Naşterea trollilor

Întors de la întâlnirea bicentenară a Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Şoarecilor de Bibliotecă, Sorinel se întâlni pe raftul ocupat de volumele lui Freud cu prietenul său Gusti. Cei doi se ştiau de mici şi fuseseră într-o vreme nedespărţiţi. Gurile rele spuneau că ar avea cel puţin un părinte comun, dar că fuseseră rătăciţi la naştere, lucru credibil având în vedere că fiecare se putea lăuda cu 7 fraţi gemeni. Pe de altă parte însă, cei doi nu semănau deloc. Sorinel era inteligent, plin de carismă şi cunoscut între şoarecii din Biblioteca Judeţeană Timiş. În schimb Gusti era ceva mai încet la minte, neîndemânatic şi foarte, foarte credul. Pe scurt, cei doi erau un fel de “Pinky and the Brain” în varianta românească a şoarecilor de bibliotecă.

Când îl zări pe Sorinel urcând agale rafturile de cărţi, Gusti tocmai ronţăia “Psihopatologia vieţii cotidiene” de Sigmund Freud. Oprindu-se pentru moment din plăcuta activitate, acesta i se adresă entuziast prietenului:

- Salutare Sorinele! Cum a fost la OADŞB? Ce veşti ne aduci? Cu cine te-ai întâlnit pe acolo?

- Să trăieşti mă Gusti! răspunse Sorinel. A fost destul de obositor la OADŞB. O grămadă de seminarii, workshopuri şi dezbateri. Am cunoscut lume nouă, am reîntâlnit prieteni mai vechi… Jean din Bordeaux a adus nişte caşcaval franţuzesc, Vaslav a adus nişte şuncă praga de la ei din Cehia, Ion din Caracal a venit cu prazul, Vasile din Salonta cu salamul. Am mâncat o grămadă de bunătăţi. Desert am avut fiecare câte un volum din “Pururi tânăr înfăşurat în pixeli” al lui Cărtărescu. Pe urmă am zis bancuri cu pisici. Însă nu toate veştile sunt aşa de bune.

- Ce v-au zis aia pe acolo? Se înmulţesc pisicile, s-a inventat ceva otravă nouă? întrebă îngrijorat Gusti.

- Ei, nu! Doar că trebuie să ronţăim mai puţine cărţi.

- Păi de ce? se revoltă Gusti.

- Păi vezi că nu gândeşti în perspectivă?! îl apostrofă Sorinel. S-a tot dezbătut problema dezvolării durabile a mediului nostru de vieţuire. Ca să ne asigurăm că urmaşii noştri vor avea şi ei biblioteci de ronţăit e nevoie de exploatarea raţională a resurselor de cărţi. Multe sunt deja pe cale de dispariţie. Cică s-ar fi inventat de ceva vreme nişte chestii care înlocuiesc cărţile tipărite. Bloage… sau bloguri, nu mai ştiu exact cum le zicea. Lumea citeşte direct de acolo şi nu mai e nevoie de cărţi pe hârtie.

- Şi bloagele astea nu se pot ronţăi? se interesă Gusti.

- Nu se pot. Sunt în carcase de plastic şi sticlă şi circulă prin cabluri. Nu am înţeles nici eu prea bine care e treaba. Oricum, nu e de bine.

- Şi ce e de făcut? zise Gusti uitându-se cu jind la volumele de pe raft şi înghiţind în sec.

- S-a hotărât ca toţi şoarecii de bibliotecă să fie cel puţin două ore pe zi comentatori de bloguri. Numai aşa putem să le băgăm beţe în roate ăstora cu blogurile şi să nu ajungem să ronţăim plastic. Unde găsim un blog, pac lăsăm câteva comentarii acide. Unde e câte un blog mai încăpăţânat ne punem să îl injurăm, să îi zicem câte una de arbore genealogic şi de anatomie elementară. În câteva luni scăpăm de surogatele astea de doi bani. Auzi la ei, să se pună cu şoarecii de bibliotecă! Nişte inconştienţi dom’le!

Tot povestind despre strategii pe termen lung, cărţi şi ameninţări, cei doi şoareci porniră în căutare de bloguri numai bune de desfiinţat. Când ajunseră la rafturile cu poezii, Gusti se opri brusc şi îl întrebă pe Sorinel:

- Auzi Sorinele, da’ ăştia nu o să se prindă că suntem noi? Adică nu ar trebui să aveam un nume de cod, ceva secret?

- Măi Gusti măi, se pare că nu eşti chiar atât de ignorant precum pari! Bine zici tu de treaba asta cu numele… De azi înainte o să ne numim trolli. Nu o să ştie bloagele ce le-a lovit!

- Trolli…sună ciudat dar merge, murmură Gusti în timp ce porneau în căutarea duşmanului.

_____________________________________________________________________________________

Acest post este dedicat persoanei care seara trecută a considerat de cuviinţă să îmi lase câteva comentarii anonime în care să mă înjure. Mulţumiri şi toată stima! Nimeni nu e perfect…

*sursa foto