
Şi ai venit în faţa mea.
Erai mică, aveai privirea grea,
Stăteai, desculţă şi trandafirie,
Ca-ntr-o poză din copilărie
Şi mi-ai spus că deşi trăieşti pentru mine
Prin odăi, tramvaie, prin magazine,
Nu va mai fi ce-a fost niciodată
Căci toată făptura mea e schimbată
Şi poate că nici nu mai ţii minte
Vremile fericite de la Aşezăminte
Cum rîdeam amîndoi deodată
La ivirea degetelor de sub plapuma matlasată.
Atunci m-am îndreptat spre manufacturi
Şi-am început să fac tot felul de cumpărături
Fără alegere, fără rost,
Pentru anotimpurile care-au fost.
__________________________________________________
Cam aceeași senzație am avut-o citind postul tău, Florin, ca atunci când am descoperit poemul ăsta…
O zi superbă tuturor
Andi’s last blog post..Scrijelind umbre pe pereți (Cum îți mai merge, iubire?)
@zamolxis Uite un filmulet pt tine: http://www.youtube.com/watch?v=TxzxPyfsSxY
@Florin Luca Anvelopele astea au potential nu gluma.
Cu greu am reusit sa ma limitez la ce am povestit.
Daca s-ar strange toate povestile nascute din provocarea lui Catalin, cu siguranta ar iesi ceva interesant.
@surferb Eu ma gandeam la “never underestimate your tires”
@menialy Cand dragostea pluteste in aer, pana la urma sfarsesti prin a fi “drogat” cu ea.
@Andi Ms de poem. Presupun ca e un compliment ceea ce ai zis.
Asa ca iti multumesc!
O zi buna si tie!
florin
daca imi permiti “never underestimate your ties”
surferb’s last blog post..Scrijelind umbre pe pereți (Cum îți mai merge, iubire?)
@surferb Hai sa fie si tires si ties. Asa e complet.
florin
e de preferat sa asortezi cravata la zambet nu masina dar de dragul pacii mondiale si a prosperitatii mutuale fie si cum zici tu
surferb’s last blog post..Scrijelind umbre pe pereți (Cum îți mai merge, iubire?)
@surferb Era sa zic ceva de cognoscibilitatea ta exacerbata…dar mai bine lasa.
Noi sa fim sanatosi si sa traim in pace!
[emoticon cu zambet facand cu ochiul si o stelutza sclipind pe un canin]
surferb’s last blog post..Scrijelind umbre pe pereți (Cum îți mai merge, iubire?)
Frumoasa povestea. Esti un adevarat Ion Creanga…
cby’s last blog post..FutureShorts februarie, aşa cum a fost
@cby Multumesc!
Ma bucur sa vad ca oamenii mai si citesc povestiri.
@Florin Luca – nu e deloc o idee rea.
O sa incerc sa le centralizez undeva.
Pana atunci, puteti sa-i trimiteti povesti Ioanei, la atelieredepoveste.ro.
Catalin’s last blog post..Apelul la imaginatie
@Catalin Stiu ca nu vorbeai cu mine dar uitasem sa iti zic….eu i-am trimis povestea Ioanei. Ma rog…i-am scris un mail cu link-ul catre el. Spre ca e ok.
Btw…esti la mine in blogroll incepand de azi.
Da, e ok. O sa se bucure.
Am vazut ca m-ai pus in blogroll. Nu stiu daca merit, dar.. merci mult, means a lot.
One more thing: La multi ani!
Te invidiez ca esti asa tanar. Ma gandesc ca nu m-a dus capul sa-mi fac blog la 21 de ani, ci abia acum, la 27. Oh well.
Catalin’s last blog post..Apelul la imaginatie
Şi câte or mai ştii anvelopele astea. Mă gândesc dacă ar putea să vorbească, s-ar complica puţin lucrurile…
pauzamea’s last blog post..Cum mi-am schimbat faţa, adică tema la blog
@Catalin Pai scrii bine, esti decent, consecvent…deci meriti sa fii in blogroll.

Multumesc de urare!
Si eu puteam sa imi fac la 18 dar nu am luat in serios persoana care m-a sfatuit.
@pauzamea E bine ca nu pot lucrurile sa vorbeasca. Multe lucruri ar iesi la iveala.
Totusi este Cineva care ne vede tot timpul dar nu ne prea gandim la asta.
mda… acum inteleg inca o data unde era diferenta dintre “not bad” si foarte frumos sau funny
desi am avut momente in care n-am mai simtit mai nimic, cand am ajuns la sfarsitul povestii mi-au dat lacrimile
cred ca dupa ce mai citesc vreo 3-4 povesti din leapsa asta ma apuc sa creez si eu ceva.
@Stefania Multumesc pentru apreciere! Nu ma loveste inspiratia atat de des cum mi-ar placea!
Astept sa citesc si povestea ta!
Inca o poveste frumos spusa si cu substrat…
@pass Multumesc! Dunlop stie el ce stie…
Interessanta istorie. Mii interesant unde este Michelin sau Bridgestone.
Se intampla pe vreme cand Michelin si Bridgestone erau mici copii…
Cred ca ai fi un bun scriitor de povesti
Tare povestirea. Te pricepi, ce n-as da sa am si eu talentul tau
@PanTeraS Multumesc! O umbra de talent cred ca zace in fiecare. Nici mie nu imi iese intotdeauna. E o chestie care tine de volumul lecturilor si de exersarea scrierii.
Fiecare Dunlop,are Fulda lui…şi invers..