“Nu eşti normal!” Tind să cred că am auzit expresia asta de prea multe ori pentru a nu intra la bănuieli. Cel mai mult îmi place să răspund “nici nu am pretins că aş fi”. Habar nu am ce anume înţeleg oamenii prin a fi normal, dar într-un fel am încercat întotdeuna să fug de acest “normal” unanim acceptat şi imposibil de explicat.
Pe lângă apucăturile ciudate care ies la iveală treptat, pe măsură ce ne simţim din ce în ce tot mai în largul nostru şi tot mai acceptaţi de semeni, fiecare avem o bucăţică din noi care iese la iveală doar atunci când nimeni nu ne vede. Cât de amuzant, înspăimântător şi ciudat ar fi dacă am putea să aruncăm o privire în camera de acasă a şefului, a colegului, a părinţilor, copiilor, fraţilor sau chiar a unor vedete! Cât de diferiţi ar fi acei indivizi faţă de persoanele pe care credem că le cunoaştem atât de bine sau pe care le vedem zilnic la televizor?
Atunci când sunt singur mă surprind făcând o mulţime de lucruri pe care cu siguranţă nu le-aş face în public. Una dintre îndeletnicirile mele “private” e arheologia nazală. O alta este manechiura aplicată cu ajutorul dinţilor. Când eram mai mic şi mai elastic treceam chiar şi la pedichiură. Vorbesc singur, dau din picior, mestec zgomotos şi cu gura deschisă, îmi arunc hainele la întâmplare şi strănut fără să pun mâna la gură. Toate acestea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care nu obişnuiesc să le recunosc despre mine.
Câte persoane nu duc o viaţă duplicitară? În societate sunt directori, profesori, ingineri, studenţi, iar în viaţa particulară sunt dependenţi de micile lor tabieturi şi de diverse apucături obscure.
Era o carte cu titlul ăsta. Nu am apucat încă să o citesc dar, întotdeuna când îmi aduc aminte de ea, îmi propun să nu o mai ratez. Mi-am permis să fabulez pe marginea unui asemenea teme, gândindu-mă în primul rând la mine însumi. După ce am terminat cu mine, am început să mă gândesc la oamenii pe care vrând-nevrând i-am cunoscut dincolo de faţada bine cosmetizată. Concluzia a fost inevitabilă, vorba cântecului: “Toţi suntem puţin luaţi”, începând cu mine şi continuând cu toţi ceilalţi.
Rămâne doar întrebarea… tu ce faci atunci când nu te vede nimeni?
Foarte interesant articol.
Toti avem ciudatenile noastre cand nu ne vede nimeni.
Dar daca ne comportam si acasa cum ne comportam in societate si ne comportam ca niste roboti, atunci am ceda de atata interiorizare si comportament retinut.
Succes!
@anonim Ai dreptate la faza cu interiorizarea. Eu insa ma referam mai mult la acele lucruri mai putin ortoxode pe care le facem atunci cand nu ne vede nimeni.
Ms de urare! 
Pingback: Sa zicem lucrurilor pe nume - Cine esti cand nu te vede nimeni « chestiuni.info
Unele lucruri sunt interzise de codul bunelor maniere sa le faci in prezenta altor persoane. Altele… chiar iti este rusine sa le faci de fata cu altcineva. Dar sunt lucruri cate te fac sa te simti bine doar atunci cand esti singur. Eu zic totusi sa profitam de momentele de intimitate
Si ca sa raspund la intrebarea ta, cand nu este nimeni in jurul meu, ragai din toate puterile
definitiv!’s last blog post..Mihai Eminescu
Se pare ca acest “normal” nu este chiar imposibil de explicat avand in vedere descrierea pe care ai facut-o.
Lucruri pe care le facem cand nu ne vede nimeni – toata lumea stie de ele si toata lumea are “apucaturi ciudate” in particular, altfel pentru ce am mai avea nevoie de “intimitate”, nu ar mai exista acest termen. Si atata timp cat toata lumea are tabieturi inseamna ca acestea sunt ceva obişnuit, firesc, natural, adica “normal”.
@definitiv! Unele lucruri trebuie pastrate pentru momentele de singuratate, doar sa nu uitam ca si atunci exista reguli care trebuie respectate. De exemplu regula moralitatii.
@frantzi Interesant rationament!
Eu am abordat normalitatea doar dintr-o perspectiva. Poate perspectiva mea nu e corecta. Insa nici cu ideea ca “normal” e ce face toata lumea nu sunt de acord. 
Nu cred ca am putea da o definitie “normalitatii” daca nu am generaliza. Fiecare percepe altfel normalitatea si totusi s-ar putea spune ca nimeni nu are dreptate dar nici nu greseste nimeni, parerea mea. De aceea, pentru a cataloga ceva sau pe cineva ca fiind normal sau anormal, trebuie sa facem niste calcule in care sa tinem cont de anumiti indicatori cum ar fi lucrurile obisnuite sau neobisnuite in general, firesti sau nefiresti pentru majoritatea.
@frantzi Ce teorie a normalitatii facem noi!
Ai dreptate oarecum. Normalitatea s-ar putea sa fie ceva relativ pana la urma. Cred ca o sa renunt la conceptul asta. 
Eu, pe langa unule obiceiuri care nu mi se par util de marturisit, imi amintesc de diferite clipe petrecute, iar uneori ajung chiar sa rad in hohote de unul singur. Daca m-ar vedea cineva in acea postura (singur in mijlocul camerei, razand cu pofta) chiar ca ar spune ca nu sunt normal
)
@Robert Nu ti se par util de martusit?
M-ai facut curios.
pretene, adevarul ca nu e niciunul iesit din comun, insa tot obiceiuri scarboase raman, ca altfel nu ar fi facute pe ascuns
eu cand sunt singura in camera mea si ma plictisesc, incep sa probez fel si fel de haine: si mai vechi si de ale mamei si imi creez tinute caraghioase si ma maimutaresc in oglinda sau ma cred un fotomodel celebru pe podium. Apucaturi de pitzipoanca domne
)
@Robert Offf… si ma apucasem de ros unghiile de curiozitate!
@Raluca
Apucaturi de femeie normala. Sau fetita. 
Sunt asa de cand lumea. Si eu stiu… am crescut cu doua surori mai mari. 
Noi nu suntem normali,
noi nu suntem normali,
Uraa draguta mea, noi nu suntem normali..:))
Fain cantecel
Despre indeletnicirile tale “private” ….cred ca aici ai intrat in normalitate..:)) se intalnesc la majoritate ( conform teoremei ca normalitatea e data de majoritate)
E careva care nu s-a indeletnicit ( si inca o mai face) cu arheologia nazala ?!?
@pass Scot degetul din nas si tastez: Fain cantecel e adevarat.
Eu nu sunt adeptul teoriei respective. Totusi ma consider un anormal.
Când nu mă vede nimeni… asta se referă la ceva imposibil. Şi când crezi că eşti singur, tot te vede cineva…
Când sunt singur în casă, eu tind să stau în faţa calculatorului toată ziua făcând tot posibilul să ronţăi ceva dulciuri. Mă scarpin în cap fără vreun motiv întemeiat, pun un picior peste altul când scriu (chiar şi acuma stau aşa
), fredonez şi eu melodia care se aude la difuzoare, fac mutre la orice vad/gândesc/aud/simt (şi asta fac de cele mai multe ori) şi nu mai ştiu ce fac… de ros şi eu mă rod la unghii, mă pricep şi eu la minerit şi … cam atât 
@First L Ma refeream la perspectiva umana… tinand totusi cont de permanenta observare Divina.
Si dau din picior. 
Si eu fac mutre.
[situatie enervanta]
A: Nu esti normal
B: Da cand am fost?
Mai exista si situatii in care nu apuci sa raspunzi, ca “Da cand am fost” vine imediat dupa
[/situatie enervanta]
“ce nebun esti” la fel, amp*lea…
Eu, cand nu ma vede nimeni stau pe WC sau ma scarpin la o.O . In rest sunt dezgustator in public, dar am cativa care ma accepta asa porcos cum sunt.
Când nu mă vede nimeni, de regulă, mă scobesc în nas. Uneori uit şi-o mai fac şi în public…
@Andreas Adica e enervant ca o persoana sa sustina ca nu e normala?
Si ce faci de esti dezgustator in public?
@Vania Si mie mi se intampla. Din obisnuinta…
E cam jenibil.
chiar interesant articolul si chiar ai dreptate. Cred ca oricine se regaseste in ce ai scris mai sus. Unii merg si mai departe cu gesturile lor din singuratate. Pana la urma, daca tot nu te vede nimeni, de ce sa nu te simti in largul tau ? Unii procedeaza asa si in public si sunt considerati niste badarani. De aceea e bine sa ne limitam decat la timpul in care suntem doar noi cu umbra noastra.
@Florin Cu siguranta sunt lucruri pe care ar trebui sa le facem doar cand suntem singuri. La fel cum sunt lucruri pe care nu ar trebui sa le facem nici atunci.
imi amintesti de bancu’ cu piticu’: “cand dorm singur, dar nu intotdeauna, in somnul meu cel mai adanc, cel mai intim, vine un pitic si-mi zice hai sa facem un pipi impreuna“
@zamolxis
Tare ăsta! Sper că nu e un fel de mărturisire… 
Curiosule !
@Mihai It wasn’t me, i didn’t do it! You can’t prove anything!
Mie îmi place să-mi țin sânul stâng în palmă când citesc
O fi rău??
Sunt oarecum de acord cu pass, conform teoriei cum ca normalitatea este data de majoritate. In fond, toti suntem anormali. Iar aceasta “normalitate” despre care spui tu e doar o conventie intre oameni, realizata in timp, care pe de o parte se numeste “Codul bunelor maniere” sau “Educatie” sau “Cei 7 ani de acasa” si tot asa.. Pana la urma fiecare intelege ce vrea prin “normalitate”. Deja multa lume confunda “Codul bunelor maniere”/”Educatie” etc. cu a fi normal. Normal e si sa te scarpini in nas, pt ca pana la urma toata lumea o face. E doar nepoliticos, dar nu si anormal. E doar un fel de a spune. Deci, cu totii suntem “anormali” din acest punct de vedere.
Pe de alta parte, eu cred ca “normalitatea” se mai refera si la caracterul psihologic al unei persoane, cand spunem ca “ala e nebun/prost/etc.” pentru ca are o comportare mai putin obisnuita decat ceilalti din jur, mai extravaganta poate sau mai nebuneasca, sau pentru ca gandeste altfel si nu se teme sa isi expuna punctul de vedere, indiferent de parerea celor din jur, riscand sa ii creada “nebuni” sau “anormali”. Ma refer in special la adolescenti (ceea ce ma priveste pe mn in special in momentul asta:D), dar nu numai, pentru ca unii au un comportament mai zanatic, mai libertin, mai extravagant pt unii, uneori. Adica asa ii vad cei din jur, adultii mai ales. Asta e generatia noastra. Dar nu cred ca e ceva anormal, ci doar o exprimare mai libera. Asta de multe ori pt societate sau pt marea majoritate a lumii e “anormal”. [[Bine, sunt si cazuri care ies acum din discutie, in care copii/adulti sunt nepoliticosi (sa nu ma exprin alfel, pt ca s-ar gasi sinonime zeci), dar asta nu mai tine de normalitate, ci de educatia primita acasa sau dobandita in timp.]] Eu cred ca abia aia is oameni normali, pentru ca isi exprima liber gandurile, neinteresandu-i ce zic cei din jur, nu se ascund sub pretexte si minciuni, sau mai stiu eu.
Bineinteles, totul trebuie facut intr-o anumita limita, pentru ca intr-adevar, sunt multe lucuri nepoliticoase pe care le (putem) face(m), si de aceea, consider eu, ca intr-un fel e bine ca s-a facut aceasta “partajare” in timp (“Codul bunelor maniere”/”Educatie”etc.). E o chestie de bun simt pana la urma. Restul.. is discutii/povesti (o perspectiva am scris eu pe scurt mai sus, dar sunt multe alte unghiuri de vedere a problemei). Fiecare percepe lumea si tot ceea ce tine de ea in felul lui.
GrafoMadutzza
)
…n-ai si o varianta prescurtata? (pentru bloguri
…de dragul fotografiei te-as citi, scumpy, dar nu am atata timp, sorry
@Andi You freak!
@Madutzza O definire clara a normalitatii pare a fi imposibila. Totusi eu nu sunt de acord cu “principiul majoritatii”.
Nici cu normal=sa fii tu insuti, sa te manifesti liber. 
Florinele, cred ca toti, cand credem ca nu ne vede nimeni, ne comportam cam anormal: ba confectionarea unei bilute, un scarpinat voluptuos acolo…unde te mananca,o ocheada mai directa spre o(un) tipa(tip) care ne atrage… in definitiv, uitatul si scarpinatul, e gratuit! amuzant post! O saptamana frumoasa!
@Nea Costache Din pacate exista si pericolul ca atunci cand suntem singuri sa facem si lucruri reprobabile….
O saptamana excelenta!
E normal sa faci anumite lucruri in public, si e normal sa faci alte lucruri in privat. E normal sa fim duplicitari, eu ma gandesc de mult timp la asta. Citeam cu ceva vreme in urma despre educatia sexuala care trebuie data copiilor: sa-i inveti denumirea corecta a organelor sexuale pentru a nu imprumuta “anomaliile” de pe garduri sau vocabularul boschetarilor parlamentari sau nu, dar in acelasi timp sa-i inveti pe copii si pudoarea de a nu vorbi in public despre asta.
Altfel, se poate intampla ca in cazul mamei care a mers in vizita cu copilul ei la o prietena. Copilul, ca acasa, baga mana in farfuria tuturor, inclusiv in farfuria doamnei.. la care mama: “Mihaita, nu baga mana acolo, e caca, e caca, nu mai baga mana acolo..”
interesant articol
ce mai e normalitatea in ziua de azi?
@sandy Ms!
Normalitatea…? Pare a fi o notiune apriorica.
Florin – vorbesc urat, imi bat joc, iau peste picior, imi bag degetu in gura ca sa mi-l ud iar apoi il bag la pietoni in urechi, dau “weedgies”-uri. Iti mai spun?
)
Adica, da. E enervant cand o persoana spune ca nu e normala. In naspeta mea opinie, cand cineva te face “nebun” inseamna iti lauda umorul, te face caraghios etc. Daca o zici tu ar suna ca si “Haha, ce glume bune fac”. Nu se face asa ceva.
@Andreas Faptul in sine ca o persoana ar zice “ce glume bune fac” ma face sa mor de ras.
Faza cu degetul umed in ureche e chiar nasoala…
Da, e nasol pentru cel care primeste o curatare de urechi. Incomod e doar daca nimeresti pe cineva cu mai mult jeg in urechi decat sub unghii.
Ok… amanuntul ala puteai sa il omiti. Weaks!